Impresii de la B'estfest Summer Camp 2013

"B'estfest fu' fain!"

Citatul nu-mi apartine (este al unui alt coleg din redactie) insa merge de minune cu ceea ce vreau sa va povestesc in cele ce urmeaza. Am fost la B'estfest in weekend, primul B'estfest din viata mea si totodata, o experienta coplesitoare ca fotograf de eveniment.

Din pacate, cronicarul nostru nu a mai putut ajunge la festival (din motive ce nu au tinut de el), asa ca nu o sa regastiti o cronica a acestui maraton muzical pe Letsrock.ro. O sa incerc totusi sa va impartasesc cate ceva din experienta mea personala la B'estfest 2013, asa cum mi-a ramas in minte.

Startul s-a dat vineri (5 iulie 2013) si cerul prevestea furtuna. In Tunari insa, era o voie buna coplesitoare ce nu putea sa fie stricata de absolut nimic. Multe zambete m-au intampinat la B'estfest, multi prieteni si o atmosfera de sarbatoare. Nu m-am putut abtine si am trecut pe la un stand cu suveniruri si mi-am luat o bratara. Erau o gramada de lucruri dragute pe acolo.

Am mers cu placere sa-i revad pe cei de la Changing Skins si i-am regasit la fel de exuberanti pe cat ii stiam. M-am alimentat din energia lor molipsitoare, ce m-a tinut pana a doua zi de dimineata. Am ras si am fotografiat oamenii dansand cand pe scena se desfasurau cei de la Niste Baieti. Au venit Vama si mi-am adus aminte cum era la 18 ani, cum era in liceu cand cantam "Vara Asta" si ma regaseam in fiecare vara in versuri...

Au urmat The Heavy, a fost o provocare sa fotografiez un om de culoare (hmmm, cred ca a fost o premiera), am dat o tura pe la scena Jagermeister si mi-a placut enorm cum s-au desfasurat cei de la Negative Core Project (rupere!) si cum vibra podeaua sub noi. Din nefericire, cam asta a fost singurul meu contact cu scena Jagermeister din prima seara si zau ca imi pare rau.

Am vazut apoi Vita de Vie, imi amintesc ca m-am urcat pe garduri ca sa reusesc sa niste prind niste cadre mai fericite. Nu stiu cat mi-a reusit cu pozele, insa fericirea mea chiar a fost nemarginita. Vita de Vie au facut unul dintre cele mai frumoase spectacole de la B'estfest, au cantat integral albumul "Fenomental" si au strans mii de oameni in fata scenei. Stiu oameni care au venit la B'estfest special pentru ei!

La Texas, cu toata nostalgia ce o resimteam, m-am cam plictisit, simteam nevoia de o trupa mai in forta la momentul respectiv. Au fost apoi Tiamat, care cu al lor "Cain" m-au bagat direct in transa. Am stat cam la jumatate de concert Tiamat dupa care am luat-o la pas spre autobuz. Noaptea trecea vazand cu ochii. M-a prins rasaritul alegand si editand poze. Ce vorbesc? M-a prins ora 7 si jumatate dimineata si desi eram in afara lumii asteia din cauza oboselii, am rememorat ziua anterioara in gand. Scene mari, multi oameni, lumini, muzica buna, arts & crafts, biciclete, bungee, culori si prietenie, aveam sa retraiesc astea foarte repede.

A doua zi furtuna m-a gasit la usa apartamentului in care locuiesc, cu rucsacul foto in spinare. Pana sa ajungem in Tunari ploaia se oprise si se intrevedea o noua zi de concerte agitata. Am fost sa ascult si sa fotografiez White Walls, m-am cocotat din nou pe garduri. M-au dat jos baietii de la BGS, cred ca gardurile alea devenisera cam instabile de la noroi. 

Cu gandul in minte la scena Jagermeister, am dat o fuga scurta cat sa trag niste cadre cu Loungerie II. Din pacate, pe la cortul respectiv batea vantul. M-am intors catre scena Coca-Cola si am intalnit o prietena din Targoviste pe care nu o mai vazusem de multa vreme. Ma intreaba cine-i pe scena. Ma uit un pic mirata si ii zic: "White Walls din Constanta, nu-i stii?". Imi spune ca nu, dar se bucura ca exista o astfel de muzica in Romania. Ma indrept spre scena zambind, cu ideea in minte ca B'estfest-ul si-a atins scopul de a promova noul val de trupe romanesti si acestea-s mai castigate ca niciodata. Un fan, doi, zece, o suta, exista speranta pentru scena asta. Aveam sa mi-o redemonstrez singura in seara respectiva la Grimus si Breathelast, niste concerte ce ar fi meritat sa prinda scena mare.

La Subcarpati am ramas interzisa. De unde au aparut toti oamenii astia care canta versurile in public? Ce-i cu agitatia asta? Nu-s pe strada mea insa a fost mult peste asteptari. Nneka nu prea m-a impresionat, Nas n-am servit, nu m-a interesat. V-am zis ca Breathelast au rupt? Scena mare, acolo le era locul, aia cea mai mare pe care scria Ciuc.

Si-au venit Biohazard! Prinde nebunia in cadre daca poti, misiune imposibila. Au agitat spiritele, au bagat in sperieti BGS-ul. Epic si rau, rau in sensul cel mai bun posibil. Dupa ei, o noua sesiune de ales si editat poze, pana la zi. Imi pare extrem de rau ca nu am ajuns la RoadKillSoda, este cel mai mare regret al meu de la acest festival.

Inapoi si de la capat, ziua 3. Incepem lejer cu Electric Fence, Hentai Corporation (astia au fost dubiosi rau) si Shadowbox, dupa care, in sfarsit ma bucur si eu de un concert intreg: Goodbye To Gravity. Tot setlistul raman in fata scenei, fotografiez, cant, dau din cap. Simt ca ma bucur de festival ca orice alt spectator, nici nu ma mai gandesc la munca de dupa. A fost bestial, au fost fix pe sufletul meu. Urmeaza Enter Shikari, presimt ca o sa fie o nebunie. Nu gresesc, imi plac pana la cer si inapoi, sunt portia de energie pe ziua asta ce-mi ajunge pana in zori.

Apoi, avem Subscribe si ma concentrez cu greu la fotografiat, ma cam prinde muzica lor si nu vrea sa imi dea pace. Fac un efort si fug la scena Jagermeiser sa-i prind pe Days of Confusion. Nu mai plec de acolo, stau sa ma bucur de cel mai fain concert al lor, merita sa aiba cat mai multa lume in fata scenei. Suna zid!

Raman si la Perfect Zero For Infinity, nu-mi pasa de Chase&Status. Am facut o alegere foarte inspirata, zic eu. Trupele romanesti au rupt tot la acest festival. As mai face un bis doar cu ele, le-as da 28.000 de fani in fata scenei daca as putea. Asta asa pentru inceput, sa se obisnuiasca cu multimea.... 

Am inchis festivalul cu Soilwork, cu Soilwork am stat in casti si la un nou rasarit de soare. Un nou rasarit de soare al muzicii bune...

Cam asa am simtit eu B'estfest, cu entuziasmul meu ce sper sa nu ma lase niciodata, cu prietenie si cu iubire de frumos, cu fotografii si mai ales, cu muzica ce misca muntii si oamenii din loc.

Hai cu rocku'!
Anca