Ieri am ajuns prima data pe anul asta acasa pe lumina. Azi, iar intuneric si in plus ploaie. In stilul meu caracteristic nu umblu cu umbrele dupa mine asa ca am avut sansa sa iau o portie de ploaie, vant si frig in fata. Si venind eu asa prin ploaie si frig, va dati seama ca am inceput sa ma gandesc la chestii. Chestii de genul de ce ajung asa tarziu acasa, de ce in ultima vreme nu mai am timp de nimic, de ce o sa fiu si weekendul asta nevoita sa muncesc, de ce nu (mai) am prea multi prieteni, de ce si tot de ce.
Uf, m-am prins iar in trenuletul ametitor cu munca si casa, munca si casa si putinele (si asa) iesiri in oras/la concerte se raresc pe zi ce trece. Simt ca ma pierd pe mine cu fiecare zi care trece si nu apuc sa fac nimic pentru sufletul meu. Nici sa scriu pe blog nu prea am mai avut tragere de inima in ultima vreme si se vede lucrul asta, ca sa nu mai zic de citit si alte placeri d-astea pentru care nu mai am energie deloc..
De vreo 2 weekenduri ma auto-motivez ca o sa treaca perioada asta si tot incerc sa ma detasez de probleme. Guess what, nu-mi iese. Seara nu adorm pentru ca nu vreau sa vina a doua zi. De multa vreme nu am mai resimtit atata frustrare combinata cu oboseala si neputinta de a face vreun lucru ca sa ma ajut in sensul asta.
Am nevoie urgenta de un shut down la sistemul nervos central sau macar un stand-by prelungit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu