Se afișează postările cu eticheta dream theater. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dream theater. Afișați toate postările
sâmbătă, 22 octombrie 2011
Love it
I would scream just to be heard
As if yelling at the stars
I was bleeding just to feel
You would never say a word
Kept me reaching in the dark
Always something to conceal
joi, 16 septembrie 2010
Let it out
Gata! Vreau un afis urias, un steag, un banner, un tablou cu Dream. Cine-mi spune de unde, primeste recunostinta eterna + 2 beri :P.
joi, 9 septembrie 2010
Nuuuuu
Nu pot sa accept ca Mike Portnoy si-a facut bagajele si a plecat din gasca Dream Theater. Nu pot sa accept si pace:
marți, 6 iulie 2010
Ace si culoare in piele
De ce? De ce am ales eu sa-mi colorez pielea din dotare si sa-mi fac niste insemne vesnice? Frumoase, urate, le-am ales in deplina cunostiinta de cauza si sunt aici sa ramana.
Antecedente
Ceva antecedente cu acele am avut eu pe la 18 ani cand am ales sa-mi fac o gaura in spranceana stanga. M-a tinut vreo 3 ani, de fapt l-as mai fi tinut si astazi daca nu as fi trait in tara asta in care toata lumea te catalogheaza dupa aparente. Pentru posesorii de pierce-uri la vedere este aproape imposibil sa se angajeze intr-o banca, companie multinationala sau orice alta institutie mai mult sau mai putin cu pretentii. Lucru valabil si pentru posesorii de tatuaje la vedere.
In plus, prin urechi mai am 2 gauri aditionale celor facute cand eram mica, pe care mi le-am executat prin clasa a 10a. Intr-a 12a am avut si o gaura in cartilajul urechii stangi la care am renuntat dupa aproximativ 1 an fiindca dormeam pe ea si ma deranja cercelul.
Ideea
In momentul in care am renuntat la pierce-ul din spranceana, am stiut ca intr-o zi o sa imi fac un tatuaj. De fapt, gandul asta il aveam in cap inca din adolescenta. Teribilism, fita, dorinta de a iesi din anonimat, exprimarea sentimentelor? Nu stiu, probabil cate un pic din fiecare.
Si cum sunt de cand ma stiu o devoratoare de muzica, n-a fost greu pana sa ma decid la aria mea de interes. Un tatuaj muzical. Devenise din ce in ce mai clar ceea ce-mi doream si capata contur in mintea mea.
Primul
Am cautat modelul nu mai putin de jumatate de an. Cred ca am vazut mii de tatuaje in perioada asta. Prima idee a fost un portativ insotit de notele muzicale dintr-o piesa preferata. Trebuia sa gasesc un muzician sa-mi scoata notele, sa gasesc piesa potrivita ce avea sa devina part of myself forever si sa ii dau o forma cat de cat estetica.
Incet, incet, mi-am dat seama ca iubesc si cuvintele si poate nu ar fi rau sa exprim totul in cuvinte. Nu renuntasem la ideea cu notele muzicale (ce s-a concretizat pana la urma in simbolul “inimii” formate din cheia sol intoarsa si cheia fa).
Si am inceput sa caut cuvintele potrivite…cuvinte ce le-am cautat initial in piesele pe care le iubesc. Exclusesem instant cuvintele romantioase, nefiind deloc genul de cuvinte pe care le-as fi vrut pe mine. Si am inceput sa caut music quotes. In vreo 2 saptamani am gasit sute de versuri si cugetari.
Cand am citit cuvintele “Where words fail, music speaks”, m-am oprit un pic si le-am mai citit de cateva ori. La naiba! Si cuvinte si muzica si o chestie ce se aplica 100% in viata.
Intotdeauna m-am considerat un om care nu stie sa aleaga cuvintele potrivite in momentele potrivite. Greu cu exprimarea asta…acum dupa atata scris pe blog parca imi vin totusi altfel cuvintele in cap (me proud of myself!).
