Old dream of mine

Ascult Guns N'Roses din liceu. Este una dintre trupele care mi-au deschis apetitul pentru rock, este una dintre primele trupe cu care mi-am cumparat un tricou (si s-a isterizat mama la mine ca ea nu-mi spala si calca tricourile cu cranii), este trupa ce a facut muzica pe care am crescut. Daca imi spuneai in liceu ca aveam sa vad Guns in Bucuresti in anul 2010 probabil ti-as fi zis ca esti nebun.

Ieri am avut parte de un concert fabulos si o sa-mi argumentez in continuare parerea asta.

Am ajuns la Romexpo in jur de 18:30 si la intrare era o coada destul de mare. Din cate am inteles, deschiderea portilor nu s-a facut la orele 17 asa cum era in program. Cumva m-am strecurat inauntru si in 15 minute am fost in Golden Circle unde m-am intalnit cu o prietena. Locatia: dreapta scenei, fata (cam la randurile 3-4). Si ne-am pus pe asteptat.

Recunosc ca stiindu-i stilul lui Axl, ma asteptam sa se intarzie inceperea concertului. Ce mi-a fost dat sa vad in timpul de asteptare? Extrem de multa nesimtire din partea anumitor oameni din public care se bagau in fata. Nu ma intelegeti gresit, nu am pretentii ca la un concert rock sa nu ma atinga nimeni nicicum dar ce le lipseste acestor oameni este clar respectul fata de omul de langa tine (pe care de cele mai multe ori nici nu-l cunosti).

Danko Jones si-au inceput cantarea undeva in jurul orei 20:30. Mi s-au parut destul de statici (pe domnul Danko eu nu l-am vazut din dreapta), cu versuri nu prea inspirate si in ansamblu, nu m-au impresionat. Ar fi fost infinit mai interesant daca in deschidere ar fi fost Sebastian Bach (asta e, ghinion!).

Inca niste timp de asteptat dupa Danko Jones, timp in care publicul nu s-a sfiit sa huiduie un pic intarzierea headlineri-lor si pe la 22:15 a inceput magia Guns N'Roses.

Nu stiu cum am nimerit tocmai pe partea de scena unde a stat mai mult DJ Ashba (este unul dintre chitaristii mei preferati). Trebuie sa punctez de la inceput faptul ca actuala trupa a lui Axl este o adunatura pestrita de muzicieni exceptionali - chitaristii mie au reusit sa imi faca seara, atunci cand aparea unul dintre ei in partea dreapta a scenei privirea mi se lipea de el.

In partea din fata a scenei a fost un sunet bun. Nici prea tare, nici prea incet, ci fix cum trebuia. Am auzit perfect solo-urile de chitara si pian, momente ce vor ramane mereu in amintirea mea.

Fara sa fiu sentimentala, va spun ca am vazut la Bucuresti un Axl Rose intr-o forma foarte buna, mult mai buna decat ma asteptam din punct de vedere vocal. Nu pot sa zic ca mi-a placut costumatia fistichie a lui Axl, parada de costume si comunicarea (limitata) cu publicul dar show-ul facut de el si trupa a fost unul impresionant.

Axl a avut si un moment cand a alunecat pe scena dar s-a ridicat repede si astfel, a reusit sa mascheze destul de bine incidentul (a alunecat din cauza apei pe care o varsase Ashba mai devreme acolo). S-a amuzat de incident si cei din fata scenei l-au putut vedea cum rade, era evident ca se simtea bine si se distra in concert!

Mi-a placut ca dintre cei 3 chitaristi nici unul nu este dominant, ei impartindu-si partile din show. Solo-ul lui Richard Fortus a fost o prelucrare dupa o tema din James Bond, iar cel al lui Ron Thal dupa tema din Pantera Roz. Momentul de pian al lui Dizzy Reed a fost angelic iar cel al lui Axl ne-a facut sa scandam versuri din Pink Floyd inainte sa ne dezlantuim toti in acordurile piesei "November rain".

Show-ul a fost cuprins multe piese de pe "Chinese Democracy" (doar este turneul de promovare al acestui album), cover-uri - "Live and let die", "Knockin' on heaven's door", "Whole lotta Rosie", momente solo si bineinteles, hit-urile ce i-au dus pe cei de la Guns N'Roses pe culmile celebritatii in anii '80-'90.

Incalzirea pentru public a fost ceva mai grea, avand in vedere ca eu nu am simtit publicul explodand pana pe la "You could be mine". Mie mi-a placut playlist-ul (e drept ca as mai fi vrut si Patience, Estranged, Civil war, Yesterdays dar nu le putem avea chiar pe toate), mi-a placut ca in ciuda asteptarii concertul a durat mult, ceva mai bine de doua ore cu Guns este mai mult decat as fi putut spera.

Am avut parte de flacari, artificii, confetti, nu stiu ce ar fi putut sa aduca in plus pentru a intregi show-ul vizual. Inainte de bis Axl a "imbracat" un steag al Romaniei, un gest pe care nu ma astepam sa-l faca. Finalul a fost exploziv in ritmurile piesei "Paradise City". Axl si trupa au mai venit o data la final si au salutat publicul inainte de a parasi definitiv scena.

Concluzia: am vazut pe scena din Bucuresti un show foarte bun facut de niste rockstar-uri in adevaratul sens al cuvantului (si da, au fost mai multi nu numai unul singur).

Sunt absolut convinsa ca daca nu aveam parte de 2 lucruri nu as fi putut sa scriu acum cronica asta, cel putin nu atat de admirativa la adresa concertului. Primul este norocul ca am fost la locul potrivit si al doilea sunt banii (trist dar adevarat). Astfel, am reusit sa-mi implinesc visul de a ii vedea live pe cei de la Guns N'Roses.

Setlist:

01. Chinese Democracy
02. Welcome to the Jungle
03. It's So Easy
04. Mr Brownstone
05. Sorry
06. Better
07. Solo Fortus
08. Live and Let Die
09. This I Love
10. Rocket Queen
11. Solo Dizzy
12. Street of Dreams
13. You Could Be Mine
14. Solo Dj Ashba
15. Sweet Child o'Mine
16. Another Brick in the Wall Part 2
17. Solo Axl
18. November Rain
19. Solo Bumblefoot
20. Knockin' on Heaven's Door
21. IRS
22. Night Train

Encore
23. Don't Cry
24. Madagascar
25. Whole Lotta Rosie
26. Paradise City