Ma asteptam ca la acest concert sa fie ceva mai mult public decat la ultimele concerte bifate de mine la Arenele Romane, insa mie una mi-au fost depasite toate asteptarile. Am ajuns la Arene in jurul orei 19:15 si am vazut multimea de rockeri ce asteptau in frig intrarea in cortul incalzit. Abia se daduse drumul la intrare, cu o intarziere mica dar care in conditii de frig capata proportii foarte mari, iar metalistii se ingramadeau in fata cu disperare. Nu sunt deloc de acord cu aceasta practica, oamenii in Romania nu sunt educati sa stea la coada in ordinea venirii dar se pare ca aseara, cei care au fost smecheri (sau doar au venit foarte din vreme) si s-au ingramadit in fata au avut de castigat.
Imediat dupa ce am intrat in cort a inceput show-ul primei trupe a serii, Septic Flesh cu piesa "The Vampire from Nazareth". Publicul prezent la momentul inceperii concertului: undeva la 200 de oameni. Grecii au avut un show scurt (soarta unei trupe de deschidere) dar care a crescut in intensitate o data cu numarul oamenilor din sala. Sunetul, destul de slab ca volum, a fost bun si fiecare instrument s-a auzit clar pe parcusul cantarii.
Nebunia s-a declansat la piesa "Anubis" cand cortul se umpluse deja mai bine de jumatate. Nu ascultasem foarte mult trupa asta inainte de concert dar mi-au lasat o impresie foarte buna, asa ca sper la un viitor concert al lor la care sa fie cap de afis.
Urmau As I Lay Dying, o trupa la care ma asteptam sa iasa un iures general. Publicul a fost destul de timid in manifestari la inceput dar finalul a fost pe masura numelui trupei si energiei pe care au transmis-o (nebunia s-a terminat cu un wall of death in public). Am dat din cap zdravan (astfel incat acu m-am ales cu o durere de ceafa, se vede ca am cam rarit mersul la concerte in ultima vreme) show-ul fiind bazat mai mult pe muzica si mai putin pe imagine. Fumul trebuia sa contribuie la atmosfera creata de muzica insa din punctul meu de vedere a fost mult prea mult.
La un moment dat abia se distingea ce se intampla pe scena si zau ca imi parea rau. Poate daca era doar fumul de pe scena ar fi fost mai bine, dar "adunat" cu cel al publicului fumator si cu faptul ca cortul nu parea sa aiba o aerisire corespunzatoare, a rezultat o ceata densa. Astept cu interes ziua cand se va interzice fumatul in locuri publice (imi pare rau, fumatorilor) in Romania.
Amintesc cateva piese din setlist, pentru cei care nu au fost prezenti la show: "Anodyne Sea", "Through Struggle", "An Ocean Between Us", "94 Hours", "Condemned", "Nothing left".
Si a venit si momentul mult asteptat in care suedezii Amon Amarth au urcat pe scena din Bucuresti. Le-a luat 20 de ani ca sa ajunga si pe la noi dar dupa reactia lor, cred ca bucuria acestui concert a fost prezenta si pe scena, nu numai in public. Johan Hegg a ramas fara cuvinte de cateva ori cand in pauzele dintre piese publicul nu se oprea din aplaudat si scandat numele trupei. La fel ca un comandant, el a reusit sa dirijeze razboinicii din public si le-a vorbit in limba romana (efort ce trebuie apreciat).
Concertul a inceput cu piesa "War of the Gods" si cei peste 2.000 de metalisti si-au indreptat atentia spre scena. Amon Amarth suna foarte bine in 2011, poate mai bine decat oricand iar muzica lor ne-a purtat pe toti cu gandul spre taramurile nordice si zeii vikingilor de altadata.
"Runes to My Memory", "Destroyer of the Universe" si "Live Without Regrets" au fost niste piese traite la cote intense, dar tot publicul a explodat in urale si pumnii s-au ridicat spre cer la piesa "The Pursuit of Vikings".
Cateva piese mai tarziu, Johan ne anunta ca urmeaza o piesa epica si anume "Embrace of the Endless Ocean" ce este dedicata tuturor celor care nu au mai ajuns acasa. Dupa piesa "Death in Fire", Amon Amarth coboara de pe scena dar nu s-au putut lasa dusi fara un bis. Doar doua piese au mai cantat suedezii ("Twilight of the Thunder God" si "Guardians of Asgaard") conform setlistului turneului actual, cu toate ca eu, ca si probabil o mare parte din public, am fi vrut macar inca o piesa. Asta a fost de data asta, dar cu siguranta va exista o viitoare intalnire cu death metalistii de la Amon Amarth, o trupa foarte iubita in Romania.
Cu toata intarzierea de la intrare si frigul de afara, pot sa concluzionez ca evenimentul in sine a fost unul reusit si am plecat acasa cu un zambet larg pe fata. Rockul, metalul si concertele live aferente imi dau starea asta de spirit si este mai presus de orice.
Pana data viitoare, hai cu rocku'!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu