Serialul cu geeks

O alta ocupatie de sesiune de-a mea este vizionarea de seriale. De data asta am luat "boala" de la sor-mea si am ajuns sa ma uit la The big bang theory. Despre ce e vorba? Dupa cum ati vazut deja, v-am dat un hint in titlul postului.

E vorba despre 4 baieti care se ocupa de science si ..o blonda :D. Ma rog, o sa vedeti ca mai apar si alte fete pe acolo, dar sunt chestii pasagere (doar vorbim de geeks aici). I don't wanna spoil the fun dar o sa vedeti (daca aveti de gand sa va pierdeti vremea cu asa ceva) ca limbajul lor este super comic, situatiile sunt de cele mai multe ori hilare si poate anumite glume nu o sa mai para asa funny a 100-a oara (mie inca imi plac:P).

Printre prietenii cu care am mai vorbit de serialul asta, parerile au fost impartite. Aparent oamenii care se distreaza cu science-ul in real life, nu au rezistat sa vada The big bang theory (totusi, exista si o exceptie de la regula!). Pe de alta parte, se pare ca serialul a fost un real succes in randul colegilor care studiaza economia sau medicina! Cred ca totul se simplifica oarecum cand nu te identifici deloc cu personajele...

In fine, ideea e ca recomand balaria asta daca aveti timp de pierdut. Sezonul 3, care este inca in derulare, mi se pare cel mai tare de pana acum.

Sheldon: Engineering. Where the noble semiskilled laborers execute the vision of those who think and dream. Hello, Oompa-Loompas of science.

Genii muzicale (ep.2): Freddie Mercury

"I like to be surrounded by splendid things." Freddie Mercury

Nu cred sa fie cineva care se intreaba de ce l-am ales pe Freddie pentru episodul cu numarul 2 din seria genii muzicale. Nu vreau sa fac acum o istorie a trupei Queen sau o istorie a vietii lui Freddie, fiindca asta o sa gasiti pe wiki.

Freddie a fost un personaj controversat, dar pe cat de controversat pe atat de iubit si idolatrizat de fani. A lasat in urma piese nemuritoare, piese pe care nici nu realizezi cand le inveti pe de rost, ai senzatia ca le stii dintotdeauna. Vorbesc bineinteles despre clasicele We will rock you, Bohemian rhapsody, Love of my life, We are the champions...

Lui Freddie ii placea sa fie in centrul atentiei, poate de-aia se simtea si atat de bine pe scena (nu am conceput ca as putea alege alta poza pentru postul asta, decat cea de mai sus cu el pe scena). Ma uit cu jind la filmarile cu Queen cantand pe Wembley si imi vine sa plang. Simt ca m-am nascut prea tarziu, ca viata nu este corecta de cele mai multe ori, ca ingerii sunt chemati la cer prea devreme...

Nu stiu si nu-mi amintesc cand am luat prima data contact cu muzica Queen, eram cu siguranta doar un copil dar piesele mi s-au intiparit in minte pentru totdeauna. Este o trupa pe care o iubesc by default.

Cand prietena mea Sasa mi-a zis acu ceva vreme ca merge la Glasgow sa vada Queen cu Paul Rodgers, am stiut ca-mi doream sa fiu si eu acolo. Stiu ca nimic nu mai este la fel fara Freddie, dar sunt sigura ca numai apropierea de ceilalti membrii ai trupei m-ar duce cu gandul la vremurile cand Freddie era printre noi.

Ca o mentiune personala, pentru cei care se simt vizati:

De cate ori am topait pe Don't stop me now? De cate ori ne-am tinut de maini si am cantat in gura mare We are the champions? O sa ramanem mereu cu amintirile de la ziua mea de anul trecut, cand am vrut karaoke si ne-am spart liber pana am cazut si ne-am rupt picioarele (eu), am dansat pana ni s-au innegrit sosetele (fetele), unii au facut air-piano playing (Adi), am cantat pe 9 voci si am facut "ca toate animalele padurii" (toti:P), am baut tot ce era de baut in casa aia (va stiti voi care :D), we had the time of our lives. Si ce ne-a ridicat de pe scaune ca sa ajungem la toate cele de mai sus? Bineinteles, se putea sa fie orice alta trupa, dar nu, a fost si va ramane Queen...

