Cateva cuvinte despre Rise Of The Underground - Rock Halloween Edition

Initial as fi vrut sa scriu o cronica de eveniment, insa ce rost mai are sa o denumesc astfel cand evenimentul a fost de fapt un fel de repetitie cu public?

Aveam pe afis 8 trupe cunoscute (ati auzit de Voodoo, Goodbye To Gravity, Up To Eleven?!), cu headliner una dintre cele mai apreciate formatii ale noii generatii (White Walls). Pretul biletului a fost 15 RON, evenimentul s-a tinut intr-o zi de vineri (deci, fara stres a doua zi pentru cei mai multi dintre noi). Ora de incepere a fost insa destul de tarzie, prima trupa (Running Clouds) si-a inceput cantarea dupa orele 22:30. Era clar ca evenimentul se va termina abia la ziua.  Sa fi fost asta motivul pentru care publicul a lipsit de la acest eveniment?

Trupa care s-a bucurat de prezenta celui mai numeros public in seara respectiva a fost Voodoo. M-am bucurat ca au fost aplaudati si aclamati, au oferit un show de mare clasa (la fel cum o fac de fiecare data, indiferent cati oameni au in fata scenei). Totusi, mi-a parut rau de restul trupelor ce urmau sa cante, sala se golea de la ora la ora. Publicul si asa putin, a ajuns sa fie format aproape exclusiv din prietenii apropiati ai trupelor. 

Era undeva in jurul orei 3:30 dimineata cand Goodbye To Gravity si-au inceput cantarea. Au scurtat cat au putut partea de change-over, ajustand problemele de sunet din mers. Nu se auzeau pe scena, dar au mers inainte si au incercat sa se simta bine. Deja circulau vesti prin public cum ca aveam sa fim dati afara din Chaos Venue, ora inaintata isi spunea cuvantul. Goodbye To Gravity au fost poate cea mai fair-play trupa a serii si au coborat de pe scena pentru a le lasa si celor de la White Walls cateva minute de cantat.

Despre White Walls ce sa zic, au dat dovada de un optimism de neimaginat date fiind conditiile cantarii. Ne-au spus de la inceput ca au 10 minute la dispozitie sa ne cante, asa ca cei din public au fost rugati sa aleaga setlist-ul. Change-over efectiv nu prea a mai existat, si-au luat instrumentele in brate, au montat cat sa nu pice tobele si au dat drumul la treaba. Scurt, dar intens, White Walls m-au uimit cat de repede au intrat in starea de concert, in starea in care sunt in fata noastra si dau totul, chiar daca este pentru doar 10-15 minute amarate. Am asteptat o seara intreaga sa-i vedem si i-am vazut (eu mai mult prin lentilele camerei foto, dar nu ma plang).

Nu am crezut ca dupa White Walls va mai canta cineva, noi ne-am strans jucariile si ne pregatisem sa plecam. Spre surprinderea noastra, mai era o trupa (The Boy Who Cried Wolf) dar cum eram deja pe picior de plecare, am luat-o din loc. Imi pare rau pentru ei, sper sa ii mai prindem cat de curand prin Bucuresti la un concert in toata regula.

Am ajuns acasa in jurul orei 4:30 dimineata si-am dat drumul la muzica, se cerea Mad Man Circus-ul cap-coada. In final, cand se facea lumina afara am adormit cu gandul ca avem atatea trupe bune, trupe ce merita mai mult, trupe ce investesc enorm in muzica lor, trupe ce dau totul pe scena chiar si cand canta in fata a 10-20 de oameni, avem atatea trupe bune si noi facem prea putin pentru a le incuraja si a le motiva sa progreseze.

Vrem scena metal in Romania? Haideti la concerte, haideti sa ne aratam in fata lor sa stie pentru cine canta si de ce o fac. Haideti sa le multumim pentru muzica asa cum stim mai bine, dati ceva inapoi (cat de putin, indiferent sub ce forma) pentru ceea ce primiti...