Sfarsitul fara sfarsit

Sambata la concertul Trooper, am fost ultima data in Underground. Oficial, incepand din 15 februarie, barul se inchide din cauza crizei financiare.

Barul asta a fost ca o a doua casa pentru mine si gasca noastra timp de vreo 6 ani de zile. Acolo ne intalneam mereu, acolo ne serbam zilele de nastere, acolo faceam petreceri tematice si concerte rock, acolo ne-am indragostit, acolo ne-am imbatat, unii chiar au dormit/trait acolo pentru o perioada de timp.

Cum am ajuns prima data in bar? Eram cu sor-mea prin oras sa ne cumparam inghetata, acum vreo 7-8 ani (nu mai stiu daca eram imbracate in ceva tricouri cu rock, dar eu pe vremea aia purtam bratari cu tinte). Si primim cate un flyer de la 2 pletosi cu reclama despre un nou local foarte-foarte aproape de casa noastra. Pe flyer era scris ceva de genul tequilla party. Am dat uitare destul de repede acestui fapt.

Totusi, la cateva saptamani a venit vacanta de Pasti si am iesit destul de des cu gasca p-afara. Intr-o seara (am impresia ca era chiar seara de inviere) am nimerit in Under. N-am stat foarte mult dar a fost suficient cat sa ne faca sa mai venim pe acolo. Prin liceu mergeam ocazional in bar in serile de vineri/sambata (doar atunci ieseam in oras:P). Printr-a 12a s-a intamplat sa-mi fac majoratul perete in perete cu Underul, care era inchiriat de o prietena de-a mea care isi facea si ea majoratul. Am pendulat toata seara intre cele 2 locatii si a iesit o petrecere uriasa (cred ca au fost aproape toti rockerii din oras acolo!).

In timp, am ajuns sa ne imprietenim cu multa lume prin bar: patroni, barmani, toti oamenii obisnuiti ai locului. Nu cred ca spun prostii cand zic ca am devenit toti o mare familie. La orice ora m-as fi dus in bar gaseam pe cineva cu care puteam sa stau la o bere si-o vorba.

Underul a avut momentele lui mai bune sau mai rele (schimbul de patroni, totusi unul dintre ei a ramas de la inceput la final; perioadele de vara cand ducea lipsa grava de clienti; ceva scandaluri cu tiganii din oras; nesimtiti care se bucurau cand spargeau oglinzile sau instalatiile de la baie..). Cele mai misto revelioane tot acolo le-am facut. De petreceri si alte destrabalari nu mai zic :P.

Poate este o coincidenta sau nu, faptul ca primul concert in bar a fost unul cu Trooper si acum, la final, tot cu ei. What goes around, comes around.

Vineri am fost deosebit de trista stiind ca vine momentul despartirii de bar. Am fost acolo cu inima stransa, cu o singura dorinta, sa iau o bucata din bar ca amintire. Am negociat si o sa primesc un tablou (sper sa-l iau chiar in weekend cand merge sor-mea acasa).

Totusi, nimic nu este mai fain decat amintirile serilor petrecute in barul nostru drag. Ce am mai facut pe acolo? Pai am facut karoke, am jucat darts in spate, am decorat pe-acolo in multiple feluri, am baut multe beri, votci, tequile, cani cu vin fiert si alte chestii, am dansat la bara, am dat din cap, ne-am suit pe bar la propriu, ne-am pozat pitzipongic in baie, am filmat un videoclip, am urcat scarile in patru labe, am vazut concerte rock, hip-hop si folk live, am stat pe net din camera de sus, ne-am uitat la filme, am vazut stand-up comedy live, am fost sa cumparam marfa, am facut concursuri si cel mai important, am cunoscut oameni minunati.

S-a terminat o epoca. RIP Under.