In final, va las cu o filmare din anul in care m-am nascut eu:

Letsrock.ro gathering

Astazi am reusit si eu in sfarsit sa respir un pic (dupa examen) si am iesit sa ma vad cu colegii de la Letsrock. Au fost Iulia, Cezar si Chris si a venit si un tip nou care vrea sa ni se alature. A fost fun ca am vorbit de concerte, de scena metal, de pasiunile noaste, de site (evident:P) si o gramada de alte chestii.

Sper sa facem o traditie din iesirile astea si sa-i vad mai des pe oamenii astia ca tare mi-s dragi!

Thanks Chris pentru poze, I hope you had a good time with us :-)

Me&the girls:


Me&Cezar (uhh, no blit!):


Just me:

Genii muzicale (ep.1): Devin Townsend

M-am gandit eu sa inaugurez o rubrica noua. De fapt, o sa fie asa ca un fel de serial pe blog in care o sa povestesc despre cate un muzician pe care il consider eu genial.

Pentru primul episod, vreau sa vi-l aduc in atentie (si casti/boxe:P) pe Devin Townsend, vocal, compozitor, producator, un muzician complet. Devin este canadian si a devenit cunoscut cand Steve Vai l-a cooptat in echipa lui pentru a inregistra albumul Sex&Religion. Ca sa vedeti de ce l-a ales Vai, ascultati macar "In my dreams with you" :-).

Pentru Devin albumul asta a insemnat inceputul si intrarea in lumea muzicala. In 1994 cei de la Century Media i-au oferit sansa sa semneze un contract si asa a aparut trupa Strapping Young Lad. Pentru primul album (Heavy as a real heavy thing), Devin a produs tot albumul si a cantat aproape la toate instrumentele, one man band ce sa mai vorbim.

A urmat City (1997), un album pe care multa lume il considera cel mai bun album al trupei SYL, urmat de albumul ce poarta numele formatiei, Alien si The new black. SYL este un proiect pretentios, daca ati ascultat stiti despre ce vorbesc. Extreme metalul nu este pentru oricine :P.

Pe langa activitatea sa muzicala din SYL, Devin a continuat si cu proiectele sale solo, dintre care trebuie sa amintesc Synchestra si Ziltoid the Omniscient. In plus, a colaborat si cu Ayreon cantand pe albumul The human equation (a intruchipat bineinteles partea Rage).

Dupa o pauza de stat departe de scena, taiat pletele din dotare, renuntat la bautura si fumat, Devin s-a intors cu un nou proiect, pe numele lui Devin Townsend Project si cu un stil diferit fata de ce abordase pana la momentul respectiv. Omul asta nu inceteaza sa ma uimeasca!!

Ki si Addicted sunt primele 2 albume din seria de 4 (urmeaza Deconstruction si Ghost), fiecare album fiind diferit de cel precedent desi impreuna fac un singur album conceptual. I can see the difference between Ki & Addicted si abia astept sa ascult urmatoarele albume. Pe Addicted canta si Anneke van Giersbergen, fosta solista de la The Gathering in cazul in care va intrebati de unde o stiati.

Despre Devin am aflat de la un bun prieten, mare fan, care mi-a scris intr-o seara de vara pe un CD cateva albume SYL si Corrosion of conformity. Eram prin facultate si la vremea respectiva ascultam destul de multe chestii suparate. Acum, simt ca sunt mai aproape cu sufletul de noul stil pe care-l abordeaza Devin si sper sa continue in aceiasi directie desi la cum il stiu eu, sigur se intoarce la suparaciuni (e nebun!).

Si pentru ca vorba multa nu poate sa redea nici a 1000a parte din muzica pe care o face cineva, va las mai jos in compania lui Devin...