Tatuajul a capatat contur in mintea mea. Acum imi mai trebuia persoana potrivita sa il execute pe pretioasa piele din dotare. M-am interesat si eu printre prietenii posesori de tatuaje si asa am aflat de artistul tatuator si salonul aferent unde mi-am executat ambele tatuaje. Evident ca am revenit sa mi-l fac pe al doilea tot la el, fiind 100% multumita de cum a iesit primul.
Forma literelor a fost aleasa de tatto artist si mi-a placut la nebunie, mi se par foarte feminine buclele cu care a accentuat unele litere.
Al doilea
In momentul in care mi l-am facut pe primul nici prin gand nu-mi trecea ca va mai urma un al doilea. Dupa ce mi-am "mazgalit" omoplatul stang nu am renuntat la a ma uita pe poze cu tatuaje. Tot studiind eu internetul in lung si in lat mi-am dat seama ca-mi place modelul cu dreamcatcherul. Imi place estetic, poate chiar mai mult decat multiplele semnificatii "spirituale" pe care i le-am dat (o sa le vedeti mai jos). Si cum eu consider ca un tatuaj este o arta, mi-am dorit enorm o mica opera de arta pe piele. Am oscilat intre aceasta idee cu dreamcatcherul si niste ramurele cu boboci de flori albastre.
De ce boboci de flori albastre? Pentru a semnifica oarecum insemnatatea cuvintelor "to blossom blue". Dar acum sa va spun in fata cui au pierit florile mele.
Dreamcatcherul este un talisman din cultura indienilor nord americani. Nu ma simt foarte apropiata de cultura lor dar le apreciez lupta pe care au dus-o continuu pentru libertate. In afara de asta, imi place ideea de obiect ce filtreaza visele rele si infricosatoare de cele bune. Extrapoland, sper sa ma pazeasca de lucruri rele..:-).
Mai mult decat atat, ma simt foarte legata si de cuvantul "dreamcatcher" care fiind separat in:
-dream - pe langa vis ma duce cu gandul la una dintre formatiile mele preferate si anume Dream Theater;
-catcher - ma duce cu gandul la una dintre cartile mele preferate si anume "Catcher in the rye" (JD Salinger).
Da, stiu ca e un amalgam de semnificatii si idei oarecum fara legatura una cu alta. Dar nu este minunata mintea omeneasca ce face astfel de conexiuni?
Modelul mi-a fost desenat de prietena mea Cris si mi-a placut din prima clipa cand l-am vazut. A fost modificat numai un pic de Cristi (tattoo artistul). Am pastrat un singur lucru din cealalta idee cu bobocii albastrii si anume culoarea pe care am ales-o pentru panglica infasurata in jurul dreamcatcherului.
In plus, vizualizand modelul in ansamblu, ma duce cu gandul uneori la rotatia electronilor in jurul nucleului :D.
Viitor
In momentul de fata nu-mi mai doresc nici un tatuaj. Totusi, nu exclud ideea ca in viitor anumite evenimente din viata sa-mi dea idei sa imi mai personalizez pielea.
Ce va pot spune sigur insa este ca nu imi voi face un tatuaj la vedere (fata, gat, maini).
Invitatie la povestit
Pentru ca stiu ca am mai multi prieteni "marcati" care ma citesc, ii invit sa povesteasca si ei despre insemnele de pe pielea lor.
Antecedente
Ceva antecedente cu acele am avut eu pe la 18 ani cand am ales sa-mi fac o gaura in spranceana stanga. M-a tinut vreo 3 ani, de fapt l-as mai fi tinut si astazi daca nu as fi trait in tara asta in care toata lumea te catalogheaza dupa aparente. Pentru posesorii de pierce-uri la vedere este aproape imposibil sa se angajeze intr-o banca, companie multinationala sau orice alta institutie mai mult sau mai putin cu pretentii. Lucru valabil si pentru posesorii de tatuaje la vedere.
