24 februarie - Iris & Voodoo @ Jukebox
29 februarie - Opeth & Von Hertzen Brothers @ Jukebox
2 martie - White Walls, Point Blank, Flesh Rodeo, Umbre si lumini @ Fabrica
3 martie - Trooper @ Hard Rock Cafe
5 martie - Tony MacAlpine @ The Silver Church
8 martie - Blind Spirits @ Damage Club
17 martie - Luna Amara @Fabrica
20 martie - Vita de Vie @ Opera
21 martie - Fates Warning @ Jukebox
22 martie - Steelborn @ TBA
23 martie - Blaze Bayley @ The Silver Church
24 martie - Trooper & Blaze Bayley @ Fiord
29 martie - TRex @ Hard Rock Cafe
31 martie - Alternosfera @ Safe House
si da, in timpul asta ma duc si la job (nu am planuit nici un concediu)
sa vedem la cate dintre cele de mai sus chiar o sa ajung..:D
miercuri, 22 februarie 2012
sâmbătă, 18 februarie 2012
Cronica Rock 4Ever @ Jukebox, 16 februarie 2012
Aveam altceva pregatit pentru seara pe 16 februarie, dar planurile mi-au fost schimbate pe ultima suta de metri. In general urasc cand se intampla asa, dar de data asta nu regret fiindca am avut ocazia sa asist la un concert cu patru trupe romanesti foarte bune.
Evenimentul Rock 4Ever s-a tinut in Jukebox, un club in care se intampla in ultima vreme multe evenimente rock si metal ceea ce ma bucura mult. Clubul asta are cateva calitati ce il recomanda printre care un sunet bun, o scena destul de mare bine amplasata si niste lumini interesante. Aveam sa vedem 4 trupe romanesti si anume: Aria, Blind Spirits, Goodbye to Gravity si White Walls.
Nu stiu daca faptul ca incepuse din nou sa ninga afara sau faptul ca evenimentul se desfasura in timpul saptamanii au fost motivele pentru care prezenta publicului a fost asa de slaba. Dezamagirea mea legata de public este cu atat mai mare avand in vedere ca toate trupele de pe scena au avut niste prestatii incredibile. Aproape toate trupele de pe afis sunt trupe tinere, dar trupe ce demonstreaza ca noul val de formatii este probabil cel mai bun lucru care s-a intamplat scenei rock si metal din Romania pana acum. Stacheta a fost ridicata si va ramane sus datorita acestor trupe.
Concertul a inceput ceva mai tarziu decat era pe afis, probabil din dorinta de a se mai umple sala. Cum eram dupa o saptamana de munca, mi-a fost teribil de greu sa rezist orei inaintate asa ca am plecat cam la jumatatea showului White Walls (cu parere de rau dar era deja bine trecut de ora 1).
Pe Aria i-am mai vazut in deschidere la Arch Enemy si mi-au placut din prima clipa. Pentru cine nu ii cunoaste ei sunt: Cezar Popescu (chitara), Cosmin Lupu (voce), Dan Ionescu (chitara), Robert Ursache (bass) si Andrei Ilie (tobe). Suna modern, un metal alternativ cum rar am auzit prin Romania si au doar cateva concerte la activ. Cezar face misto in timpul concertului si spune ca "stiti, este primul nostru concert..." mentionand ca nu o sa tina vesnic chestia asta. Chiar daca Aria sunt efectiv la inceputurile lor ca trupa, prestatia lor pe scena spune altceva. Sunt toti muzicieni cu experienta, suna legat si sfarsitul concertului te lasa cu dorinta de a mai asculta niste Aria. Asteptam asadar primul lor album si o lansare pe masura! Pana atunci, aveti 2 piese inregistrate de ei ("Meta" si "Walking In The Dark") pe care le puteti asculta pe pagina lor de Facebook.
Blind Spirits sunt o trupa cu state mai vechi ce se incadreaza stilistic in zona hard & heavy metal. Sunt old-school si mie nu-mi displace deloc chestia asta (si eu ma mir uneori cum pot sa am preferinte muzicale asa variate). Formula actuala ii include pe Sebastian Bolocan (voce), Razvan Rizea (chitara ritm), Andrei Costan (chitara solo), Bogdan Grigoras (bass) si Gabriel Maria (tobe). Baietii se pregatesc de lansarea primului lor album "Trapped Into Reality", ce va avea loc in aprilie in Damage Club. Ne-au oferit o mostra suficienta cat sa ni se lipeasca de suflet piesele lor si mai mult chiar, ne-au oferit si 2 coveruri la celebrele "Seek & Destroy" (Metallica) si "Symphony of Destruction" (Megadeth). Au avut un show bun in Jukebox si Seba a prezentat la final trupa in acordurile piesei "Road of Broken Hearts".