Dream Theater

Cei care ma cunosc stiu ca sunt mare fan al baietilor de la Dream Theater. Dar cum a inceput totul si care e povestea mea legata de ei? Eram prin liceu si vazusem pe net ceva recenzii ale albumelor Scenes from a memory si Images and words. Mi-am dorit sa le ascult si am inceput sa "sap" dupa ele pe la cunoscuti.

Aveam in clasa in liceu inca vreo 2 colegi care se distrau cu muzici d-astea. Unul era vara-miu asa ca stiam deja ce muzici avea p-acasa (nu ce-mi trebuia mie la momentul respectiv). Mai ramasese celalalt coleg. Cateva zile i-am facut capul mare cu Dream Theater in sus si jos, pana mi-a facut rost de la o tipa de la o clasa paralela 2 albume in format audio. Imi aduc aminte si azi copertile de cd-uri Traxdata si scrisul de pe ele, Images and words si Awake. Am imprumutat chiar atunci un cd-player de prin clasa si am dat drumu la muzici in timpul unei ore de curs (nu mai stiu ce ora era, putin mai conteaza). Primele acorduri de la Another day si eram in transa. Am ascultat tot ce aveam la momentul ala, a fost o zi istorica pentru mine. Un moment de revelatie maxima, ca si cum as fi descoperit ceva ce rezona perfect cu sufletul meu.

Cand am ajuns acasa (cu pretioasele cd-uri of course) am luat de pe net si restul discografiei. Nu va imaginati ca era asa usor ca acum, aveam dial-up si cand trageam cu 5 kb/s era ca si cum il luam pe Dumnezeu de picior. A durat ceva vreme.

Dar pentru ca citisem despre Scenes from a memory am ales sa descarc albumul asta primul. Mi-a placut la nebunie, era ceva atat de diferit fata de tot ce ascultasem eu pana la momentul ala. Imi aminteau totusi de Pink Floyd. Cum era posibil sa-mi placa atat de mult?

In 2002 a fost concertul de la Bucuresti. Tin minte cat de mult m-am rugat de ai mei sa ma lase sa ma duc. Dar pe vremea aia nu mersesem la nici un concert mare si oricum nu aveam cu cine sa ma duc. Pe 4 iulie am fost trista, stiam ca era sansa mea sa ii vad si am ratat-o...

Le-am urmarit evolutia album cu album, Train of thought, Octavarium, Systematic chaos, Black clouds& Silver linings. E incredibil cum reusesc baietii astia sa vina cu ceva nou de fiecare data. Luati separat sunt niste muzicieni desavarsiti fiecare (cu studii muzicale&stuff) avand proiecte personale, dar impreuna, impreuna sunt a match made in heaven. Si-acum chiar vorbesc in cunostiinta de cauza fiindca am reusit sa ii vad in sfarsit vara trecuta. Pe la noi n-au mai ajuns dar am ajuns eu la vecinii de la sud la Kaliakra rock fest. Am facut si o cronica la concertul respectiv (se gaseste aici). Este fara nici cea mai mica indoiala al doilea cel mai tare concert la care am fost vreodata (primul e Maiden si cred ca asa va ramane pentru o vreme :P).

Daca aveti ocazia sa ii vedeti, nu o ratati. La ei am auzit cel mai clar sunet pe care l-am auzit vreodata la un concert, plus ca se simtea basul absolut demential (fix in piept). Dialoguri clapa-chitara, sectie ritmica de iti sta pulsul in loc, o voce incredibila (clar Labrie a avut o zi foarte buna pe 3 iulie 2009 :P).

Mi-este foarte greu sa aleg cateva piese cu titlul de recomandare dar as merge pe: Hollow years, Another day, Pull me under, The spirit carries on (o filmare de la Kaliakra aici), As I am, Forsaken, A rite of passage.

Spor la ascultat \m/

To blog or not to blog?

http://www.realitatea.net/papa-benedict--mergeti-si-scrieti-pe-blog_697143.html

Eu cand va zic ca bloggingul este o ocupatie divina...

We will rock you editia a VI-a

Cred ca la editia asta nu mai trebuie sa pun nici un comentariu in plus. Be there!