joi, 26 august 2010

bec

Dupa cum va spuneam, am revenit...

In acest minunat post de pe acest minunat blog o sa va povestesc 2 chestii care mi s-au intamplat ieri, respectiv azi. Dar inainte de asta merita sa mentionez un dialog pe care colega mea Elena il asteapta publicat de saptamana trecuta..

Eram eu foarte suparata ca bagasem munca cat cuprinde si iar ma simteam descumpanita, fara vlaga si in depresie si ii zic Elenei "bai, sa-mi bag picioarele iar am muncit ca un caine".

La care Elena foarte zen se uita la mine si zice "ai muncit ca un hot dog :-))". C-o fi fost de bine, c-o fi fost de rau, numai ea stie dar pe mine m-a amuzat oricum :D.

Asa, revenind la chestii. Primul lucru demn de mentionat este ca ieri am fost intr-un club de mare fita prin bunavointa colegilor din departament. Am zis sa mai socializam si noi, sa ne sarbatorim promovarile si alte cele..hai sa mergem intr-un club. In fine, s-a decis ca mergem in club The Player. Acu daca tot am fost invitata, am zis sa mai scot si eu nasul din barlog si am dat accept la invitatia asta.

Inainte sa mergem acolo am iesit si la masa cu colegii, astfel incat ziua de munca s-a prelungit la papa si apoi hop la club. Eu eram imbracata ca un om normal care merge la munci intr-o zi gen casual Friday adica blugi si camasa.

Ajungem la club pe la 11 fara 10, inchis. Ba sa dea dracii, da noctambuli mai sunt fitosii astia. Clubul era in aer liber si parea destul de mare vazut de afara. Pana la urma intram, ne punem la mesele rezervate. Muzica de fundal tuci-tuci in surdina, acelasi beat enervant care m-a terminat nervos. Hai sa bem o votca zic, sa ne mai treaca amareala...

Clubul arata mega-fitos, cu canapele kitchy, paturi (?!), un cal de marmura urias in mijloc, coloane si candelabre. Ah si bonusul a fost buda intunecoasa, cu un pat si acolo si sticla mata intre cabinele de toaleta. Plus highlightul in toaleta fetelor era o cabina cu 2 wc-uri..ce ti-ai fi putut dori mai mult?

Bagam noi socializare si alea alea, mai grav devine cand locul incepe sa se populeze. Fiind miercuri seara eu nu ma asteptam la un exod prea mare ca na, lumea are munci a doua zi. I was sooo wrong! Sute de pitzipoane fandosite si cocalari cu bani au umplut locul...frate de unde au aparut astia toti? Oare unde se ascund ziua?! Nu pot decat sa ma gandesc ca eu si oamenii aia traim in niste lumi total paralele.

Muzica s-a mentinut in acelasi registru dar de fapt muzica pentru dans (tot tuci-tuci da care avea rythm change) a inceput abia in jurul orei 1 noaptea cand noi ne pregateam sa spargem gasca fiindca a doua zi trebuia sa prestam munci.

Overall, a fost o experienta a dracu de ciudata pe care nu o doresc repetata prea curand...zbr!

A doua chestie e oarecum legata de prima. Avand in vedere ca ieri am fost sa dantuim, azi am avut voie sa ajungem mai tarliu la munci. Cum eu de obicei folosesc microbuzele puse la dispozitie de companie m-am trezit azi de dimineata ca trebuia sa apelez la serviciile RATB. Care RATB pe Barbu Vacarescu pana la cladirea noastra nu are decat un antic tramvai 5, care fix azi cand am avut eu nevoie de el s-a stricat pe sensul meu de mers. Sa vedeti injuraturi de mame si morti si alte cele si draci si mers pe jos si intarziat oricum..

Chiar daca azi mi-am luat 4 bilete de reatebeu pe principiul sa am ca poate mai merg, o sa incerc sa ocolesc pe cat se poate acele orori. Dracu sa va ia RATB cu masinile, sinele si prostiile voastre vechi de 30 de ani. Muie RATB!

Si ca sa nu inchei acest post intr-o nota asa "trista", trebuie mentionat ca numai maine nu ajung la Muscel unde o sa petrecem la greu si unde o sa incerc sa fac interviuri cu cat mai multe trupe (cu ajutorul celor de la radio!). Sper sa ma intorc cu ceva povesti faine de acolo.

Ma duc sa mananc o inghetata.

3 comentarii:

Andrei Vajna II spunea...

In penultimu paragraf zici ca ascris domnul Gheorghe. :D

Lenore spunea...

Mi-am dat eu silinta dar nu mi-a iesit ceva atata de savuros cat sa se compare cu scrierile domnului Gheorghe :-).

Andrei Vajna II spunea...

Ba, sa stii ca ti-a iesit. Nu e copie proasta, ci se integreaza perfect in poveste, chiar atunci cand trebuie si indeplineste punctul culminant. Ai talent, sa stii.