Ace si culoare in piele

De ce? De ce am ales eu sa-mi colorez pielea din dotare si sa-mi fac niste insemne vesnice? Frumoase, urate, le-am ales in deplina cunostiinta de cauza si sunt aici sa ramana.

Antecedente

Ceva antecedente cu acele am avut eu pe la 18 ani cand am ales sa-mi fac o gaura in spranceana stanga. M-a tinut vreo 3 ani, de fapt l-as mai fi tinut si astazi daca nu as fi trait in tara asta in care toata lumea te catalogheaza dupa aparente. Pentru posesorii de pierce-uri la vedere este aproape imposibil sa se angajeze intr-o banca, companie multinationala sau orice alta institutie mai mult sau mai putin cu pretentii. Lucru valabil si pentru posesorii de tatuaje la vedere.

In plus, prin urechi mai am 2 gauri aditionale celor facute cand eram mica, pe care mi le-am executat prin clasa a 10a. Intr-a 12a am avut si o gaura in cartilajul urechii stangi la care am renuntat dupa aproximativ 1 an fiindca dormeam pe ea si ma deranja cercelul.

Ideea

In momentul in care am renuntat la pierce-ul din spranceana, am stiut ca intr-o zi o sa imi fac un tatuaj. De fapt, gandul asta il aveam in cap inca din adolescenta. Teribilism, fita, dorinta de a iesi din anonimat, exprimarea sentimentelor? Nu stiu, probabil cate un pic din fiecare.

Si cum sunt de cand ma stiu o devoratoare de muzica, n-a fost greu pana sa ma decid la aria mea de interes. Un tatuaj muzical. Devenise din ce in ce mai clar ceea ce-mi doream si capata contur in mintea mea.

Primul

Am cautat modelul nu mai putin de jumatate de an. Cred ca am vazut mii de tatuaje in perioada asta. Prima idee a fost un portativ insotit de notele muzicale dintr-o piesa preferata. Trebuia sa gasesc un muzician sa-mi scoata notele, sa gasesc piesa potrivita ce avea sa devina part of myself forever si sa ii dau o forma cat de cat estetica.

Incet, incet, mi-am dat seama ca iubesc si cuvintele si poate nu ar fi rau sa exprim totul in cuvinte. Nu renuntasem la ideea cu notele muzicale (ce s-a concretizat pana la urma in simbolul “inimii” formate din cheia sol intoarsa si cheia fa).

Si am inceput sa caut cuvintele potrivite…cuvinte ce le-am cautat initial in piesele pe care le iubesc. Exclusesem instant cuvintele romantioase, nefiind deloc genul de cuvinte pe care le-as fi vrut pe mine. Si am inceput sa caut music quotes. In vreo 2 saptamani am gasit sute de versuri si cugetari.

Cand am citit cuvintele “Where words fail, music speaks”, m-am oprit un pic si le-am mai citit de cateva ori. La naiba! Si cuvinte si muzica si o chestie ce se aplica 100% in viata.

Intotdeauna m-am considerat un om care nu stie sa aleaga cuvintele potrivite in momentele potrivite. Greu cu exprimarea asta…acum dupa atata scris pe blog parca imi vin totusi altfel cuvintele in cap (me proud of myself!).

Tatuajul a capatat contur in mintea mea. Acum imi mai trebuia persoana potrivita sa il execute pe pretioasa piele din dotare. M-am interesat si eu printre prietenii posesori de tatuaje si asa am aflat de artistul tatuator si salonul aferent unde mi-am executat ambele tatuaje. Evident ca am revenit sa mi-l fac pe al doilea tot la el, fiind 100% multumita de cum a iesit primul.

Forma literelor a fost aleasa de tatto artist si mi-a placut la nebunie, mi se par foarte feminine buclele cu care a accentuat unele litere.

Al doilea

In momentul in care mi l-am facut pe primul nici prin gand nu-mi trecea ca va mai urma un al doilea. Dupa ce mi-am "mazgalit" omoplatul stang nu am renuntat la a ma uita pe poze cu tatuaje. Tot studiind eu internetul in lung si in lat mi-am dat seama ca-mi place modelul cu dreamcatcherul. Imi place estetic, poate chiar mai mult decat multiplele semnificatii "spirituale" pe care i le-am dat (o sa le vedeti mai jos). Si cum eu consider ca un tatuaj este o arta, mi-am dorit enorm o mica opera de arta pe piele. Am oscilat intre aceasta idee cu dreamcatcherul si niste ramurele cu boboci de flori albastre.

De ce boboci de flori albastre? Pentru a semnifica oarecum insemnatatea cuvintelor "to blossom blue". Dar acum sa va spun in fata cui au pierit florile mele.

Dreamcatcherul este un talisman din cultura indienilor nord americani. Nu ma simt foarte apropiata de cultura lor dar le apreciez lupta pe care au dus-o continuu pentru libertate. In afara de asta, imi place ideea de obiect ce filtreaza visele rele si infricosatoare de cele bune. Extrapoland, sper sa ma pazeasca de lucruri rele..:-).

Mai mult decat atat, ma simt foarte legata si de cuvantul "dreamcatcher" care fiind separat in:

-dream - pe langa vis ma duce cu gandul la una dintre formatiile mele preferate si anume Dream Theater;
-catcher - ma duce cu gandul la una dintre cartile mele preferate si anume "Catcher in the rye" (JD Salinger).

Da, stiu ca e un amalgam de semnificatii si idei oarecum fara legatura una cu alta. Dar nu este minunata mintea omeneasca ce face astfel de conexiuni?

Modelul mi-a fost desenat de prietena mea Cris si mi-a placut din prima clipa cand l-am vazut. A fost modificat numai un pic de Cristi (tattoo artistul). Am pastrat un singur lucru din cealalta idee cu bobocii albastrii si anume culoarea pe care am ales-o pentru panglica infasurata in jurul dreamcatcherului.

In plus, vizualizand modelul in ansamblu, ma duce cu gandul uneori la rotatia electronilor in jurul nucleului :D.

Viitor

In momentul de fata nu-mi mai doresc nici un tatuaj. Totusi, nu exclud ideea ca in viitor anumite evenimente din viata sa-mi dea idei sa imi mai personalizez pielea.

Ce va pot spune sigur insa este ca nu imi voi face un tatuaj la vedere (fata, gat, maini).


Invitatie la povestit

Pentru ca stiu ca am mai multi prieteni "marcati" care ma citesc, ii invit sa povesteasca si ei despre insemnele de pe pielea lor.