luni, 28 iunie 2010

Cronica Sonisphere Festival - Ziua 2

Big Four in Romania! Ceva de neimaginat acum cativa ani, ma bucur enorm ca Romania a intrat in circuitul/vizorul trupelor mari si foarte mari si am avut parte chiar si de un festival cum este Sonisphere!

Trupa romanesca aleasa de organizatori sa deschida show-ul Big Four a fost Vita de vie. Au avut un concert bun dar contextul mi s-a parut total nepotrivit. S-a vazut ca s-au pregatit pentru acesta reprezentatie, Adi Despot a cantat cat a putut de bine (mult mai bine decat a facut-o in alte dati cand i-am vazut) dar cred ca toata lumea astepta sa se termine cat mai repede. Avea sa urmeze nebunia!

Anthrax au rupt! Desi nu ascultasem inainte, pot sa spun ca m-au convins. Mi-au placut in mod special basistul Frank Bello, Ian Scott (de la care nu ma asteptam sa se agite atata) si Joey Belladonna. Nu am ascultat/vazut Anthrax cu John Bush la voce, dar Joey Belladonna si-a facut treaba excelent. Dinamism, energie, thrash. Un show incredibil, tot publicul era cu mainile sus (chiar si eu care nu cunoasteam piesele).

Au facut si ei un cover la "Heaven & hell", care le-a iesit magistral.

Au urmat Megadeth cu un Dave Mustaine foarte elegant pe scena si parca mai putin acid decat deobicei. Sunetul mi s-a parut un pic mai slab decat la Anthrax.

Nu ma asteptam sa cante "A tout le monde", nu o regasisem in playlisturile vehiculate inainte de concert. Au mai fost "Skin O' my teeth", "Trust", "Sweating bullets", nelipisita "Symphony of destruction" si totul s-a incheiat in acorduri de "Peace sells". Mi-a placut trupa lui Mustaine, excelentii instrumentisti: David Ellefson, Shawn Drover si Chris Broderick. Nu stiu daca a fost de vina durata cantarii sau celelalte trupe ce au cantat in aceiasi zi si cu care i-am comparat involuntar, dar parca m-am bucurat mai tare la concertul lor din 2005.

La Slayer am stat cu inima stransa sa nu se porneasca un mosh pit chiar langa mine, dar se pare ca in partea dreapta a Golden Circle-ului lumea s-a manifestat doar prin aplaudat si cantat. Mi-au placut mult. Da, mi-au placut Slayer (poate parea incredibil pentru cineva ca mine care asculta multe trupe considerate "trupe de fete").

Am recunoscut "World painted blood", "Angel of death" si cele 2 piese ce au incheiat ora de cantat alocata acestei trupe: "South of heaven" si "Raining blood". Vocea lui Araya suna indeajuns de dur ca sa se potriveasca cu instrumentalul dar nu devine deranjanta cum se intampla in cazul altor trupe. Mi-ar placea sa-i revad intr-un concert in care sa fie ei capul de afis.

Si am revazut si Metallica. Cand am auzit acordurile "The ecstasy of gold" mi s-au taiat picioarele din nou, multimea a inceput sa se agite, brusc parcarea Romexpo a devenit un vulcan. "Creeping death" a deschis spectacolul, urmat de "For whom the bell tolls" si un neasteptat "Disposable heroes". Vocea s-a auzit perfect din partea unde am stat eu (central-dreapta scenei), mi-au placut multele microfoane insirate de-a lungul scenei la care Hetfield se oprea si canta cate o strofa/un refren astfel incat fanii l-au putut vedea de aproape.

A urmat "Fade to black", piesa pe care eu o prefer oricand in fata piesei "Nothing else matters". A fost frumos, a sunat perfect. Am avut parte si de cateva piese de pe Death Magnetic, daca nu gresesc eu au fost "That was just your life", "Cyanide" si "All nightmare long" (preferata mea de pe acest album). Mi s-a parut ca piesele astea au fost cantate un pic mai rapid decat pe disc, poate doar mi s-a parut mie. A fost si "Nothing else matters", multimea intr-un sigur glas, incomparabila senzatie.

Mi-a placut ca James a spus ca sunt mandri sa faca parte din Big Four, eu zic ca merita cu prisosinta sa fie acolo! De-altfel, Metallica au si dedicat o piesa celorlalte trupe: Anthrax, Megadeth si Slayer.

"Master of puppets" a fost un moment asteptat cu mare nerabdare de fani, mi-a placut enorm. Au mai fost "Welcome home (Sanitarium)", "Sad but true", "Enter sandman", "One" in flacari, "Fight fire with fire".

Bis-ul ne-a oferit un magistral "Stone cold crazy", "Hit the lights" si piesa cu care Metallica au zis ca iubesc sa incheie concertele "Seek & destroy". Greu de facut o comparatie cu concertul din 2008, nu are sens, Metallica sunt Metallica.

Da, James a comis-o si ne-a zis Budapest la un moment dat, eu o pun pe seama emotiilor pe care sunt sigura ca inca le au si trupele ce canta de ani de zile in fata unor stadioane pline. Am vazut mai demult documentarul "When Metallica ruled the world", din punctul meu de vedere, ei o fac in continuare. Metallica rules the whole wide world!

Un comentariu:

Mihai-Dragos spunea...

One look in her lusting eyes/Savage fear in you will rise!