In plus, prin urechi mai am 2 gauri aditionale celor facute cand eram mica, pe care mi le-am executat prin clasa a 10a. Intr-a 12a am avut si o gaura in cartilajul urechii stangi la care am renuntat dupa aproximativ 1 an fiindca dormeam pe ea si ma deranja cercelul.
Ideea
In momentul in care am renuntat la pierce-ul din spranceana, am stiut ca intr-o zi o sa imi fac un tatuaj. De fapt, gandul asta il aveam in cap inca din adolescenta. Teribilism, fita, dorinta de a iesi din anonimat, exprimarea sentimentelor? Nu stiu, probabil cate un pic din fiecare.
Si cum sunt de cand ma stiu o devoratoare de muzica, n-a fost greu pana sa ma decid la aria mea de interes. Un tatuaj muzical. Devenise din ce in ce mai clar ceea ce-mi doream si capata contur in mintea mea.
Primul
Am cautat modelul nu mai putin de jumatate de an. Cred ca am vazut mii de tatuaje in perioada asta. Prima idee a fost un portativ insotit de notele muzicale dintr-o piesa preferata. Trebuia sa gasesc un muzician sa-mi scoata notele, sa gasesc piesa potrivita ce avea sa devina part of myself forever si sa ii dau o forma cat de cat estetica.
Incet, incet, mi-am dat seama ca iubesc si cuvintele si poate nu ar fi rau sa exprim totul in cuvinte. Nu renuntasem la ideea cu notele muzicale (ce s-a concretizat pana la urma in simbolul “inimii” formate din cheia sol intoarsa si cheia fa).
Si am inceput sa caut cuvintele potrivite…cuvinte ce le-am cautat initial in piesele pe care le iubesc. Exclusesem instant cuvintele romantioase, nefiind deloc genul de cuvinte pe care le-as fi vrut pe mine. Si am inceput sa caut music quotes. In vreo 2 saptamani am gasit sute de versuri si cugetari.
Cand am citit cuvintele “Where words fail, music speaks”, m-am oprit un pic si le-am mai citit de cateva ori. La naiba! Si cuvinte si muzica si o chestie ce se aplica 100% in viata.
Intotdeauna m-am considerat un om care nu stie sa aleaga cuvintele potrivite in momentele potrivite. Greu cu exprimarea asta…acum dupa atata scris pe blog parca imi vin totusi altfel cuvintele in cap (me proud of myself!).
Tatuajul a capatat contur in mintea mea. Acum imi mai trebuia persoana potrivita sa il execute pe pretioasa piele din dotare. M-am interesat si eu printre prietenii posesori de tatuaje si asa am aflat de artistul tatuator si salonul aferent unde mi-am executat ambele tatuaje. Evident ca am revenit sa mi-l fac pe al doilea tot la el, fiind 100% multumita de cum a iesit primul.
Forma literelor a fost aleasa de tatto artist si mi-a placut la nebunie, mi se par foarte feminine buclele cu care a accentuat unele litere.
Al doilea
In momentul in care mi l-am facut pe primul nici prin gand nu-mi trecea ca va mai urma un al doilea. Dupa ce mi-am "mazgalit" omoplatul stang nu am renuntat la a ma uita pe poze cu tatuaje. Tot studiind eu internetul in lung si in lat mi-am dat seama ca-mi place modelul cu dreamcatcherul. Imi place estetic, poate chiar mai mult decat multiplele semnificatii "spirituale" pe care i le-am dat (o sa le vedeti mai jos). Si cum eu consider ca un tatuaj este o arta, mi-am dorit enorm o mica opera de arta pe piele. Am oscilat intre aceasta idee cu dreamcatcherul si niste ramurele cu boboci de flori albastre.
De ce boboci de flori albastre? Pentru a semnifica oarecum insemnatatea cuvintelor "to blossom blue". Dar acum sa va spun in fata cui au pierit florile mele.
