Dupa cum bine stiti, anul acesta mi-am cumparat si un aparat foto (un Canon EOS 500D), ce a primit numele de Blackie. Aparatul l-am luat special pentru concerte dar s-a dovedit de folos si in multe alte situatii.
Pana acum i-am pozat pe: Trooper, Idol, Incipient, Bolthard, Steelwing, Alestorm, Sabaton, Loch Vostok, Leprous, Therion, Motoract. Sper ca in 2011 sa am ocazia sa pozez si mai multe trupe si nu numai.
Pe langa pozele de la concerte, mi-am pozat diversi prieteni in diferite ipostaze. Nu am eu pretentii de mare fotograf dar am oservat ca la persoanele pe care le cunosc mai bine, reusesc sa scot cele mai bune poze. Poate ca este doar o intamplare, dar eu cred ca tarie ca ochiul fotografului este esential si cu cat ai o legatura mai apropiata cu subiectul fotografiei, cu atat o sa iti iasa o poza mai buna (probabil e o chestie de implicare emotionala).
Vorbind cu un prieten de fotografie, ma roaga sa ii explic cum vad eu fotografia. Concluzia: fotografia in ochii mei este o amintire ce aduce bucurie. Trebuie spus ca nu ma vad pozand decat lucruri care imi fac placere (asta sunt eu, nu simt nevoia sa ma leg decat de lucruri frumoase! - am spus de multe ori ca prin nu stiu ce truc reusesc sa ma inconjor numai de oameni frumosi). Parerea de partea celalalta a baricadei a fost ca fotografia este o dovada istorica a ceea ce s-a intamplat. In esenta, nu contest parerea de partea celalalta a baricadei, doar ca este una mult prea impersonala pentru mine. Pentru mine la acest moment.
Ceea ce este dovada istorica pentru cineva, devine amintire doar fiindca mi s-a intamplat mie - amintirea mea! Fac poze atat pentru mine pentru a imi aduce aminte peste ani pe unde si ce am facut cat si pentru ceilalti. E o senzatie foarte misto sa vezi ca lumea se indragosteste de o poza pe care ai facut-o tu, sa vezi cum isi pune poza facuta de tine la avatar pe Ymess, pe Facebook sau in alta parte, pentru ca tu ai reusit sa surprinzi partea lui cea mai frumoasa si licarirea perfecta a ochilor.
Stiu ca este o gandire un pic egoista si la nivel mic, dar asta inseamna fotografia pentru mine. Si eu sunt doar un strop intr-un ocean.
Pana ce o sa ma fac mare si o sa am pretentii de artist (care o sa fotografieze partea frumoasa si cea intunecata a lumii), va urez la toti lumina buna!
joi, 30 decembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu