miercuri, 30 martie 2011

De-ale mele

Trooper + Scorps = love

Asteptam pe saptamana viitoare si noutati cu Rock the city, sa stim ce facem la vara (cat nu sclavim pe plantatie).

P.S. Fara nici o legatura cu ce am scris mai sus, today I am as dead as yesterday.

marți, 29 martie 2011

Sin-atra

Devin :D.

Caught in a web

Ieri am ajuns prima data pe anul asta acasa pe lumina. Azi, iar intuneric si in plus ploaie. In stilul meu caracteristic nu umblu cu umbrele dupa mine asa ca am avut sansa sa iau o portie de ploaie, vant si frig in fata. Si venind eu asa prin ploaie si frig, va dati seama ca am inceput sa ma gandesc la chestii. Chestii de genul de ce ajung asa tarziu acasa, de ce in ultima vreme nu mai am timp de nimic, de ce o sa fiu si weekendul asta nevoita sa muncesc, de ce nu (mai) am prea multi prieteni, de ce si tot de ce.

Uf, m-am prins iar in trenuletul ametitor cu munca si casa, munca si casa si putinele (si asa) iesiri in oras/la concerte se raresc pe zi ce trece. Simt ca ma pierd pe mine cu fiecare zi care trece si nu apuc sa fac nimic pentru sufletul meu. Nici sa scriu pe blog nu prea am mai avut tragere de inima in ultima vreme si se vede lucrul asta, ca sa nu mai zic de citit si alte placeri d-astea pentru care nu mai am energie deloc..

De vreo 2 weekenduri ma auto-motivez ca o sa treaca perioada asta si tot incerc sa ma detasez de probleme. Guess what, nu-mi iese. Seara nu adorm pentru ca nu vreau sa vina a doua zi. De multa vreme nu am mai resimtit atata frustrare combinata cu oboseala si neputinta de a face vreun lucru ca sa ma ajut in sensul asta.

Am nevoie urgenta de un shut down la sistemul nervos central sau macar un stand-by prelungit.

miercuri, 23 martie 2011

Cloudy now

Iar trec printr-o perioada din aia fucked up in care nu am timp nici macar sa scriu pe blog. Dar cu toate acestea, vad o raza de speranta in faptul ca am inceput sa-mi caut casuta aia pe care mi-o doresc, se apropie o groaza de concerte interesante si am cunoscut cativa oameni nice in ultima vreme.

N-am mai dat pe acasa de mult timp dar sper sa ajung acum de sambata pana duminica. I miss home. Astept sfarsitul de saptamana cu mare nerabdare si pentru plecarea acasa dar si pentru intalnirea cu colegii de la site de vineri.

Pe 21 aprilie vine vara-miu din Germania si imi aduce si obiectivele alea dupa care balesc de la Craciun. Cu ocazia asta sper sa ma apuc si eu mai serios de fotografie...ar fi pacat sa nu la ce de jucarii o sa am..:)

Muzical ascult in continuare in disperare Pink Floyd, Blackfield si Riverside si foarte rar ma abat la altceva.

Cam atat despre mine zilele astea. Horns up!

luni, 21 martie 2011

Do you Speak Floyd?

Pe 8 aprilie in Music Hall. Meet you there :D.





Acum dau castile la maxim si dau repeat ca-s prea faini.

marți, 15 martie 2011

Another one for today

And I also love the video!

A hell of a day

Sunt prea obosita ca sa mai misc. Totusi, sa mai ascultam niste muzica:

duminică, 13 martie 2011

Obiective foto

And the winners are:

http://www.amazon.de/Canon-EF-S-0-5-55-250-Objektiv/dp/B000V9D5LG/ref=sr_1_1?s=ce-de&ie=UTF8&qid=1300041834&sr=1-1

http://www.amazon.de/Canon-EF-28mm-Objektiv-Filtergewinde/dp/B00066HJP2/ref=sr_1_89?s=ce-de&ie=UTF8&qid=1300041937&sr=1-89


Le primesc pe 21-22 aprilie, cadoul meu de iepuras. Ya-ba-da-ba-doo!!

