Arch Enemy, Aria la Arenele Romane, 18 ianuarie 2012
Tarja Turunen la Sala Palatului, 25 ianuarie 2012
Nazareth, Trooper la Hard Rock Cafe, 27 ianuarie 2012
White Walls, Goodbye to Gravity, Blind Spirits, Aria in Jukebox, 16 februarie 2012
Iris, Voodoo in Jukebox, 24 februarie 2012
Opeth, Von Hertzen Brothers in Jukebox, 29 februarie 2012
Trooper, Blue Pulse in Hard Rock Cafe, 3 martie 2012
Tony MacAlpine in Silver Church, 5 martie 2012
Syn Ze Sase Tri, Ka Gaia An, An Theos in Ageless, 17 martie 2012
Vita de Vie la Opera Nationala, 20 martie 2012
Fates Warning, Voices of Silence in Jukebox, 21 martie 2012
Steelborn in Jukebox, 22 martie 2012
Blaze Bayley, Incipient in Silver Church, 23 martie 2012
Blaze Bayley, Trooper in Fiord, 24 martie 2012
Hail! in Safe House, 29 martie 2012
Trooper in Club Live Campina, 7 aprilie 2012
Primal Fear, Brainstorm, Palace in Silver Church, 8 aprilie 2012
Celelalte Cuvinte in Jukebox, 21 aprilie 2012
Anneke Van Giersbergen in Silver Church, 22 aprilie 2012
Eveniment Lupta sa canti pe scena OST in Silver Church, 25 aprilie 2012
Steelborn in Fiord, 4 mai 2012
Monarchy, Blind Spirits in Jukebox, 11 mai 2012
Trooper in Fabrica, 11 mai 2012
Apocalyptica, White Walls, Changing Skins la Arenele Romane, 13 mai 2012
Steelborn, C.O.D., Proof la Free Fest Ploiesti, 25 mai 2012
White Walls, Monarchy, Axial Lead in Ageless Club, 26 mai 2012
Luna Amara in Ageless Club, 1 iunie 2012
Grimegod, Gothic, Abigail, L.O.S.T. in Ageless Club, 2 iunie 2012
Ashaena, Carpatica, An Theos in Ageless Club, 3 iunie 2012
Linkin Park, Zdob&Zdub la Romexpo, 6 iunie 2012
Motley Crue, Overkill, Dimmu Borgir, Exodus, White Walls, Psychogod, Armies of Enlil, Infected Rain, Finterfrost, Thornafire la Romexpo, 15 iunie 2012
Manowar, Europe, Trooper, HolyHell, Mystery, Desant, Steelborn, Gothic, Syn Ze Sase Tri, Addiction, Incipient la Romexpo, 16 iunie 2012
Motorhead, Megadeth, WASP, Lake of Tears, Metrock, Reborn, Tiarra la Romexpo, 17 iunie 2012
Heaven Shall Burn, Celelalte Cuvinte, Timpuri Noi, Luna Amara la Romexpo, 29 iunie 2012
Machine Head, Black Label Society, Soulfly, Lacuna Coil, Saxon, Sweet Savage la Romexpo, 30 iunie 2012
Guns N'Roses, Evanescene, The Cult, Whitin Temptation, Ugly Kid Joe la Romexpo, 1 iulie 2012
Die Toten Hosen, Epica, Deathstars, Trail of Tears, Voices of Silence, Reborn la Sibiu, 10 august 2012
My Dying Bride, Edguy, Delain, Poets of the Fall, Alternosfera la Sibiu, 11 august 2012
Vita de Vie, Coma, Manfellow, X-Plod la Arenele Romane, 17 august 2012
Red Hot Chilli Peppers, Grimus la Arena Nationala, 31 august 2012
Trooper la Proistoria fest, Targoviste, 8 septembrie 2012
Rezident Ex, Desant la Arenele Romane, 21 septembrie 2012
Goodbye to Gravity, Voodoo, Breathelast in Mojo, 27 septembrie 2012
Night In Gales, Taine, Akral Necrosis, Protest Urban, Goodbye to Gravity, 9.7 Richter la Bucuresti, 5 octombrie 2012
White Walls, Monarchy, Infected Rain, Khors, Whispering Woods, Wartime la Bucuresti, 6 octombrie 2012
E-Force, Abigail, Kistvaen, Syn Ze Sase Tri, Ashaena la Bucuresti, 7 octombrie 2012
Dream Dealers in Big Mamou, 18 octombrie 2012
Therion, Elyose, Antalgia la Arenele Romane, 19 octombrie 2012
Mike Portnoy, Billy Sheehan, Tony MacAlpine, Derek Sherinian la Jukebox, 20 octombrie 2012
Accept, Aria la Jukebox, 21 octombrie 2012
Speak Floyd in Silver Church, 25 octombrie 2012
White Walls, Goodbye to Gravity, Perfect Zero for Infinity, Up to Eleven, Voodoo, Manfellow, Running Clouds in Jukebox, 26 octombrie 2012
Steve Vai, Beverly McClellan la Sala Palatului, 1 noiembrie 2012
Trooper, Wilder in Chaos Venue, 2 noiembrie 2012
Trooper la Rockstadt, 3 noiembrie 2012
Eric Martin in True Club, 14 noiembrie 2012
Desant, Lupu' cel Rau in Ageless Club, 15 noiembrie 2012
Trooper, Monarchy in Fiord, 16 noiembrie 2012
Trooper in Fire Club, 24 noimebrie 2012
Syn Ze Sase Tri, Haboryn in Ageless Club, 24 noiembrie 2012
Goodbye to Gravity in Silver Church, 27 noiembrie 2012
Alternativ Quartet, Luna Amara, White Walls in Silver Church, 29 noiembrie 2012
Motorhead, Edguy, Fear Factory, Devin Townsend Project in Bamberg, 8 decembrie 2012
Selfish Murphy in Fiord, 15 decembrie 2012
White Walls, Goodbye to Gravity, Days of Confusion in Mojo, 19 decembrie 2012
duminică, 23 decembrie 2012
vineri, 21 decembrie 2012
Cronica concert The Almighty Three in Club Mojo, 19 decembrie 2012
Trei trupe romanesti si-au unit fortele sub titulatura "The Almighty Three" si ne-au dat intalnire in clubul Mojo din Bucuresti. Initial concertul a fost anuntat pentru 5 decembrie, dar a fost amanat din motive obiective pana pe 19 decembrie.
In cazul in care inca va intrebati despre ce trupe o sa va povestesc eu aici, acestea sunt: Days of Confusion (ex-Aria), Goodbye to Gravity si White Walls. Sunt trei trupe din noul val al metalului romanesc, diferite ca stil dar animate de aceleasi intentii: sa dea tot ce au mai bun pe scena pentru a oferi cea mai misto experienta de concert pentru cei care au venit sa-i vada (cel putin, asa am perceput eu mesajul ce s-a propagat miercuri de pe scena).
Nu o sa zic prea multe despre public, nu au fost multi, nu au fost nici putini, dar cu siguranta nu a plecat nimeni dezamagit acasa. Eu am ajuns pe la ora indicata pe afis (20:00) si inca se desfasurau probele de sunet. M-am oprit fix in mini-standul de merchandise si trebuie sa punctez ca era destul de bine aprovizionat: CD-uri, tricouri cu fiecare trupa in parte si doua modele editie speciala cu toate trupele din seara respectiva, pene de chitara, etc. O bila alba pentru trupe pentru ca stiu sa se vanda sub toate formele, fanii apreciaza asta (v-o spune un fan Motorhead ce s-a intors de la ultimul concert cu un bat de toba si un monster-guitar pick semnate de tobosar, respectiv chitarist).
