De revelion, dupa ce partyul s-a terminat si oamenii s-au mai culcat, m-am pus la povesti cu niste prieteni buni. Orele s-au scurs repede, la fel si berile (toate cele 80 :P) dar nu la asta vreau sa ajung. Am vorbit despre muzica, despre staruri rock, despre viata si moarte, despre experiente mai neobisnuite pe care le-am trait pe pielea noastra, despre limitele umane si tot felul de chestii de-astea.
Cu ocazia asta mi-am facut si eu curaj si am vorbit pentru prima data despre niste experiente mai ciudate din trecut. Genul ala de experienta care te marcheaza si care te face sa te gandesti al naibii de mult la viata de dupa moarte si la existenta unor fiinte mai puternice decat oamenii. In fine, ce am trait eu pe propia piele de vreo 2 ori este o stare a dracu de nasoala, cand ma trezeam din somn si eram constienta dar nu puteam sa ma misc. Chestia dura ceva vreme si era foarte chinuitoare, ma trezeam transpirata si epuizata si fizic si psihic. Ulterior cand m-am documentat un pic am aflat ca nu este o chestie atat de rara, se numeste sleep paralysis.
Reactiile prietenilor mei au fost destul de neasteptate pentru mine, unul dintre ei mi-a confirmat ca a patit chestia asta de cateva ori cand era mic si ca probabil daca ar avea la momentul actual o astfel de experienta ar lua-o razna (da, omu' nu glumeste, ii inteleg teama pentru ca stiu prin ce a trecut) si alt prieten mi-a zis ca e pur si simplu o reactie chimica in creier si asta e..se intampla.
Acu sa va zic si parerea mea despre experienta asta. E coplesitoare si la momentul cand te trezesti efectiv te gandesti ce s-a petrecut in mintea ta, daca ai visat sau chiar erai intr-o stare de oarecare constienta. Daca ajungi la concluzia nr. 2, probabil te intrebi de ce ti s-a intamplat tocmai tie si ce era forta cu care te luptai ca sa iti misti macar un deget. Eu prima data cand am patit asta am crezut ca e un fel de pedeapsa divina din cauza faptului ca nu sunt o persoana prea religioasa, evident ca I was freaking out. A doua oara cand am patit-o deja ma gandeam sa ma duc la spital si sa-mi scanez creieru fiindca deja credeam ca-mi creste ceva p-acolo ce ma duce incet dar sigur la nebunie. Thanks God ca a 3a oara nu a mai existat pana la momentul prezent.
Tin sa mentionez ca nu eram nici bauta, nici fumata, nici nimic cand am patit treaba asta. Paralizie in somn... daca mi-ar fi povestit cineva de asa ceva probabil ca n-as fi crezut si as fi luat totul in gluma. Din ce am mai citit eu, se pare ca experienta asta ar fi oarecum legata si de treaba cu out of body experience in care recunosc cu mana pe inima ca nu cred si mi se pare un bullshit total. Dar acu cine stie..poate creieru meu decide sa-mi mai dea o palma si ma mai arunca in cine stie ce belele.
Cu speranta ca nu credeti ca-s o nebuna de azi incolo,
Anca
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
you're not crazy,you're just special:))
doar ai fost in SCOTIA!:)))
Loooool. Iti dai seama ce speciala o sa fiu daca ma duc in Australia? :))
la urmatoarea noapte alba asteptam povestiri despre alcoolul din australia :))
Nu esti nebuna. Deloc chiar.
Mie asta nu mi s-a intamplat inca dar mi s-a intamplat foarte des sa am vise constiente, sa citesc chestii [se zice ca nu se poate], sa visez ce se intampla a doua zi sau sa incerc sa ma trezesc dintr-un vis in disperare si sa nu pot.
Nu stiu daca tu ai patit-o, da mie mi se mai intampla in vise sa cad in gol si atunci cand ar trebui sa fac contactul cu solul sa simt cum pic practic in mine.
Nu stiu daca m-am exprimat cum ar trebui, da prinzi tu ideea.
@ Waybee: haha, as vrea eu da nu cred ca o sa se intample prea curand :P
@ Cris.: Da, cu ocazia asta am aflat si eu ca suntem mai multi d-astia "speciali". Cred ca singura concluzie pe care putem sa o tragem este faptul ca pentru om creierul este inca o zona demna de explorat mult timp de-acum incolo.
Trimiteți un comentariu