My gift of silence

A mai zburat un weekend. L-am inceput bine cu un concert unde am vazut pentru prima data 2 trupe pe care imi doream sa le vad: Metrock si Negative Core Project (stiu, diversitatea asta muzicala ma omoara si pe mine). A fost o seara interesanta, am vazut si cateva trupe la inceput de drum dar cu greu pot sa spun ca mi-a facut vreuna o impresie buna. Am tras si niste poze in conditii de luminozitate destul de dubioase (o sa le vedeti pe Let's rock in curand).

Am avut o tentativa sambata sa ma duc din nou in Grill numai ca sa vad Stillborn dar cum toti prietenii au dat bir cu fugitii am stat in casa si am facut la proiectul pentru CECCAR. Apropo de proiectul asta, mi-am pierdut de tot antrenamentul la scris de mana..

Azi am ascultat o buna parte din zi Blackfield (unul dintre proiectele lui Steven Wilson de la Porcupine Tree) si vad ca nu ma mai satur de ei. Weekendul viitor raman iar in Bucuresti pentru concertul cu Theatres des vampires si poate imi iau revansa cu Stillborn si ma duc si la ei vineri in Music Hall. Ah si inca ceva, weekendul viitor incep questul cu cautarea unui apartament, ma duc la ceva targ de imobiliare pe la Sala Palatului. Cred ca o sa fie o chestie interesanta asta cu apartamentul, sper din tot sufletul sa gasesc ceva pe gustul meu cat mai repede.

Uf, maine incepe o noua saptamana de munca.

joi, 10 martie 2011

we have cookies

The lunatic is in my head
You raise the blade, you make the change
You re-arrange me 'till I'm sane
You lock the door
And throw away the key
There's someone in my head but it's not me.

miercuri, 9 martie 2011

marți, 8 martie 2011

We're with you


Am scris de atatea ori despre ei dar mult prea putin despre fiecare luati individual. Din pacate, azi scriu despre Balaurul cel din afara scenei intr-un context mai deosebit pentru ca trece prin niste momente grele si are nevoie de gandurile noastre bune.

Nu stiu daca a trecut inca peste operatia la coloana vertebrala, dar stiu ca multa lume s-a gandit astazi la el si la faptul ca-l asteptam din nou la un suc, pe scena la concerte, la Eurosport, la studioul Trooper din Targoviste sau pe oriunde numai nu in spital. Este unul dintre cei mai buni oameni pe care ii cunosc, care a ajutat pe toata lumea cat i-a stat in putinta si s-a dedicat fiecarui lucru din viata lui (muzica, familie, prieteni, iubite) ca nimeni altcineva.

Ma simt norocoasa ca-l cunosc si ca am impartit multe momente fericite impreuna. Pe langa nenumaratele concerte cu Trooper si alte formatii ma gandesc acum la zilele noastre de nastere (care coincid, bineinteles in ani diferiti), la momentele de la radio cand nu se mai oprea din sporovait, la iesirile si petrecerile din Underground si multe alte momente petrecute in compania lui.

De talentul lui muzical, stiti cu totii si nu cred ca mai este nimic de demonstrat de mult. Ii vin idei in cele mai neasteptate momente si le canta si le salveaza pe telefon pentru ca apoi sa mearga si sa scoata cate o piesa din aia dupa care urlam toti la concerte ca o vrem. Stiu ca este capabil de mult mai mult decat v-a aratat deja, eu una ma astept sa se autodepaseasca cu fiecare album facut (bineinteles aici contribuie si ceilalti baieti din trupa).

El ma corecteaza uneori la cronici si la postarile pe blog, asa ca-l astept cu bucurie sa se intoarca la internet si sa ma apostrofeze cand mai vede cate vreo greseala. Da, este exigent cu el si ceilalti si asa ar trebui sa fim toti din punctul meu de vedere.

Sper ca operatia sa nu ii afecteze deloc tatuajele pe care stiu ca si le adora si sunt aproape sigura ca dupa aceasta va celebra viata printr-unul nou. Balauru este un artist in toate intelesurile cuvantului si iubeste arta in toate formele ei.

Nu stiu daca mesajul acestui post s-a facut inteles prin cuvintele de mai sus, dar intentia mea este sa il vedeti asa cum este el ca om. Muzica este o parte importanta a omului Balaur asa ca pana la urma, fanii sunt intr-un fel incununarea muncii lui. Fiti alaturi de el cu un gand bun!