Days of Confusion au deschis seara in aplauzele fanilor. Observ ca au schimbat basistul de ultima mea intalnire cu ei, de aceasta data au cantat cu Adrian Ciuplea de la Vita de Vie (nu stiu ce-i cu postul de basist la ei, dar in decurs de un an i-am vazut cu 3 basisti diferiti). Trebuie sa stiti ca ei au lansat de curand un EP numit "Seeds", ce a fost foarte bine primit de public si de pe care ne-au cantat si la concert cateva piese precum "Grace", "Walking In The Dark" sau "Meta" (la care au deja filmat si un videoclip).
Intentionam sa scriu cateva puncte forte pe care le-am detectat la aceasta trupa dar insiruirea: sound, chitari, tobe, voce, bass m-a dus imediat cu gandul la faptul ca ei suna bine cu totul. Bravo lui Cosmin ca si-a luat foarte bine rolul de front-man al trupei, bravo Days of Confusion pentru un concert reusit in ton cu muzica pe care o compuneti! La final ne-au oferit si o surpriza, impreuna cu Alex Pascu (bass, Goodbye to Gravity) si Andrei Galut (voce, Goodbye to Gravity) au facut un cover la piesa "Diary of Jane" (Breaking Benjamin).
Acestia au ramas pe scena, pentru ca urma Goodbye to Gravity. Cu un album proaspat lansat, un chef de cantat de zile mari, bucurestenii mi-au amintit de primele concerte vazute cu ei si primele cuvinte pe care nu reuseam sa le gasesc pentru a descrie starea in care ma duceau cu muzica lor. Cred ca energie este un cuvant ce ii caracterizeaza foarte bine, alte doua fiind profesionalism si perfectionism.
Oricat as incerca sa descriu, cel mai simplu e sa v-o spun pe fata: "Goodbye to Gravity suna zid!". Si asta nu doar pe album, ci si live pe scena, de fiecare data cand i-am vazut. "Unusual Suspects", "Vanishing Point", "I Won't Wait" sunt cateva dintre piesele pe care le-au ales pentru noi miercuri. Au facut si un cover la "Could Connected" (In Flames) ce a incins spiritele in sala. Un alt cover a fost cel la piesa "One Step Closer" (Linkin Park) cantat impreuna cu membri ale celorlalte formatii din seara respectiva. Nebunie totala si la aceasta piesa, punct ochit, punct lovit, concert super reusit (fac si rime, dupa cum vedeti).
Daca va place metalul alternativ si vreti sa auziti o trupa romaneasca ce suna "ca afara", va recomand sa le cumparati albumul celor de la Goodbye to Gravity.
Pentru mine White Walls au fost o trupa pe care am descoperit-o mai incet. Nu mai tarziu, ci mai incet pentru ca mi-a trebuit timp sa procesez si sa asimilez tot ce ne-au oferit prin albumul lor "Mad Man Circus". Dupa multe ascultari si cateva concerte la activ, am sentimentul ca ei sunt o trupa fara de care scena metal din Romania ar fi mult mai saraca.
Ei transmit emotie aproape exclusiv prin muzica, nu va asteptati la artificii sau la discursuri pe scena, n-o sa aveti parte de asa ceva (au doar niste bannere si un carton cu Gyuri Pascu pe care le poarta peste tot). Nu am avut niciodata impresia ca au nevoie de ceva in plus, sunt White Walls si cand incep sa cante intri direct in lumea lor. A lor sau a ta, cum preferi, pentru ca daca inchizi o clipa ochii si te lasi purtat de valul muzical o sa ajungi sa te regasesti pe-acolo.
Nu o sa va povestesc despre primul lor album, il gasiti gratis la download pe internet cu o simpla cautare. Ne-au cantat o buna parte din el la acest concert, ne-au oferit un strop de nebunie cat sa ne faca sa vrem mai mult.
Astept cu nerabdare viitorul album (preconizat sa apara la anul in primavara), de pe care ne-au cantat la acest concert "Patience", "Another Sun" si un colaj din mai multe piese. Si mai mult decat acest album, astept urmatorul concert cu ei pentru ca trairea pe care ti-o ofera un show live nu poate fi egalata de nimic (cel putin pentru mine). Seara s-a incheiat in acordurile trupei Deftones dupa care White Walls, impreuna cu Alex Pascu si Mihai Alexandru de la Goodbye to Gravity, au facut un cover foarte reusit.
Inteleg ca s-ar incerca materializarea unui intreg turneu anul viitor in aceasta formula de trei, daca este asa, nu pot decat sa salut ideea si sa incurajez oamenii din toata tara sa ia parte la concertele acestor formatii (fie ca-i vedeti impreuna, fie separat).
Pana la anul insa, hai cu rocku' (romanesc)!
In cazul in care inca va intrebati despre ce trupe o sa va povestesc eu aici, acestea sunt: Days of Confusion (ex-Aria), Goodbye to Gravity si White Walls. Sunt trei trupe din noul val al metalului romanesc, diferite ca stil dar animate de aceleasi intentii: sa dea tot ce au mai bun pe scena pentru a oferi cea mai misto experienta de concert pentru cei care au venit sa-i vada (cel putin, asa am perceput eu mesajul ce s-a propagat miercuri de pe scena).
Nu o sa zic prea multe despre public, nu au fost multi, nu au fost nici putini, dar cu siguranta nu a plecat nimeni dezamagit acasa. Eu am ajuns pe la ora indicata pe afis (20:00) si inca se desfasurau probele de sunet. M-am oprit fix in mini-standul de merchandise si trebuie sa punctez ca era destul de bine aprovizionat: CD-uri, tricouri cu fiecare trupa in parte si doua modele editie speciala cu toate trupele din seara respectiva, pene de chitara, etc. O bila alba pentru trupe pentru ca stiu sa se vanda sub toate formele, fanii apreciaza asta (v-o spune un fan Motorhead ce s-a intors de la ultimul concert cu un bat de toba si un monster-guitar pick semnate de tobosar, respectiv chitarist).
Days of Confusion au deschis seara in aplauzele fanilor. Observ ca au schimbat basistul de ultima mea intalnire cu ei, de aceasta data au cantat cu Adrian Ciuplea de la Vita de Vie (nu stiu ce-i cu postul de basist la ei, dar in decurs de un an i-am vazut cu 3 basisti diferiti). Trebuie sa stiti ca ei au lansat de curand un EP numit "Seeds", ce a fost foarte bine primit de public si de pe care ne-au cantat si la concert cateva piese precum "Grace", "Walking In The Dark" sau "Meta" (la care au deja filmat si un videoclip).
Intentionam sa scriu cateva puncte forte pe care le-am detectat la aceasta trupa dar insiruirea: sound, chitari, tobe, voce, bass m-a dus imediat cu gandul la faptul ca ei suna bine cu totul. Bravo lui Cosmin ca si-a luat foarte bine rolul de front-man al trupei, bravo Days of Confusion pentru un concert reusit in ton cu muzica pe care o compuneti! La final ne-au oferit si o surpriza, impreuna cu Alex Pascu (bass, Goodbye to Gravity) si Andrei Galut (voce, Goodbye to Gravity) au facut un cover la piesa "Diary of Jane" (Breaking Benjamin).
Acestia au ramas pe scena, pentru ca urma Goodbye to Gravity. Cu un album proaspat lansat, un chef de cantat de zile mari, bucurestenii mi-au amintit de primele concerte vazute cu ei si primele cuvinte pe care nu reuseam sa le gasesc pentru a descrie starea in care ma duceau cu muzica lor. Cred ca energie este un cuvant ce ii caracterizeaza foarte bine, alte doua fiind profesionalism si perfectionism.