Dreamcatcherul este un talisman din cultura indienilor nord americani. Nu ma simt foarte apropiata de cultura lor dar le apreciez lupta pe care au dus-o continuu pentru libertate. In afara de asta, imi place ideea de obiect ce filtreaza visele rele si infricosatoare de cele bune. Extrapoland, sper sa ma pazeasca de lucruri rele..:-).
Mai mult decat atat, ma simt foarte legata si de cuvantul "dreamcatcher" care fiind separat in:
-dream - pe langa vis ma duce cu gandul la una dintre formatiile mele preferate si anume Dream Theater;
-catcher - ma duce cu gandul la una dintre cartile mele preferate si anume "Catcher in the rye" (JD Salinger).
Da, stiu ca e un amalgam de semnificatii si idei oarecum fara legatura una cu alta. Dar nu este minunata mintea omeneasca ce face astfel de conexiuni?
Modelul mi-a fost desenat de prietena mea Cris si mi-a placut din prima clipa cand l-am vazut. A fost modificat numai un pic de Cristi (tattoo artistul). Am pastrat un singur lucru din cealalta idee cu bobocii albastrii si anume culoarea pe care am ales-o pentru panglica infasurata in jurul dreamcatcherului.
In plus, vizualizand modelul in ansamblu, ma duce cu gandul uneori la rotatia electronilor in jurul nucleului :D.
Viitor
In momentul de fata nu-mi mai doresc nici un tatuaj. Totusi, nu exclud ideea ca in viitor anumite evenimente din viata sa-mi dea idei sa imi mai personalizez pielea.
Ce va pot spune sigur insa este ca nu imi voi face un tatuaj la vedere (fata, gat, maini).
Invitatie la povestit
Pentru ca stiu ca am mai multi prieteni "marcati" care ma citesc, ii invit sa povesteasca si ei despre insemnele de pe pielea lor.
miercuri, 17 martie 2010
Muzica, obsesia
Ajung acasa moarta de oboseala dupa o zi de alergat prin orasul asta prafuit. Nu vreau decat sa ma prabusesc in pat, sa imi odihnesc mintea si trupul, sa las toate gandurile deoparte.
Ca de obicei, deschid calculatorul, apoi winampul si dupa un click scurt incepe muzica. Am o singura piesa in playlist, sunt ok, nu-mi trebuie mai mult pentru moment.
Dau boxele mai tare. Mintea mi se goleste de toate problemele si nu aud decat sunetul chitarii si vocea. Vocea aproape ca este in alta dimensiune, nu ma pot concentra sa inteleg nici macar versurile, simturile imi sunt amortite.
Ma intind si vad pe tavan umbre care danseaza. Aud in continuare obsesiv sunetul chitarii..piesa am ascultat-o de cel putin o suta de ori si sunt curioasa ce noi valente o sa gasesc data urmatoare cand o voi asculta. Simt un gust placut si vad nuante purpurii. Oare am luat-o razna? Dezvolt subit abilitati sinestezice? Ar trebui sa fac un efort sa ma misc, sa-mi demonstrez ca inca sunt vie.
Vad telefonul la distanta pe birou. Palpaie in culori. As vrea sa ajung la el, sa raspund si sa aud o voce pe care sa o inteleg. Sa-mi spuna cineva ca sunt ok, ca mintea nu-mi joaca feste iar. Intentia de a ajunge la telefon este inutila, efortul este prea mare pentru mine la momentul actual. Renunt si ma intorc la umbrele si nuantele purpurii.
I wither and render myself helpless..
Scris prin iarna cea lunga din 2010.
Ca de obicei, deschid calculatorul, apoi winampul si dupa un click scurt incepe muzica. Am o singura piesa in playlist, sunt ok, nu-mi trebuie mai mult pentru moment.
