Muzica, obsesia

Ajung acasa moarta de oboseala dupa o zi de alergat prin orasul asta prafuit. Nu vreau decat sa ma prabusesc in pat, sa imi odihnesc mintea si trupul, sa las toate gandurile deoparte.

Ca de obicei, deschid calculatorul, apoi winampul si dupa un click scurt incepe muzica. Am o singura piesa in playlist, sunt ok, nu-mi trebuie mai mult pentru moment.

Dau boxele mai tare. Mintea mi se goleste de toate problemele si nu aud decat sunetul chitarii si vocea. Vocea aproape ca este in alta dimensiune, nu ma pot concentra sa inteleg nici macar versurile, simturile imi sunt amortite.

Ma intind si vad pe tavan umbre care danseaza. Aud in continuare obsesiv sunetul chitarii..piesa am ascultat-o de cel putin o suta de ori si sunt curioasa ce noi valente o sa gasesc data urmatoare cand o voi asculta. Simt un gust placut si vad nuante purpurii. Oare am luat-o razna? Dezvolt subit abilitati sinestezice? Ar trebui sa fac un efort sa ma misc, sa-mi demonstrez ca inca sunt vie.

Vad telefonul la distanta pe birou. Palpaie in culori. As vrea sa ajung la el, sa raspund si sa aud o voce pe care sa o inteleg. Sa-mi spuna cineva ca sunt ok, ca mintea nu-mi joaca feste iar. Intentia de a ajunge la telefon este inutila, efortul este prea mare pentru mine la momentul actual. Renunt si ma intorc la umbrele si nuantele purpurii.

I wither and render myself helpless..

Scris prin iarna cea lunga din 2010.