miercuri, 27 ianuarie 2010

Dream Theater


Cei care ma cunosc stiu ca sunt mare fan al baietilor de la Dream Theater. Dar cum a inceput totul si care e povestea mea legata de ei? Eram prin liceu si vazusem pe net ceva recenzii ale albumelor Scenes from a memory si Images and words. Mi-am dorit sa le ascult si am inceput sa "sap" dupa ele pe la cunoscuti.

Aveam in clasa in liceu inca vreo 2 colegi care se distrau cu muzici d-astea. Unul era vara-miu asa ca stiam deja ce muzici avea p-acasa (nu ce-mi trebuia mie la momentul respectiv). Mai ramasese celalalt coleg. Cateva zile i-am facut capul mare cu Dream Theater in sus si jos, pana mi-a facut rost de la o tipa de la o clasa paralela 2 albume in format audio. Imi aduc aminte si azi copertile de cd-uri Traxdata si scrisul de pe ele, Images and words si Awake. Am imprumutat chiar atunci un cd-player de prin clasa si am dat drumu la muzici in timpul unei ore de curs (nu mai stiu ce ora era, putin mai conteaza). Primele acorduri de la Another day si eram in transa. Am ascultat tot ce aveam la momentul ala, a fost o zi istorica pentru mine. Un moment de revelatie maxima, ca si cum as fi descoperit ceva ce rezona perfect cu sufletul meu.

Cand am ajuns acasa (cu pretioasele cd-uri of course) am luat de pe net si restul discografiei. Nu va imaginati ca era asa usor ca acum, aveam dial-up si cand trageam cu 5 kb/s era ca si cum il luam pe Dumnezeu de picior. A durat ceva vreme.

Dar pentru ca citisem despre Scenes from a memory am ales sa descarc albumul asta primul. Mi-a placut la nebunie, era ceva atat de diferit fata de tot ce ascultasem eu pana la momentul ala. Imi aminteau totusi de Pink Floyd. Cum era posibil sa-mi placa atat de mult?

In 2002 a fost concertul de la Bucuresti. Tin minte cat de mult m-am rugat de ai mei sa ma lase sa ma duc. Dar pe vremea aia nu mersesem la nici un concert mare si oricum nu aveam cu cine sa ma duc. Pe 4 iulie am fost trista, stiam ca era sansa mea sa ii vad si am ratat-o...

Le-am urmarit evolutia album cu album, Train of thought, Octavarium, Systematic chaos, Black clouds& Silver linings. E incredibil cum reusesc baietii astia sa vina cu ceva nou de fiecare data. Luati separat sunt niste muzicieni desavarsiti fiecare (cu studii muzicale&stuff) avand proiecte personale, dar impreuna, impreuna sunt a match made in heaven. Si-acum chiar vorbesc in cunostiinta de cauza fiindca am reusit sa ii vad in sfarsit vara trecuta. Pe la noi n-au mai ajuns dar am ajuns eu la vecinii de la sud la Kaliakra rock fest. Am facut si o cronica la concertul respectiv (se gaseste aici). Este fara nici cea mai mica indoiala al doilea cel mai tare concert la care am fost vreodata (primul e Maiden si cred ca asa va ramane pentru o vreme :P).

Daca aveti ocazia sa ii vedeti, nu o ratati. La ei am auzit cel mai clar sunet pe care l-am auzit vreodata la un concert, plus ca se simtea basul absolut demential (fix in piept). Dialoguri clapa-chitara, sectie ritmica de iti sta pulsul in loc, o voce incredibila (clar Labrie a avut o zi foarte buna pe 3 iulie 2009 :P).

Mi-este foarte greu sa aleg cateva piese cu titlul de recomandare dar as merge pe: Hollow years, Another day, Pull me under, The spirit carries on (o filmare de la Kaliakra aici), As I am, Forsaken, A rite of passage.

Spor la ascultat \m/

2 comentarii:

Andrei spunea...

piesa mea favorita de la DT in momentul de fata este "The count of Tuscany"...visul meu e sa vad un concert cu ei...in maximum 2 ani

Lenore spunea...

Bafta :D

Si eu as vrea sa ii mai vad, sa vedem pe la ce festuri o sa cante la vara.