In loc de incheiere, va las cu niste cuvinte pe care stiu ca le apreciaza: "And now these three remain: faith, hope and love".

luni, 7 martie 2011

Love them forever



Chiar acum ascult albumul Glorious collision si-mi place enorm. Evergrey is back in business! :D

Legat de clipul de mai sus, de la ei de pe site: “This is the video for our song Wrong. Once again Patric Ullaeus and the Revolver.se film-crew made 5 stupid guys from Sweden look like a million dollars, well maybe not like a million but for sure better than the 20-dollar hookers we normally look like. The song will give all dark, tough and depressed people a soundtrack and most certainly a legit reason to cry your hearts out. If crying is not you thing, see if you´re man enough to match that guitar-solo. Or – you can just enjoy the vid and the damn song!”‘

duminică, 6 martie 2011

Cronica Stillborn&Idol in Grill Pub

Dupa concertul Negura Bunget de joi, am facut o trecere cu 180 de grade spre un concert cu muzica ceva mai alternativa (free rock alternative dupa cum se auto-categorisesc Stillborn).

Concertul din data de 4 martie 2011 a avut loc in Grill Pub din Regie. Clubul nu cred ca are neaparat un profil rock, desi in ultima vreme am vazut ca se organizeaza mai multe evenimente de acest gen acolo.

Lume destul de putina la inceput insa pana cand au urcat Stillborn pe scena s-au strans destui simpatizanti. Dar sa o luam cu inceputul.

A fost si o trupa de deschidere, fetele de la Idol. Iulia, Laura, Catalina si Julia ne-au cantat cateva coveruri (We will rock you, I love rock'n'roll, Coming undone) si piese proprii. Din pacate, cu greu au reusit sa ridice cativa curiosi de la mese si ceva le-a lipsit in concertul asta. Poate le-am vazut eu prea des, dar se simte nevoia de ceva nou in muzica lor (piese noi, oameni noi in trupa). Mi-a fost imposibil sa nu le compar cu Stillborn care canta impreuna de mai putin timp decat ele si care au cantat de au zguduit Grill Pub-ul.

Si fiindca tot am ajuns la Stillborn, ei sunt trupa ce a castigat in 2010 concursul Maximum Rock Suport pentru Underground. De vazut i-am mai vazut anul trecut prin primavara cand abia venise Aura in trupa si atunci nu m-au prins foarte tare. Dar Stillborn au crescut intr-un an cati altii in cinci, pentru ca in 4 martie in Grill Pub am vazut o trupa ce da clasa la tot mainstream-ul muzical romanesc.

Ca sa ii cunoasteti si voi, Stillborn sunt: Aura (voce), Mihai (chitara), Alex (chitara), Robert (bass) si Catalin (tobe). Trupa are inregistrare 2 EP-uri: "Un nou inceput" (iulie 2010) si "Intr-un vis" (decembrie 2010). Va recomand calduros sa le ascultati, le gasiti la free download pe site-ul formatiei: http://www.stillbornband.ro/

Si daca o sa va placa ce auziti, sa stiti ca Stillborn live sunt de o explozie de energie si bucurie ce nu poate fi descrisa in cuvinte. Pe langa piesele propri de pe cele 2 EP-uri, ne-au cantat si o piesa noua "Stop" cu versuri in engleza ce a fost ceruta insistent la bis de fani si cateva cover-uri ce au sunat foarte bine ("Weak" - Skunk Anansie, "Wake me up when September ends" - Green day, "One" - U2, "Fire it up" - Black Label Society).

Pe Stillborn ii puteti vedea in Grill Pub si weekend-ul urmator in cadrul maratonului muzical organizat de Rockzone. Cel mai probabil ca o sa fiu si eu acolo!

Hai cu rocku'!

O galerie foto a evenimentului gasiti aici:http://www.letsrock.ro/reviews_Galerie+foto+Stillborn+si+Idol+in+Grill+Pub_170.html

La multi ani, David Gilmour!