Oricat as incerca sa descriu, cel mai simplu e sa v-o spun pe fata: "Goodbye to Gravity suna zid!". Si asta nu doar pe album, ci si live pe scena, de fiecare data cand i-am vazut. "Unusual Suspects", "Vanishing Point", "I Won't Wait" sunt cateva dintre piesele pe care le-au ales pentru noi miercuri. Au facut si un cover la "Could Connected" (In Flames) ce a incins spiritele in sala. Un alt cover a fost cel la piesa "One Step Closer" (Linkin Park) cantat impreuna cu membri ale celorlalte formatii din seara respectiva. Nebunie totala si la aceasta piesa, punct ochit, punct lovit, concert super reusit (fac si rime, dupa cum vedeti).
Daca va place metalul alternativ si vreti sa auziti o trupa romaneasca ce suna "ca afara", va recomand sa le cumparati albumul celor de la Goodbye to Gravity.
Pentru mine White Walls au fost o trupa pe care am descoperit-o mai incet. Nu mai tarziu, ci mai incet pentru ca mi-a trebuit timp sa procesez si sa asimilez tot ce ne-au oferit prin albumul lor "Mad Man Circus". Dupa multe ascultari si cateva concerte la activ, am sentimentul ca ei sunt o trupa fara de care scena metal din Romania ar fi mult mai saraca.
Ei transmit emotie aproape exclusiv prin muzica, nu va asteptati la artificii sau la discursuri pe scena, n-o sa aveti parte de asa ceva (au doar niste bannere si un carton cu Gyuri Pascu pe care le poarta peste tot). Nu am avut niciodata impresia ca au nevoie de ceva in plus, sunt White Walls si cand incep sa cante intri direct in lumea lor. A lor sau a ta, cum preferi, pentru ca daca inchizi o clipa ochii si te lasi purtat de valul muzical o sa ajungi sa te regasesti pe-acolo.
Nu o sa va povestesc despre primul lor album, il gasiti gratis la download pe internet cu o simpla cautare. Ne-au cantat o buna parte din el la acest concert, ne-au oferit un strop de nebunie cat sa ne faca sa vrem mai mult.
Astept cu nerabdare viitorul album (preconizat sa apara la anul in primavara), de pe care ne-au cantat la acest concert "Patience", "Another Sun" si un colaj din mai multe piese. Si mai mult decat acest album, astept urmatorul concert cu ei pentru ca trairea pe care ti-o ofera un show live nu poate fi egalata de nimic (cel putin pentru mine). Seara s-a incheiat in acordurile trupei Deftones dupa care White Walls, impreuna cu Alex Pascu si Mihai Alexandru de la Goodbye to Gravity, au facut un cover foarte reusit.
Inteleg ca s-ar incerca materializarea unui intreg turneu anul viitor in aceasta formula de trei, daca este asa, nu pot decat sa salut ideea si sa incurajez oamenii din toata tara sa ia parte la concertele acestor formatii (fie ca-i vedeti impreuna, fie separat).
Pana la anul insa, hai cu rocku' (romanesc)!
duminică, 11 noiembrie 2012
Cronica disc Desant - Joc de Noroc
Pe 9 noiembrie 2012, trupa Desant a lansat primul album din cariera sub numele "Joc De Noroc". Cu un booklet excelent si masterizat in Canada, albumul este rezultatul muncii de mai bine de un an al trupei timisorene.
Pentru cine nu stie, Desant sunt: Alex Anca (voce), Alin Achim (bass), Tibi Saulescu (chitara), Mihai Dobrescu (tobe) si Vlad Toma (clape). Povestea lor incepe la finalul anul 2010, cand Alin si Mihai au decis sa puna bazele unei noi trupe.
S-au adunat, s-au pus pe treaba si a iesit un album de hard & heavy in stil clasic, asa cum rar auzim in Romania. Desant sunt o gasca misto de rock si asta se simte din felul cum interactioneaza pe scena, cum se "simt" unul pe celalalt si cum electrizeaza publicul de fiecare data. Nu ar putea sa faca asta fara niste piese antrenante, care iti raman in minte de la prima ascultare.
Pana sa iasa albumul lor, i-am prins pe Desant la doua concerte de mare exceptie din acest an, la festivalul OST (cand au deschis ziua 2) si la Arenele Romane in deschiderea concertului Rezident EX. A fost dragoste la prima ascultare, asa ca noi am asteptat cu sufletul la gura aparitia acestui album.
Albumul incepe cu un scurt intro, urmat de prima piesa lansata de trupa si anume, "Zbor". Aceasta piesa, alaturi de piesa ce da titlul albumului beneficiaza deja de videoclipuri ce au strans sute de vizualizari (semn ca interesul fata de trupa asta este mare). "Doar O Amintire" am fredonat-o cateva zile la rand dupa ce a fost postata pe website-ul lor, "Zori De Zi" si "Noua Vieti" au fost preferatele mele din concertele ce au trecut si au ramas aproape de sufletul meu.
"Anii Ce Au Fost" si "Mereu Nedespartiti" sunt doua balade ce si-au gasit locul pe acest disc. Sunt sensibile si au o incarcatura sentimentala mare, a doua dintre ele ducandu-ma cu gandul la baladele clasice din muzica rock romaneasca, acele imnuri ce au influentat generatii intregi. "Hai...Mai Stai!" este amuzanta si o sa va prinda cu siguranta.
Versuri simple dar inspirate, ritmuri de rock clasic, riffuri nebune si o voce mulata perfect pe muzica fac din "Joc De Noroc" unul dintre cele mai bune produse rock de anul acesta. Ca o parere ceva mai personala, albumul lor merge de minune ascultat in masina, la drum lung.
Singurul meu regret legat de acest album este faptul ca nu as fi vrut sa se termine asa repede.
Norocul este de partea lor, sunt talentati, inspirati si se pare ca au tras cartea castigatoare cu albumul asta. Nu va ramane decat sa va luati discul si sa-l ascultati si voi. Se poate procura de aici: http://shop.desantrock.ro/shop/muzica/joc-de-noroc-album/ (puteti descarca piesa "Doar O Amintire" gratuit).
In plus, va recomand cu caldura sa mergeti joi, 15 noiembrie 2012 in clubul Ageless pentru lansarea oficiala din Bucuresti a acestui album sau pe 17 noiembrie in clubul Doors din Constanta.
Be Rock with Desant!
Tracklist complet Joc De Noroc:
1. Prolog
Bonus
Pentru cine nu stie, Desant sunt: Alex Anca (voce), Alin Achim (bass), Tibi Saulescu (chitara), Mihai Dobrescu (tobe) si Vlad Toma (clape). Povestea lor incepe la finalul anul 2010, cand Alin si Mihai au decis sa puna bazele unei noi trupe.
S-au adunat, s-au pus pe treaba si a iesit un album de hard & heavy in stil clasic, asa cum rar auzim in Romania. Desant sunt o gasca misto de rock si asta se simte din felul cum interactioneaza pe scena, cum se "simt" unul pe celalalt si cum electrizeaza publicul de fiecare data. Nu ar putea sa faca asta fara niste piese antrenante, care iti raman in minte de la prima ascultare.
Pana sa iasa albumul lor, i-am prins pe Desant la doua concerte de mare exceptie din acest an, la festivalul OST (cand au deschis ziua 2) si la Arenele Romane in deschiderea concertului Rezident EX. A fost dragoste la prima ascultare, asa ca noi am asteptat cu sufletul la gura aparitia acestui album.
Albumul incepe cu un scurt intro, urmat de prima piesa lansata de trupa si anume, "Zbor". Aceasta piesa, alaturi de piesa ce da titlul albumului beneficiaza deja de videoclipuri ce au strans sute de vizualizari (semn ca interesul fata de trupa asta este mare). "Doar O Amintire" am fredonat-o cateva zile la rand dupa ce a fost postata pe website-ul lor, "Zori De Zi" si "Noua Vieti" au fost preferatele mele din concertele ce au trecut si au ramas aproape de sufletul meu.