Dau boxele mai tare. Mintea mi se goleste de toate problemele si nu aud decat sunetul chitarii si vocea. Vocea aproape ca este in alta dimensiune, nu ma pot concentra sa inteleg nici macar versurile, simturile imi sunt amortite.
Ma intind si vad pe tavan umbre care danseaza. Aud in continuare obsesiv sunetul chitarii..piesa am ascultat-o de cel putin o suta de ori si sunt curioasa ce noi valente o sa gasesc data urmatoare cand o voi asculta. Simt un gust placut si vad nuante purpurii. Oare am luat-o razna? Dezvolt subit abilitati sinestezice? Ar trebui sa fac un efort sa ma misc, sa-mi demonstrez ca inca sunt vie.
Vad telefonul la distanta pe birou. Palpaie in culori. As vrea sa ajung la el, sa raspund si sa aud o voce pe care sa o inteleg. Sa-mi spuna cineva ca sunt ok, ca mintea nu-mi joaca feste iar. Intentia de a ajunge la telefon este inutila, efortul este prea mare pentru mine la momentul actual. Renunt si ma intorc la umbrele si nuantele purpurii.
I wither and render myself helpless..
Scris prin iarna cea lunga din 2010.
miercuri, 27 ianuarie 2010
Dream Theater
Cei care ma cunosc stiu ca sunt mare fan al baietilor de la Dream Theater. Dar cum a inceput totul si care e povestea mea legata de ei? Eram prin liceu si vazusem pe net ceva recenzii ale albumelor Scenes from a memory si Images and words. Mi-am dorit sa le ascult si am inceput sa "sap" dupa ele pe la cunoscuti.
Aveam in clasa in liceu inca vreo 2 colegi care se distrau cu muzici d-astea. Unul era vara-miu asa ca stiam deja ce muzici avea p-acasa (nu ce-mi trebuia mie la momentul respectiv). Mai ramasese celalalt coleg. Cateva zile i-am facut capul mare cu Dream Theater in sus si jos, pana mi-a facut rost de la o tipa de la o clasa paralela 2 albume in format audio. Imi aduc aminte si azi copertile de cd-uri Traxdata si scrisul de pe ele, Images and words si Awake. Am imprumutat chiar atunci un cd-player de prin clasa si am dat drumu la muzici in timpul unei ore de curs (nu mai stiu ce ora era, putin mai conteaza). Primele acorduri de la Another day si eram in transa. Am ascultat tot ce aveam la momentul ala, a fost o zi istorica pentru mine. Un moment de revelatie maxima, ca si cum as fi descoperit ceva ce rezona perfect cu sufletul meu.
Cand am ajuns acasa (cu pretioasele cd-uri of course) am luat de pe net si restul discografiei. Nu va imaginati ca era asa usor ca acum, aveam dial-up si cand trageam cu 5 kb/s era ca si cum il luam pe Dumnezeu de picior. A durat ceva vreme.
Dar pentru ca citisem despre Scenes from a memory am ales sa descarc albumul asta primul. Mi-a placut la nebunie, era ceva atat de diferit fata de tot ce ascultasem eu pana la momentul ala. Imi aminteau totusi de Pink Floyd. Cum era posibil sa-mi placa atat de mult?
In 2002 a fost concertul de la Bucuresti. Tin minte cat de mult m-am rugat de ai mei sa ma lase sa ma duc. Dar pe vremea aia nu mersesem la nici un concert mare si oricum nu aveam cu cine sa ma duc. Pe 4 iulie am fost trista, stiam ca era sansa mea sa ii vad si am ratat-o...
Le-am urmarit evolutia album cu album, Train of thought, Octavarium, Systematic chaos, Black clouds& Silver linings. E incredibil cum reusesc baietii astia sa vina cu ceva nou de fiecare data. Luati separat sunt niste muzicieni desavarsiti fiecare (cu studii muzicale&stuff) avand proiecte personale, dar impreuna, impreuna sunt a match made in heaven. Si-acum chiar vorbesc in cunostiinta de cauza fiindca am reusit sa ii vad in sfarsit vara trecuta. Pe la noi n-au mai ajuns dar am ajuns eu la vecinii de la sud la Kaliakra rock fest. Am facut si o cronica la concertul respectiv (se gaseste aici). Este fara nici cea mai mica indoiala al doilea cel mai tare concert la care am fost vreodata (primul e Maiden si cred ca asa va ramane pentru o vreme :P).