Cronica Negura Bunget, Sincarnate si Carpatica in TSC

Se pare ca anul 2011 este pentru mine un an al noilor experimente muzicale. Din ce in ce mai des ies din aria mea de “confort” muzical pentru a incerca trupe noi sau diferite fata de ce ascult in mod uzual.

Este si cazul concertului din 3 martie din Silver Church. Povestea mea cu Negura Bunget incepe de prin 2008 cand i-am vazut in deschidere la Paradise Lost, dar atunci asteptam capul de afis cu un mare interes astfel incat nu i-am bagat prea mult in seama pe cei din deschidere.

Pentru ca de atunci nu i-am mai prins in concert, am zis ca ar fi cazul sa le dau o sansa si sa merg la un concert la lor. Cam tarziu, stiu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata.

Am ajuns la Silver Church in jurul orei 20 si inca nu incepuse concertul. Prima trupa a serii a fost Carpatica, o trupa foarte tanara dar care promite multe. Este o onoare si o experienta uriasa pentru ei sa deschida cele trei concerte din Romania din luna martie ale celor de la Negura Bunget.

Din pacate, sunetul nu i-a ajutat foarte mult pe cei de la Carpatica si probleme au existat pe durata intregului concert (cel putin in zona din fata scenei, unde am stat eu). Nefiind la curent cu piesele lor, nu pot sa va spun nimic de setlist. Sper sa fructifice experienta acestui mini-turneu si sa creasca pentru ca am un sentiment ca o sa auzim tot mai des de ei de-acum incolo.

A doua trupa a serii a fost Sincarnate. Desi nici ei nu sunt my cup of tea, mi-a placut cantarea lor. Cu un sunet ceva mai bun, au sunat foarte bine de unde am stat eu (pe la jumatatea salii). Am facut mentiunea cu localizarea mea in sala pentru ca am auzit mai multe pareri cum ca in fata vocea nu s-ar fi auzit. M-au facut curioasa cu acest concert asa ca acum astept cu nerabdare sa ascult albumul lor lansat in 2010, “As I go under”. Dintre piesele cantate pe 3 martie amintesc “Song of eternal return”, “On earth the furtherest”, “Getting over Jocasta” si “Rituals of Obnubilation”. Astept cu nerabdare o noua intalnire cu trupa asta!

Si am ajuns si la Negura Bunget, timisorenii care fac metalul romanesc cunoscut si peste hotare. Zona din fata scenei s-a aglomerat, fotografii si-au indreptat obiectivele spre scena si toata lumea astepta cu sufletul la gura inceputul concertului. Trebuie sa recunosc ca incet-incet pe parcursul pieselor ma simteam tot mai prinsa in vraja Negura Bunget astfel incat la final s-au ales cu (cel putin) inca un fan.

Cu ce ne-au incantat? Piese de pe albumele “Om” si “Varstele pamantului” si o piesa noua “La marginea luminii”. O trupa ce suna inchegat acum chiar daca a trecut prin niste schimbari majore de componenta si a renascut din propria cenusa, o trupa care ne-a aratat ca talentul si munca nu iti pot fi luate orice s-ar intampla. Componenta actuala a trupei este: Ageru Pamantului – voce/percutie, Urzit – chitara, Fulmineos –chitara/voce, Gadinet – bass/nai/voce, Inia Dinia – clape/voce si Negru – tobe/percutie.

Au fost piesele “Pamant”, “Hora soarelui”, “Chei de roua”, “Cunoasterea tacuta”.

La final, publicul a scandat minute in sir numele trupei. Mi-as fi dorit si un al doilea bis dar cum trupa nu a mai revenit pe scena, ramane sa spun “prezent!” negresit la urmatorul concert Negura Bunget din Bucuresti.

Hai cu rocku’!

miercuri, 2 martie 2011

marți, 1 martie 2011

so hollow now

The way home
Lined with all the things that you have learned.
The way home...
The lights are on, but we're still getting burned.
Show to me,
The way I found the grey lines honed.
So hollow now... show's over now...
The way I'm lighting all the faces you have turned.
The way is high.
Glad to know the greatest thing I knew... I always knew.
So hollow now...
Show's over now...
And I've wasted time on daylight...
I won't be knocked down, show the way.
(I've only time now)
So hollow now...
Show's over now...
And I've wasted time on daylight...
I won't be shown the way home.