"Anii Ce Au Fost" si "Mereu Nedespartiti" sunt doua balade ce si-au gasit locul pe acest disc. Sunt sensibile si au o incarcatura sentimentala mare, a doua dintre ele ducandu-ma cu gandul la baladele clasice din muzica rock romaneasca, acele imnuri ce au influentat generatii intregi. "Hai...Mai Stai!" este amuzanta si o sa va prinda cu siguranta.
Versuri simple dar inspirate, ritmuri de rock clasic, riffuri nebune si o voce mulata perfect pe muzica fac din "Joc De Noroc" unul dintre cele mai bune produse rock de anul acesta. Ca o parere ceva mai personala, albumul lor merge de minune ascultat in masina, la drum lung.
Singurul meu regret legat de acest album este faptul ca nu as fi vrut sa se termine asa repede.
Norocul este de partea lor, sunt talentati, inspirati si se pare ca au tras cartea castigatoare cu albumul asta. Nu va ramane decat sa va luati discul si sa-l ascultati si voi. Se poate procura de aici: http://shop.desantrock.ro/shop/muzica/joc-de-noroc-album/ (puteti descarca piesa "Doar O Amintire" gratuit).
In plus, va recomand cu caldura sa mergeti joi, 15 noiembrie 2012 in clubul Ageless pentru lansarea oficiala din Bucuresti a acestui album sau pe 17 noiembrie in clubul Doors din Constanta.
Be Rock with Desant!
Tracklist complet Joc De Noroc:
1. Prolog
2. Zbor
3. Singur Pe Calea Mea
4. Doar O Amintire
5. Joc De Noroc
6. Hai... Mai Stai!
7. Anii Ce Au Fost
8. Zori De Zi
9. Legati Cu Sfori
10. Mereu Nedespartiti
11. Nouă Vieti
12. Epilog
Bonus
13. Joc De Noroc (radio)
14. Anii Ce Au Fost (acustic)
miercuri, 7 noiembrie 2012
Cronica Trooper si Wilder in Chaos Venue, 2 noiembrie 2012
2 noiembrie 2012 a fost data cand a avut loc un concert pentru care ne-am pregatit inca din vara. Trupa ce urma sa deschida spectacolul si-a castigat locul participand la Rockalaureat, comunicatele de presa anuntau un documentar 3D, o geaca ce se va da cadou, o conferinta de presa si foarte multe surprize. Este vorba de concertul aniversar Trooper - Tari Ca Muntii, 10 ani de la aparitia primului disc al trupei targovistene. Au trecut 10 ani peste acest album, 17 ani peste Trooper si lunga asteptare pentru noi de peste vara si toamna s-a sfarsit vineri in incinta Chaos Venue.
Legat de acesta locatie eu am mai scris, spatiul incapator, scena mare si luminile o plaseaza intr-un loc fruntas in topul meu personal al salilor de concerte din Bucuresti. Mentionez totusi ca primesc o bila alba fiindca de data asta au avut garderoba functionala si o bila neagra fiindca la sfarsitul concertului Trooper aveau frigiderele de bere goale.
Nici nu s-au deschis bine portile la Chaos ca am si intalnit o multime de fani Trooper veniti din toate colturile tarii (Iasi, Constanta, Tecuci, etc.). Eu zic ca un devotament asa mare fata de o trupa (romaneasca) spune multe. Trooper nu sunt doar iubiti, sunt un adevarat drog pentru cei care ii urmaresc constant si merg dupa ei la concerte in toata tara. La intrare ni s-au dat ochelari 3D, pentru a urmari documentarul realizat de echipa Rock Event, documentar ce a avut ca subiect inregistrarea primului album Trooper la casa de discuri HMM Records. A avut loc si o sesiune de intalnire cu trupa la care fanii au avut ocazia sa vina sa isi salute favoritii, sa faca o poza sau sa ia un autograf.
Inainte de documentar, i-am vazut pe scena pe cei de la Wilder, o trupa tanara si in plina ascensiune. Au incalzit atmosfera si mi-au atras atentia in special prin chitaristul lor Radu si bateristul Rares, dar si prin piesele interesante precum "Sweet Revenge". Din pacate, din cauza unor probleme de sanatate ale lui Rares (caruia ii uram insanatosire grabnica!), au fost nevoiti sa isi anuleze prezenta la urmatoarele concerte din cadrul turneului Trooper - Tari Ca Muntii. Vor fi inlocuiti de trupa Monarchy, in datele cand timpul le va permite.
Si ne intoarcem la documentar, la vremuri apuse demult cand Trooper paseau in studioul Diesel pentru a inregistra primul lor disc, cu ajutorul a 4 oameni ce le-au fost alaturi si inca ii sustin din tot sufletul: Andrei Stanoevici, Adi Ilie, Codrut Bendovski si Sorin Vasile aka "Pepino". In seara respectiva fiecare dintre ei, impreuna cu cei 5 Trooperi, au primit cate un disc aniversar pentru contributia adusa muzicii rock romanesti. HMM Records a scos un sigur disc, chiar acest disc ce i-a facut cunoscuti pe Trooper si a pus Targovistea pe harta rockului. Pe aproape tot parcursul documentarului, cei din sala au scandat piesa "Tari Ca Muntii", au aplaudat si au strigat numele trupei lor preferate.
Partea a treia a documentarului s-a terminat cand a cazut cortina si pe scena si-au facut aparitia Balaurul, Coiot, Laurentiu, John si Oscar. Scena a luat foc din prima cu "Dorinta" si "Totul E Fals". La acest moment, Chaos Venue era plin, peste 700 de fani si prieteni venisera sa le fie alaturi la aceasta aniversare. Da, spun prieteni nu doar pentru ca asa le place lor sa isi numeasca fanii, ci pentru ca in calitate de fan Trooper simt ca fac parte dintr-o mare familie. Datorita muzicii lor mi-am facut o multime de prieteni foarte buni, datorita lor am avut parte de cateva din cele mai frumoase momente din viata mea, Trooper nu ne dau doar muzica pe care o iubim, ei ne ofera tot sufletul lor de fiecare data cand sunt pe scena.
Au cantat integral albumul pe care-l sarbatoreau, eu m-am bucurat in special de "Inca O Lupta" si cover-ul "Nori De Hartie", mi-era dor sa aud piesele astea intr-un concert. Show-ul de doua ore si jumatate a fost un adevarat maraton de forta si o trecere prin toata discografia Trooper. "De La Inceputuri", "Voodoo", "Old School Baby" sunt doar 3 din piesele la care am avut parte de o nebunie generala, publicul aplaudand minute in sir. Mi-a placut enorm sa reaud si piesa "Scrisoare De Adio" si piesele de pe albumul "Vlad Tepes - Poemele Valahiei".
Pe scena din Chaos au urcat si 2 muzicieni talentati, Simona (vioara) si Daniel (clape), ce i-au acompaniat pe Trooper la cateva piese. Invitati au fost si Cristian Hrubaru, alaturi de toata echipa Rock FM ce a venit sa ii sustina pe baieti, dar si Mike Godoroja ce a venit insotit de fiul sau. "Tari Ca Muntii", "Amintiri", "We Are The Champions" (Queen) si "Vino Cu Mine" au incheiat concertul, primul din cadrul acestui turneu aniversar.
Cum a fost? A fost cald, au fost multe grade in sala si un vulcan in suflet, a fost incununarea multor ore de pregatiri si repetitii, a fost muzica pe care o iubim de ani de zile, au fost Trooper pe scena intr-o atmosfera de sarbatoare. Nu cred ca a plecat cineva dezamagit de la acest concert.
