Am copilarit inconjurata de cei 3 veri primari (2 baieti si 1 fata) si sor-mea. Deci inca de atunci eram obisnuita cu gasca, eu nefiind un copil singuratic desi uneori eram timida.
Primele mele amintiri sunt legate de familie (evident) si ca moment in timp, de perioada revolutiei din ’89. Aveam 4 ani pe atunci si imi amintesc cum ma piteam pe sub birou/masa si alta mobila din apartamentul bunicilor mei din Targoviste. Revolutia am petrecut-o fix langa unitatea militara unde a fost impuscat Ceausescu. Veneau soldati in casa si cautau prin dulapuri dupa “teroristi” si noi fugeam pe-acolo nestiutori si le admiram armele de la brau..
Mai am niste amintiri de prin vacantele la mare pe care le faceam cu toata familia (parinti, unchi si matusi, veri si bunici) la Mamaia. Pana prin ultimul an de scoala generala am mers cu ai mei in fiecare vara la mare si era unul din momentele principale ale verii. Tot cand eram mica, in fiecare vara veneam la Bucuresti si stateam cate o saptamana in compania bunicilor mei de aici. Era fain ca imi puneau discuri la pick-up cu povesti/muzica si ma scoteau in fiecare zi in parc si-mi luau inghetata (de fapt imi faceau toate poftele si eu ii adoram pentru asta).
Tin minte ca atunci cand am intrat in clasa I (aveam 6 ani) ai mei parinti au umblat vreo 2 zile prin Bucuresti sa-mi caute un ghiozdan mai micut fiindca toate pe care le gasisera erau aproape cat mine de mari. Dar ce mandra eram in clasa I cu ghiozdanelul meu roz si micut :D.
Am avut un prieten foarte bun in copilarie pe care il cheama Manu (era nepotul vecinilor de deasupra ai bunicilor mei din Targoviste). Pana am intrat la scoala ne petreceam foarte mult timp impreuna in vacante. Din pacate, el este din Judetul Hunedoara si odata cu inceperea scolii a venit din ce in ce mai rar la Targoviste si relatia noastra s-a rupt in timp. Acum imi cam pare rau pentru chestia asta fiindca ne intelegeam fenomenal de bine.
Tata imi punea des muzica: Queen, Led Zeppelin, Phoenix... Improvizase o statie, improvizase un calculator inca de pe vremea cand la noi nu exista asa ceva si concepuse si cateva jocuri pe care le juca si o innebunea pe mama cu pasiunea lui.
Ai mei mi-au facut multe poze cand eram mica, am asa albume intregi fiind primul copil (sor-mea are vizibil mai putine poze de cand era mica :P). Imi amintesc cand stateam cu tata in bucatarie cu draperiile trase si developam poze. Cea mai draga poza din copilarie imi este una in care am niste casti uriase pe cap (o sa o caut, scanez si postez pe aici – sper sa o gasesc in weekend cand ma duc acasa).
Ocazional ne uitam pe diapozitive, tata avea multe diapozitive de la plimbarile lui pe munte. A fost pasionat de ski cand era tanar si la un moment dat cand am fost la munte mi-a aratat copacul in care si-a rupt un picior (accidentul ala a pus capat “carierei” lui de skior, ma rog..accidentul si faptul ca s-a insurat :P).
Nu ma intelegeti gresit, mama este absolut incredibila si ea dar tata este eroul meu :D. De la el mi se trage pasiunea pentru muzica, microbul cu calculatoarele si multe alte calitati si defecte care mi-s dragi stiind ca vin de la el.
Am atatea momente care imi vin in minte incat cred ca as putea sa povestesc cateva pagini bune de blog despre ai mei si despre trecut. Dar m-am lungit suficient pentru moment, va mai arat numai o poza care imi este tare draga. A fost facuta in Viena in 2007:
2 comentarii:
Foarte frumos,Anca !
Chiar mi-a făcut plăcere să citesc !
Thanks. Hugs!
Trimiteți un comentariu