Daca aveti ocazia sa ii vedeti, nu o ratati. La ei am auzit cel mai clar sunet pe care l-am auzit vreodata la un concert, plus ca se simtea basul absolut demential (fix in piept). Dialoguri clapa-chitara, sectie ritmica de iti sta pulsul in loc, o voce incredibila (clar Labrie a avut o zi foarte buna pe 3 iulie 2009 :P).
Mi-este foarte greu sa aleg cateva piese cu titlul de recomandare dar as merge pe: Hollow years, Another day, Pull me under, The spirit carries on (o filmare de la Kaliakra aici), As I am, Forsaken, A rite of passage.
Spor la ascultat \m/
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Anul de gratie 2009
2009 e pe cale sa se sfarseasca asa ca am decis sa las pentru posteritate cateva randuri despre cele mai importante lucruri care mi s-au intamplat anul asta:
- am ajuns sa scriu pentru Letsrock si in felul asta m-am automotivat sa scriu mai mult, mai coerent si sper eu, mai bine; am reusit sa scriu aproape de 2 ori mai des decat anul trecut pe blog :-)
- am vazut pentru prima data live Motley Crue si Dream Theater!
-am fost pentru prima data in Delta Dunarii, cu putin efort voi ajunge si in 2010;
- tot pentru prima data am ajuns si pe meleaguri scotiene si a fost cea mai tare vacanta din lume (thanks Sasa&Mona inca o data);
- m-am tatuat si dupa 7 luni inca imi iubesc modelul de pe piele :D
- mi s-a publicat o poza in ziarul Cotidianul (de la repetitiile celor de la Trooper pentru lansarea albumului Vlad Tepes - Poemele Valahiei); asta a fost chiar un lucru genial pentru mine mai ales ca fotografia nu se afla printre pasiunile mele asa ca nu am pretentii ca sunt talentata in domeniul asta :P
-am mers la Garana la Jazz Fest, o experienta noua si foarte interesanta pe care o recomand oricui; tot acolo am stat pentru prima data la cort si am facut autostopul aka mi-am testat limitele de supravietuire :-)
- am vizitat Sighisoara in timpul Festivalului Medieval, a doua oara cand am stat la cort (si ultima, pana la momentul prezent);
- am cunoscut multa lume noua (nu o sa fac un recensamant ca sigur uit pe cineva..);
-mi-am luat bilet la AC/DC, a doua oara pe anul asta si poate acum e cu noroc!
Sper ca n-am uitat nimic da oricum, o sa urmeze un post cu ceva poze si probabil, un top albume 2009! Stay tuned :D
- am ajuns sa scriu pentru Letsrock si in felul asta m-am automotivat sa scriu mai mult, mai coerent si sper eu, mai bine; am reusit sa scriu aproape de 2 ori mai des decat anul trecut pe blog :-)
- am vazut pentru prima data live Motley Crue si Dream Theater!