La multi ani, Trooper! Multumim ca ati scris nu doar o pagina in istoria muzicii romanesti, ci fiindca pictati cate o fila cu fiecare concert de-al vostru. Va multumim pentru muzica si sentimentele pozitive cu care ne incarcam la fiecare concert, pentru adrenalina si energia pe care ne-o dati ori de cate ori sunteti in preajma. Sunt ai nostri, sunt metal, sunt talentati si prietenosi, sunt Trooper si nu aveti voie sa ii ratati daca trec in turneu prin orasul vostru!
La data la care scriu aceasta cronica, concertele ramase din acest turneu sunt urmatoarele:
- 10 noiembrie 2012 - Constanta - Club Doors
- 16 noiembrie 2012 - Targoviste - Pub Fiord
- 23 noiembrie 2012 - Iasi - Underground Pub
- 07 decembrie 2012 - Galati - Scena
- 08 decembrie 2012 - Buzau - Cafeneaua Artistilor
- 21 decembrie 2012 - Ploiesti - Casa de cultura
Legat de acesta locatie eu am mai scris, spatiul incapator, scena mare si luminile o plaseaza intr-un loc fruntas in topul meu personal al salilor de concerte din Bucuresti. Mentionez totusi ca primesc o bila alba fiindca de data asta au avut garderoba functionala si o bila neagra fiindca la sfarsitul concertului Trooper aveau frigiderele de bere goale.
Nici nu s-au deschis bine portile la Chaos ca am si intalnit o multime de fani Trooper veniti din toate colturile tarii (Iasi, Constanta, Tecuci, etc.). Eu zic ca un devotament asa mare fata de o trupa (romaneasca) spune multe. Trooper nu sunt doar iubiti, sunt un adevarat drog pentru cei care ii urmaresc constant si merg dupa ei la concerte in toata tara. La intrare ni s-au dat ochelari 3D, pentru a urmari documentarul realizat de echipa Rock Event, documentar ce a avut ca subiect inregistrarea primului album Trooper la casa de discuri HMM Records. A avut loc si o sesiune de intalnire cu trupa la care fanii au avut ocazia sa vina sa isi salute favoritii, sa faca o poza sau sa ia un autograf.
Inainte de documentar, i-am vazut pe scena pe cei de la Wilder, o trupa tanara si in plina ascensiune. Au incalzit atmosfera si mi-au atras atentia in special prin chitaristul lor Radu si bateristul Rares, dar si prin piesele interesante precum "Sweet Revenge". Din pacate, din cauza unor probleme de sanatate ale lui Rares (caruia ii uram insanatosire grabnica!), au fost nevoiti sa isi anuleze prezenta la urmatoarele concerte din cadrul turneului Trooper - Tari Ca Muntii. Vor fi inlocuiti de trupa Monarchy, in datele cand timpul le va permite.
Si ne intoarcem la documentar, la vremuri apuse demult cand Trooper paseau in studioul Diesel pentru a inregistra primul lor disc, cu ajutorul a 4 oameni ce le-au fost alaturi si inca ii sustin din tot sufletul: Andrei Stanoevici, Adi Ilie, Codrut Bendovski si Sorin Vasile aka "Pepino". In seara respectiva fiecare dintre ei, impreuna cu cei 5 Trooperi, au primit cate un disc aniversar pentru contributia adusa muzicii rock romanesti. HMM Records a scos un sigur disc, chiar acest disc ce i-a facut cunoscuti pe Trooper si a pus Targovistea pe harta rockului. Pe aproape tot parcursul documentarului, cei din sala au scandat piesa "Tari Ca Muntii", au aplaudat si au strigat numele trupei lor preferate.
Partea a treia a documentarului s-a terminat cand a cazut cortina si pe scena si-au facut aparitia Balaurul, Coiot, Laurentiu, John si Oscar. Scena a luat foc din prima cu "Dorinta" si "Totul E Fals". La acest moment, Chaos Venue era plin, peste 700 de fani si prieteni venisera sa le fie alaturi la aceasta aniversare. Da, spun prieteni nu doar pentru ca asa le place lor sa isi numeasca fanii, ci pentru ca in calitate de fan Trooper simt ca fac parte dintr-o mare familie. Datorita muzicii lor mi-am facut o multime de prieteni foarte buni, datorita lor am avut parte de cateva din cele mai frumoase momente din viata mea, Trooper nu ne dau doar muzica pe care o iubim, ei ne ofera tot sufletul lor de fiecare data cand sunt pe scena.
Au cantat integral albumul pe care-l sarbatoreau, eu m-am bucurat in special de "Inca O Lupta" si cover-ul "Nori De Hartie", mi-era dor sa aud piesele astea intr-un concert. Show-ul de doua ore si jumatate a fost un adevarat maraton de forta si o trecere prin toata discografia Trooper. "De La Inceputuri", "Voodoo", "Old School Baby" sunt doar 3 din piesele la care am avut parte de o nebunie generala, publicul aplaudand minute in sir. Mi-a placut enorm sa reaud si piesa "Scrisoare De Adio" si piesele de pe albumul "Vlad Tepes - Poemele Valahiei".
Pe scena din Chaos au urcat si 2 muzicieni talentati, Simona (vioara) si Daniel (clape), ce i-au acompaniat pe Trooper la cateva piese. Invitati au fost si Cristian Hrubaru, alaturi de toata echipa Rock FM ce a venit sa ii sustina pe baieti, dar si Mike Godoroja ce a venit insotit de fiul sau. "Tari Ca Muntii", "Amintiri", "We Are The Champions" (Queen) si "Vino Cu Mine" au incheiat concertul, primul din cadrul acestui turneu aniversar.
Cum a fost? A fost cald, au fost multe grade in sala si un vulcan in suflet, a fost incununarea multor ore de pregatiri si repetitii, a fost muzica pe care o iubim de ani de zile, au fost Trooper pe scena intr-o atmosfera de sarbatoare. Nu cred ca a plecat cineva dezamagit de la acest concert.
La multi ani, Trooper! Multumim ca ati scris nu doar o pagina in istoria muzicii romanesti, ci fiindca pictati cate o fila cu fiecare concert de-al vostru. Va multumim pentru muzica si sentimentele pozitive cu care ne incarcam la fiecare concert, pentru adrenalina si energia pe care ne-o dati ori de cate ori sunteti in preajma. Sunt ai nostri, sunt metal, sunt talentati si prietenosi, sunt Trooper si nu aveti voie sa ii ratati daca trec in turneu prin orasul vostru!
La data la care scriu aceasta cronica, concertele ramase din acest turneu sunt urmatoarele:
- 10 noiembrie 2012 - Constanta - Club Doors
- 16 noiembrie 2012 - Targoviste - Pub Fiord
- 23 noiembrie 2012 - Iasi - Underground Pub
- 07 decembrie 2012 - Galati - Scena
- 08 decembrie 2012 - Buzau - Cafeneaua Artistilor
- 21 decembrie 2012 - Ploiesti - Casa de cultura
duminică, 28 octombrie 2012
Cateva cuvinte despre Rise Of The Underground - Rock Halloween Edition
Initial as fi vrut sa scriu o cronica de eveniment, insa ce rost mai are sa o denumesc astfel cand evenimentul a fost de fapt un fel de repetitie cu public?
Aveam pe afis 8 trupe cunoscute (ati auzit de Voodoo, Goodbye To Gravity, Up To Eleven?!), cu headliner una dintre cele mai apreciate formatii ale noii generatii (White Walls). Pretul biletului a fost 15 RON, evenimentul s-a tinut intr-o zi de vineri (deci, fara stres a doua zi pentru cei mai multi dintre noi). Ora de incepere a fost insa destul de tarzie, prima trupa (Running Clouds) si-a inceput cantarea dupa orele 22:30. Era clar ca evenimentul se va termina abia la ziua. Sa fi fost asta motivul pentru care publicul a lipsit de la acest eveniment?
Trupa care s-a bucurat de prezenta celui mai numeros public in seara respectiva a fost Voodoo. M-am bucurat ca au fost aplaudati si aclamati, au oferit un show de mare clasa (la fel cum o fac de fiecare data, indiferent cati oameni au in fata scenei). Totusi, mi-a parut rau de restul trupelor ce urmau sa cante, sala se golea de la ora la ora. Publicul si asa putin, a ajuns sa fie format aproape exclusiv din prietenii apropiati ai trupelor.
Era undeva in jurul orei 3:30 dimineata cand Goodbye To Gravity si-au inceput cantarea. Au scurtat cat au putut partea de change-over, ajustand problemele de sunet din mers. Nu se auzeau pe scena, dar au mers inainte si au incercat sa se simta bine. Deja circulau vesti prin public cum ca aveam sa fim dati afara din Chaos Venue, ora inaintata isi spunea cuvantul. Goodbye To Gravity au fost poate cea mai fair-play trupa a serii si au coborat de pe scena pentru a le lasa si celor de la White Walls cateva minute de cantat.
Despre White Walls ce sa zic, au dat dovada de un optimism de neimaginat date fiind conditiile cantarii. Ne-au spus de la inceput ca au 10 minute la dispozitie sa ne cante, asa ca cei din public au fost rugati sa aleaga setlist-ul. Change-over efectiv nu prea a mai existat, si-au luat instrumentele in brate, au montat cat sa nu pice tobele si au dat drumul la treaba. Scurt, dar intens, White Walls m-au uimit cat de repede au intrat in starea de concert, in starea in care sunt in fata noastra si dau totul, chiar daca este pentru doar 10-15 minute amarate. Am asteptat o seara intreaga sa-i vedem si i-am vazut (eu mai mult prin lentilele camerei foto, dar nu ma plang).
Nu am crezut ca dupa White Walls va mai canta cineva, noi ne-am strans jucariile si ne pregatisem sa plecam. Spre surprinderea noastra, mai era o trupa (The Boy Who Cried Wolf) dar cum eram deja pe picior de plecare, am luat-o din loc. Imi pare rau pentru ei, sper sa ii mai prindem cat de curand prin Bucuresti la un concert in toata regula.
Am ajuns acasa in jurul orei 4:30 dimineata si-am dat drumul la muzica, se cerea Mad Man Circus-ul cap-coada. In final, cand se facea lumina afara am adormit cu gandul ca avem atatea trupe bune, trupe ce merita mai mult, trupe ce investesc enorm in muzica lor, trupe ce dau totul pe scena chiar si cand canta in fata a 10-20 de oameni, avem atatea trupe bune si noi facem prea putin pentru a le incuraja si a le motiva sa progreseze.
Vrem scena metal in Romania? Haideti la concerte, haideti sa ne aratam in fata lor sa stie pentru cine canta si de ce o fac. Haideti sa le multumim pentru muzica asa cum stim mai bine, dati ceva inapoi (cat de putin, indiferent sub ce forma) pentru ceea ce primiti...
Aveam pe afis 8 trupe cunoscute (ati auzit de Voodoo, Goodbye To Gravity, Up To Eleven?!), cu headliner una dintre cele mai apreciate formatii ale noii generatii (White Walls). Pretul biletului a fost 15 RON, evenimentul s-a tinut intr-o zi de vineri (deci, fara stres a doua zi pentru cei mai multi dintre noi). Ora de incepere a fost insa destul de tarzie, prima trupa (Running Clouds) si-a inceput cantarea dupa orele 22:30. Era clar ca evenimentul se va termina abia la ziua. Sa fi fost asta motivul pentru care publicul a lipsit de la acest eveniment?
Trupa care s-a bucurat de prezenta celui mai numeros public in seara respectiva a fost Voodoo. M-am bucurat ca au fost aplaudati si aclamati, au oferit un show de mare clasa (la fel cum o fac de fiecare data, indiferent cati oameni au in fata scenei). Totusi, mi-a parut rau de restul trupelor ce urmau sa cante, sala se golea de la ora la ora. Publicul si asa putin, a ajuns sa fie format aproape exclusiv din prietenii apropiati ai trupelor.
Era undeva in jurul orei 3:30 dimineata cand Goodbye To Gravity si-au inceput cantarea. Au scurtat cat au putut partea de change-over, ajustand problemele de sunet din mers. Nu se auzeau pe scena, dar au mers inainte si au incercat sa se simta bine. Deja circulau vesti prin public cum ca aveam sa fim dati afara din Chaos Venue, ora inaintata isi spunea cuvantul. Goodbye To Gravity au fost poate cea mai fair-play trupa a serii si au coborat de pe scena pentru a le lasa si celor de la White Walls cateva minute de cantat.
Despre White Walls ce sa zic, au dat dovada de un optimism de neimaginat date fiind conditiile cantarii. Ne-au spus de la inceput ca au 10 minute la dispozitie sa ne cante, asa ca cei din public au fost rugati sa aleaga setlist-ul. Change-over efectiv nu prea a mai existat, si-au luat instrumentele in brate, au montat cat sa nu pice tobele si au dat drumul la treaba. Scurt, dar intens, White Walls m-au uimit cat de repede au intrat in starea de concert, in starea in care sunt in fata noastra si dau totul, chiar daca este pentru doar 10-15 minute amarate. Am asteptat o seara intreaga sa-i vedem si i-am vazut (eu mai mult prin lentilele camerei foto, dar nu ma plang).
Nu am crezut ca dupa White Walls va mai canta cineva, noi ne-am strans jucariile si ne pregatisem sa plecam. Spre surprinderea noastra, mai era o trupa (The Boy Who Cried Wolf) dar cum eram deja pe picior de plecare, am luat-o din loc. Imi pare rau pentru ei, sper sa ii mai prindem cat de curand prin Bucuresti la un concert in toata regula.
Am ajuns acasa in jurul orei 4:30 dimineata si-am dat drumul la muzica, se cerea Mad Man Circus-ul cap-coada. In final, cand se facea lumina afara am adormit cu gandul ca avem atatea trupe bune, trupe ce merita mai mult, trupe ce investesc enorm in muzica lor, trupe ce dau totul pe scena chiar si cand canta in fata a 10-20 de oameni, avem atatea trupe bune si noi facem prea putin pentru a le incuraja si a le motiva sa progreseze.
Vrem scena metal in Romania? Haideti la concerte, haideti sa ne aratam in fata lor sa stie pentru cine canta si de ce o fac. Haideti sa le multumim pentru muzica asa cum stim mai bine, dati ceva inapoi (cat de putin, indiferent sub ce forma) pentru ceea ce primiti...
miercuri, 24 octombrie 2012
Cronica Accept si Aria in Chaos Venue, 21 octombrie 2012
Aflati in turneul de promovare al albumului "Stalingrad", Accept s-au oprit la Bucuresti pe 21 octombrie 2012. Ultima seara a unui weekend foarte metal se arata una interesanta, dupa ce vazusem live in urma cu 2 ani cateva piese Accept la festivalul Sonisphere.
Am ajuns la Chaos Venue destul de devreme, nu se deschisese inca accesul pentru public. Am avut parte de niste discutii interesante la poarta, alaturi de fani Accept de toate varstele. Autocarul Accept era si el chiar la poarta, asa ca am avut si niste intalniri spontane cu cei din trupa, un inceput frumos al unei seri de nota 10.