-am fost pentru prima data in Delta Dunarii, cu putin efort voi ajunge si in 2010;
- tot pentru prima data am ajuns si pe meleaguri scotiene si a fost cea mai tare vacanta din lume (thanks Sasa&Mona inca o data);
- m-am tatuat si dupa 7 luni inca imi iubesc modelul de pe piele :D
- mi s-a publicat o poza in ziarul Cotidianul (de la repetitiile celor de la Trooper pentru lansarea albumului Vlad Tepes - Poemele Valahiei); asta a fost chiar un lucru genial pentru mine mai ales ca fotografia nu se afla printre pasiunile mele asa ca nu am pretentii ca sunt talentata in domeniul asta :P
-am mers la Garana la Jazz Fest, o experienta noua si foarte interesanta pe care o recomand oricui; tot acolo am stat pentru prima data la cort si am facut autostopul aka mi-am testat limitele de supravietuire :-)
- am vizitat Sighisoara in timpul Festivalului Medieval, a doua oara cand am stat la cort (si ultima, pana la momentul prezent);
- am cunoscut multa lume noua (nu o sa fac un recensamant ca sigur uit pe cineva..);
-mi-am luat bilet la AC/DC, a doua oara pe anul asta si poate acum e cu noroc!
Sper ca n-am uitat nimic da oricum, o sa urmeze un post cu ceva poze si probabil, un top albume 2009! Stay tuned :D
marți, 7 iulie 2009
Kaliakra Rock Fest Day 3 - Ziua cand s-a terminat muzica
Pe de o partea asteptam cu nerabdare ultima zi de Kaliakra Rock Fest, fiindca aveam sa-mi implinesc un vis si anume sa-i vad live pe Dream Theater, pe de alta parte imi parea rau ca distractia bulgareasca se incheie aici. A fost una dintre cele mai placute vacante pe care le-am avut. Prieteni, plaja, rock..ce ti-ai putea dori mai mult? :)
Penultima trupa de la fest a fost Cynic, trupa cu care nu prea am avut tangente inainte de acest show. Datorita nerabdarii sa vad Dream si faptului ca baietii astia canta o muzica pe care s-o asculti acasa in linistea camerei tale, nu prea am fost atenta la ce s-a cantat pe scena. My bad, I know. Na ce sa zic totusi unul dintre cei cu care am fost acolo, stiindu-i dinainte, mi-a zis ca au facut un show foarte misto. Oricum mi s-a parut ciudata aranjarea in scena, mai exact toata trupa in linie orizontala inclusiv tobele. Wicked!
Si ca sa aduc si o mica critica la organizarea festului trebuie sa mentionez ca oamenii au pus in jur de 10-15 bude la un stadion intreg. Probabil mizau pe faptul ca fiind berea tare rea la gust, nu prea o sa se bea si n-o sa aiba lumea nevoie la baie :)).
Dream Theater
"Close your eyes and begin to relax. Take a deep breath, and let it out slowly. Concentrate on your breathing. With each breath you become more relaxed. Imagine a brilliant white light above you, focusing on this light as it flows through your body." Desi nu am stat in primul rand, ci undeva prin randul 10-11, am reusit sa intru in starea de concert inca de la prima piesa. Sunetul efectiv te izbea in fata, s-a auzit totul perfect: voce, chitara, tobe, bas, clape. Nu stiu cum va putea o alta trupa in viitor sa redea un astfel de sunet. Era pur si simplu o muzica divina.
Stim cu totii ca trupetii din Dream sunt individual niste muzicieni exceptionali, dar impreuna credeti-ma ca efectiv mi-a venit sa plang cand i-am auzit cantand, ceea ce s-a si intamplat (ma rog, nu va imaginati ca m-am jelit siroaie) atunci cand au cantat "The spirit carries on". Playlist de exceptie, au fost in ordine: In the presence of enemies (part I), Beyond this life, Panick attack, A nightmare to remember unde Portnoy a rupt tot mai ales cand a cantat cu vocea, Hollow years unde intreg stadionul si-a aprins brichetele, Constant motion, Erotomania, Voices, A rite of passage care cu siguranta este hit-ul noului album, The spirit carries on, As I am. Intr-un fel de bis au fost Metropolis (extaz, va dati seama), Learning to live si The crimson sunset.
LaBrie a fost intr-o forma excelenta, a fost la nivelul colegilor de trupa si se vedea ca aveau toti o pofta nebuna de cantat si noi, publicul, o pofta nebuna sa ii ascultam la nesfarsit.
Si Doamne cum se auzea bassul lui Myung, il simteai in plamani si-ti dadea fiori. Nu pot sa nu mentionez si de solourile de chitara ale lui Petrucci, pe partea de scena a caruia eram pozitionati si noi ca na, doar eram insotita de chitaristi :).
Stiti cum se zice ca fiecare concert pe care il vezi sau fiecare experienta din viata o raportezi la ce ai vazut/simtit anterior asa ca, de acum inainte, o sa fie mult mai greu sa ma multumeasca un concert dupa ce am vazut cum suna muzica de geniu si ce inseamna sa transmiti o groaza de sentimente catre un public incredibil.
"Open your eyes"
Penultima trupa de la fest a fost Cynic, trupa cu care nu prea am avut tangente inainte de acest show. Datorita nerabdarii sa vad Dream si faptului ca baietii astia canta o muzica pe care s-o asculti acasa in linistea camerei tale, nu prea am fost atenta la ce s-a cantat pe scena. My bad, I know. Na ce sa zic totusi unul dintre cei cu care am fost acolo, stiindu-i dinainte, mi-a zis ca au facut un show foarte misto. Oricum mi s-a parut ciudata aranjarea in scena, mai exact toata trupa in linie orizontala inclusiv tobele. Wicked!
Si ca sa aduc si o mica critica la organizarea festului trebuie sa mentionez ca oamenii au pus in jur de 10-15 bude la un stadion intreg. Probabil mizau pe faptul ca fiind berea tare rea la gust, nu prea o sa se bea si n-o sa aiba lumea nevoie la baie :)).
Dream Theater
"Close your eyes and begin to relax. Take a deep breath, and let it out slowly. Concentrate on your breathing. With each breath you become more relaxed. Imagine a brilliant white light above you, focusing on this light as it flows through your body." Desi nu am stat in primul rand, ci undeva prin randul 10-11, am reusit sa intru in starea de concert inca de la prima piesa. Sunetul efectiv te izbea in fata, s-a auzit totul perfect: voce, chitara, tobe, bas, clape. Nu stiu cum va putea o alta trupa in viitor sa redea un astfel de sunet. Era pur si simplu o muzica divina.
Stim cu totii ca trupetii din Dream sunt individual niste muzicieni exceptionali, dar impreuna credeti-ma ca efectiv mi-a venit sa plang cand i-am auzit cantand, ceea ce s-a si intamplat (ma rog, nu va imaginati ca m-am jelit siroaie) atunci cand au cantat "The spirit carries on". Playlist de exceptie, au fost in ordine: In the presence of enemies (part I), Beyond this life, Panick attack, A nightmare to remember unde Portnoy a rupt tot mai ales cand a cantat cu vocea, Hollow years unde intreg stadionul si-a aprins brichetele, Constant motion, Erotomania, Voices, A rite of passage care cu siguranta este hit-ul noului album, The spirit carries on, As I am. Intr-un fel de bis au fost Metropolis (extaz, va dati seama), Learning to live si The crimson sunset.
LaBrie a fost intr-o forma excelenta, a fost la nivelul colegilor de trupa si se vedea ca aveau toti o pofta nebuna de cantat si noi, publicul, o pofta nebuna sa ii ascultam la nesfarsit.
Si Doamne cum se auzea bassul lui Myung, il simteai in plamani si-ti dadea fiori. Nu pot sa nu mentionez si de solourile de chitara ale lui Petrucci, pe partea de scena a caruia eram pozitionati si noi ca na, doar eram insotita de chitaristi :).
Stiti cum se zice ca fiecare concert pe care il vezi sau fiecare experienta din viata o raportezi la ce ai vazut/simtit anterior asa ca, de acum inainte, o sa fie mult mai greu sa ma multumeasca un concert dupa ce am vazut cum suna muzica de geniu si ce inseamna sa transmiti o groaza de sentimente catre un public incredibil.
"Open your eyes"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