Concertul a fost deschis de Aria, o trupa de metal din Bucuresti ce s-a prezentat in formula: Cezar Popescu (Vita de Vie), Cosmin Lupu (Voodoo), Dan Ionescu, Adrian Ilie si Alex Pascu (Goodbye to Gravity, nu stiu daca a fost invitat doar la acest concert sau are un loc permanent in trupa). Au avut un show scurt, cu un public destul de nerabdator in asteptarea headlinerilor dar au gestionat excelent situatia oferindu-ne un concert intens, plin de energie. Stilul lor este greu de categorisit, cred ca cel mai bine ar fi sa mergeti la urmatorul lor concert si sa ii ascultati. Se pare ca vor lansa primul lor material in clubul Fabrica pe 29 noiembrie, asa ca stati cu ochii pe ei.
Trebuie sa mentionez (mai ales ca am fost si in calitate de fotograf la acest eveniment) ca nu stiu ce s-a intamplat cu Chaos Venue duminica, pana au intrat Accept pe scena, dar efectiv era bezna. Cred ca se facea economie la curent electric, asta dupa ce cu o seara inainte Mike Portnoy ceruse insistent mai multa lumina pe scena.
Accept au fost incredibili! Lectia de heavy metal a inceput cu "Hung, Drawn and Quartered", "Hellfire" si "Restless and Wild". Astea 3 piese n-am mai stiut de mine, am stiut doar ca aveam de fotografiat, trebuia sa ma concentrez pe asta dar mi-a fost aproape imposibil sa o fac in totalitate. Auzeam strigatele insufletite ale celor din public, aclamau intens, scena era un camp de batalie iar Accept soldatii ce executau totul in cel mai minutios mod posibil.
Au sunat perfect, au avut coregrafie, au avut vana si energie cat pentru 10 trupe la un loc. Nu-s doar o trupa de mosuleti ce canta heavy metal, sunt o trupa legendara ce muta muntii din loc! La "Stalingrad", Mark flutura steagul Accept si publicul se transforma el insusi intr-o armata.
Peter Baltes, Herman Frank si Wolf Hoffmann au fost un trio de foc si au avut fiecare momentul lui indelung aclamat. Din setlist s-au mai numarat "Breaker", "Bucket Full of Hate", "Shadow Soldiers", "Bulletproof", "Aiming high", "Princess of the Dawn" si "No Shelter".
In nici un caz nu s-ar fi putut termina concertul dupa "Fast as a Shark", Accept au fost ceruti insistent la bis. Inca 3 piese ne-au mai cantat, un regal heavy metal incheiat magistral cu imnurile "Metal Heart", "Teutonic Terror" si "Balls to the Wall". Publicul de heavy metal este cel mai inflacarat public, cantand si facand headbang pana la epuizare. Am cantat la semnalul lui Mark Tornillo si ne-a iesit de minune, am fost un cor si-un suflet, nebunie totala.
A fost o seara in care heavy metalul a triumfat din nou, un concert de mare exceptie. Jos palaria in fata tuturor celor care au facut posibil acest concert si mai ales, in fata marilor muzicieni de la Accept!
Am ajuns la Chaos Venue destul de devreme, nu se deschisese inca accesul pentru public. Am avut parte de niste discutii interesante la poarta, alaturi de fani Accept de toate varstele. Autocarul Accept era si el chiar la poarta, asa ca am avut si niste intalniri spontane cu cei din trupa, un inceput frumos al unei seri de nota 10.
Concertul a fost deschis de Aria, o trupa de metal din Bucuresti ce s-a prezentat in formula: Cezar Popescu (Vita de Vie), Cosmin Lupu (Voodoo), Dan Ionescu, Adrian Ilie si Alex Pascu (Goodbye to Gravity, nu stiu daca a fost invitat doar la acest concert sau are un loc permanent in trupa). Au avut un show scurt, cu un public destul de nerabdator in asteptarea headlinerilor dar au gestionat excelent situatia oferindu-ne un concert intens, plin de energie. Stilul lor este greu de categorisit, cred ca cel mai bine ar fi sa mergeti la urmatorul lor concert si sa ii ascultati. Se pare ca vor lansa primul lor material in clubul Fabrica pe 29 noiembrie, asa ca stati cu ochii pe ei.
Trebuie sa mentionez (mai ales ca am fost si in calitate de fotograf la acest eveniment) ca nu stiu ce s-a intamplat cu Chaos Venue duminica, pana au intrat Accept pe scena, dar efectiv era bezna. Cred ca se facea economie la curent electric, asta dupa ce cu o seara inainte Mike Portnoy ceruse insistent mai multa lumina pe scena.
Accept au fost incredibili! Lectia de heavy metal a inceput cu "Hung, Drawn and Quartered", "Hellfire" si "Restless and Wild". Astea 3 piese n-am mai stiut de mine, am stiut doar ca aveam de fotografiat, trebuia sa ma concentrez pe asta dar mi-a fost aproape imposibil sa o fac in totalitate. Auzeam strigatele insufletite ale celor din public, aclamau intens, scena era un camp de batalie iar Accept soldatii ce executau totul in cel mai minutios mod posibil.
Au sunat perfect, au avut coregrafie, au avut vana si energie cat pentru 10 trupe la un loc. Nu-s doar o trupa de mosuleti ce canta heavy metal, sunt o trupa legendara ce muta muntii din loc! La "Stalingrad", Mark flutura steagul Accept si publicul se transforma el insusi intr-o armata.
Peter Baltes, Herman Frank si Wolf Hoffmann au fost un trio de foc si au avut fiecare momentul lui indelung aclamat. Din setlist s-au mai numarat "Breaker", "Bucket Full of Hate", "Shadow Soldiers", "Bulletproof", "Aiming high", "Princess of the Dawn" si "No Shelter".
In nici un caz nu s-ar fi putut termina concertul dupa "Fast as a Shark", Accept au fost ceruti insistent la bis. Inca 3 piese ne-au mai cantat, un regal heavy metal incheiat magistral cu imnurile "Metal Heart", "Teutonic Terror" si "Balls to the Wall". Publicul de heavy metal este cel mai inflacarat public, cantand si facand headbang pana la epuizare. Am cantat la semnalul lui Mark Tornillo si ne-a iesit de minune, am fost un cor si-un suflet, nebunie totala.
A fost o seara in care heavy metalul a triumfat din nou, un concert de mare exceptie. Jos palaria in fata tuturor celor care au facut posibil acest concert si mai ales, in fata marilor muzicieni de la Accept!
marți, 23 octombrie 2012
Cronica The Progressive Dream Team in Chaos Venue, 20 octombrie 2012
Cel mai asteptat eveniment progressive rock al anului a fost cu siguranta concertul Mike Portnoy, Billy Sheehan, Tony MacAlpine si Derek Sherinian de la Bucuresti. Recunosc, aveam emotii legate de acest concert: daca avea sa vina public, daca vor canta piese pe gustul meu, daca voi reusi sa ma simt la fel de bine pe cat m-am simtit la concertele anterioare vazute cu 3 dintre cei 4 magnifici.
Prima tura de emotii s-a dus inca de la poarta clubului unde asteptau o multime de oameni, entuziasmul era la cote uriase pentru toata lumea. Accesul a fost usor, rand pe rand oamenii si-au gasit cate un loc in sala. Despre clubul Chaos (ex-Jukebox) am mai scris, mie imi place ca are un spatiu generos, o scena pe masura si lumini bune. Neinspirat insa consider ca a fost desfiintarea garderobei si mai ales, treapta de pe la mijlocul clubului, astfel ca o parte din public a cam stat "in groapa" (mi-e greu sa cred ca au vazut prea multe pe scena). Chaos Venue a fost plin ochi la acest eveniment!
Eu am fost privilegiata, 3 piese petrecute in photo pit in fata celor de pe scena si restul concertului sus la balcon, astfel ca am fost oarecum ferita de aglomeratie si intinsul peste capetele altora pentru a vedea ceva pe scena. Caldura a fost la cote extrem de intense, au curs apele pe noi pe tot parcursul concertului. Nimic n-a mai contat insa cand au intrat pe scena cei 4 muzicieni de top.
Si a inceput nebunia cu "A Change of Seasons: I The Crimson Sunrise": aplauze, urale, click-urile aparatelor foto si mai presus de toate, muzica la rang de arta. Mike saluta publicul si spune ca i-a luat prea mult sa se reintoarca la noi (aproape 10 ani), eu sunt total de acord cu el.
Derek Sherinian, in spatele clapelor sale, poarta un tricou cu ai nostri Trooper si nu pot decat sa admir acest gest pe care l-a facut sustinand scena locala de rock din Romania.
Billy Sheehan si Mike Portnoy sunt un "motor" care ar pune in miscare orice trupa, sunt poate cea mai buna sectie ritmica pe care am vazut-o vreodata la treaba. Cu greu mi-am putut desprinde ochii de la Mike, este cel mai expresiv tobosar pe care l-am vazut, canta cu tot corpul si cu tot sufletul lui pe scena. El a avut grija si de comunicarea cu publicul, a fost deschis si nu a ezitat sa se urce pe boxe ori de cate ori a vrut sa fie mai aproape de fani. Tony MacAlpine ne-a oferit caldura si feeling, a completat perfect trupa de virtuosi.
Pe parcursul concertului mi-am dat seama cat de copil am fost cand m-am gandit la ce vor canta cei 4 pe scena. Puteau sa cante absolut orice, in formula Mike - Billy - Tony - Derek nu aveau cum sa dea gres. Nu am simtit cand a trecut acest concert, m-am pierdut undeva intre bataile de tobe, slap-urile de bass, solo-urile de chitara si sunetul gingas al clapelor.
Au fost oameni in sala care s-au plans de sunet, de volumul anumitor instrumente. Nu pot sa infirm sau sa confirm acest lucru, de unde am stat noi (sus, in lateralul scenei, paralel cu boxele) s-a auzit bine si nu am simtit nimic deranjant. Inceputul bisului a fost totusi marcat de faptul ca vocile lui Mike si Billy nu se auzeau, lucru remediat pe parcurs.
S-au cantat piese ce se regasesc pe albumele trupelor in care au activat cei de pe scena, s-au cantat cover-uri, dar cel mai important este ca totul s-a cantat cu sentiment. Cuvintele sunt prea mici pentru a descrie acest spectacol.
Dupa concert, zeci de fani au asteptat minute in sir pentru o poza, un autograf sau o vorba cu cei din trupa. Daca Derek Sherinian a iesit si a stat minute bune alaturi de fani, ceilalti au fost destul de greu de "prins". I-am asteptat pana in momentul in care au parasit Chaos Venue, cand ne-am luat ramas bun de la ei cu aplauze.
Phoenix Entertainment au facut o treaba excelenta si de data asta, cei de la securitate au avut rabdare cu noi si ne-au asteptat pana la ore tarzii, doar ca sa ne intalnim pentru cateva clipe cu trupa, toate planetele parca s-au aliniat ca seara sa fie una pe care nu o vom uita prea curand. Va multumim tuturor pentru implicare si ne dorim cat mai multe evenimente ca si cel despre care tocmai am povestit.
Prima tura de emotii s-a dus inca de la poarta clubului unde asteptau o multime de oameni, entuziasmul era la cote uriase pentru toata lumea. Accesul a fost usor, rand pe rand oamenii si-au gasit cate un loc in sala. Despre clubul Chaos (ex-Jukebox) am mai scris, mie imi place ca are un spatiu generos, o scena pe masura si lumini bune. Neinspirat insa consider ca a fost desfiintarea garderobei si mai ales, treapta de pe la mijlocul clubului, astfel ca o parte din public a cam stat "in groapa" (mi-e greu sa cred ca au vazut prea multe pe scena). Chaos Venue a fost plin ochi la acest eveniment!
Eu am fost privilegiata, 3 piese petrecute in photo pit in fata celor de pe scena si restul concertului sus la balcon, astfel ca am fost oarecum ferita de aglomeratie si intinsul peste capetele altora pentru a vedea ceva pe scena. Caldura a fost la cote extrem de intense, au curs apele pe noi pe tot parcursul concertului. Nimic n-a mai contat insa cand au intrat pe scena cei 4 muzicieni de top.
Si a inceput nebunia cu "A Change of Seasons: I The Crimson Sunrise": aplauze, urale, click-urile aparatelor foto si mai presus de toate, muzica la rang de arta. Mike saluta publicul si spune ca i-a luat prea mult sa se reintoarca la noi (aproape 10 ani), eu sunt total de acord cu el.
Derek Sherinian, in spatele clapelor sale, poarta un tricou cu ai nostri Trooper si nu pot decat sa admir acest gest pe care l-a facut sustinand scena locala de rock din Romania.
Billy Sheehan si Mike Portnoy sunt un "motor" care ar pune in miscare orice trupa, sunt poate cea mai buna sectie ritmica pe care am vazut-o vreodata la treaba. Cu greu mi-am putut desprinde ochii de la Mike, este cel mai expresiv tobosar pe care l-am vazut, canta cu tot corpul si cu tot sufletul lui pe scena. El a avut grija si de comunicarea cu publicul, a fost deschis si nu a ezitat sa se urce pe boxe ori de cate ori a vrut sa fie mai aproape de fani. Tony MacAlpine ne-a oferit caldura si feeling, a completat perfect trupa de virtuosi.
Pe parcursul concertului mi-am dat seama cat de copil am fost cand m-am gandit la ce vor canta cei 4 pe scena. Puteau sa cante absolut orice, in formula Mike - Billy - Tony - Derek nu aveau cum sa dea gres. Nu am simtit cand a trecut acest concert, m-am pierdut undeva intre bataile de tobe, slap-urile de bass, solo-urile de chitara si sunetul gingas al clapelor.
Au fost oameni in sala care s-au plans de sunet, de volumul anumitor instrumente. Nu pot sa infirm sau sa confirm acest lucru, de unde am stat noi (sus, in lateralul scenei, paralel cu boxele) s-a auzit bine si nu am simtit nimic deranjant. Inceputul bisului a fost totusi marcat de faptul ca vocile lui Mike si Billy nu se auzeau, lucru remediat pe parcurs.
S-au cantat piese ce se regasesc pe albumele trupelor in care au activat cei de pe scena, s-au cantat cover-uri, dar cel mai important este ca totul s-a cantat cu sentiment. Cuvintele sunt prea mici pentru a descrie acest spectacol.
Dupa concert, zeci de fani au asteptat minute in sir pentru o poza, un autograf sau o vorba cu cei din trupa. Daca Derek Sherinian a iesit si a stat minute bune alaturi de fani, ceilalti au fost destul de greu de "prins". I-am asteptat pana in momentul in care au parasit Chaos Venue, cand ne-am luat ramas bun de la ei cu aplauze.
Phoenix Entertainment au facut o treaba excelenta si de data asta, cei de la securitate au avut rabdare cu noi si ne-au asteptat pana la ore tarzii, doar ca sa ne intalnim pentru cateva clipe cu trupa, toate planetele parca s-au aliniat ca seara sa fie una pe care nu o vom uita prea curand. Va multumim tuturor pentru implicare si ne dorim cat mai multe evenimente ca si cel despre care tocmai am povestit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