Goodbye to Gravity au fost revelatia serii pentru mine. Desi i-am mai prins in concert (in deschidere la Pain of Salvation, anul trecut), acum am avut ocazia sa ii ascult mai cu atentie si sa simt toata energia transmisa de pe scena. Cine sunt ei? Andrei Galut (voce), Alex Pascu (bass), Vlad Telea (chitara), Mihai Alexandru (chitara) si Bogdan Enache (tobe).
Cum sa vi-i descriu pe ei ca trupa? Goodbye to Gravity sunt ca un vulcan, cand incep sa cante se dezlantuie o frenezie generala: ei pe scena, noi in public, sunetul in aer. Vor lansa cat de curand primul lor videoclip si cu aceasta ocazie vor organiza un concert tot in Jukebox (pe 26 februarie daca am retinut bine). Va recomand cu caldura sa fiti acolo fiindca oricat de mult m-as stradui eu sa descriu prestatia lor, cuvintele sunt insuficiente. Canta un metal modern si vocea lui Andrei se imbina perfect cu instrumentatul executat ca la carte de muzicienii din trupa.
Trecuse de ora 12 cand White Walls si-au inceput cantarea. Imi plac si ii sustin in ceea ce canta dar pentru ca muzica lor sa mearga pentru mine, imi trebuie o stare ce nu include oboseala accentuata. M-am bucurat de prima parte a concertului lor si am avut ocazia chiar sa auzim o piesa in premiera. Constantenii ne-au incurajat glumind sa ne apropiem si de standul cu merchandise in ideea ca nu stiau daca si cum aveau sa mai ajunga acasa in seara respectiva. Progressive metal-ul nu este pentru toata lumea si lor chiar le iese bine. Au deja la activ un album ("Mad Man Circus"), un mic turneu in afara si destule concerte cat sa putem sa spunem ca sunt deja o trupa consacrata. Pentru cei care vor sa ii vada in viitorul apropiat, vor avea un nou concert in Bucuresti in data de 2 martie 2012 in clubul Fabrica.
In concluzie, am avut parte de o seara cu muzica de foarte buna calitate. Sustineti scena rock&metal romaneasca, avem trupe din ce in ce mai bune si merita tot sprijinul nostru!
Hai cu rocku'!
Evenimentul Rock 4Ever s-a tinut in Jukebox, un club in care se intampla in ultima vreme multe evenimente rock si metal ceea ce ma bucura mult. Clubul asta are cateva calitati ce il recomanda printre care un sunet bun, o scena destul de mare bine amplasata si niste lumini interesante. Aveam sa vedem 4 trupe romanesti si anume: Aria, Blind Spirits, Goodbye to Gravity si White Walls.
Nu stiu daca faptul ca incepuse din nou sa ninga afara sau faptul ca evenimentul se desfasura in timpul saptamanii au fost motivele pentru care prezenta publicului a fost asa de slaba. Dezamagirea mea legata de public este cu atat mai mare avand in vedere ca toate trupele de pe scena au avut niste prestatii incredibile. Aproape toate trupele de pe afis sunt trupe tinere, dar trupe ce demonstreaza ca noul val de formatii este probabil cel mai bun lucru care s-a intamplat scenei rock si metal din Romania pana acum. Stacheta a fost ridicata si va ramane sus datorita acestor trupe.
Concertul a inceput ceva mai tarziu decat era pe afis, probabil din dorinta de a se mai umple sala. Cum eram dupa o saptamana de munca, mi-a fost teribil de greu sa rezist orei inaintate asa ca am plecat cam la jumatatea showului White Walls (cu parere de rau dar era deja bine trecut de ora 1).
Pe Aria i-am mai vazut in deschidere la Arch Enemy si mi-au placut din prima clipa. Pentru cine nu ii cunoaste ei sunt: Cezar Popescu (chitara), Cosmin Lupu (voce), Dan Ionescu (chitara), Robert Ursache (bass) si Andrei Ilie (tobe). Suna modern, un metal alternativ cum rar am auzit prin Romania si au doar cateva concerte la activ. Cezar face misto in timpul concertului si spune ca "stiti, este primul nostru concert..." mentionand ca nu o sa tina vesnic chestia asta. Chiar daca Aria sunt efectiv la inceputurile lor ca trupa, prestatia lor pe scena spune altceva. Sunt toti muzicieni cu experienta, suna legat si sfarsitul concertului te lasa cu dorinta de a mai asculta niste Aria. Asteptam asadar primul lor album si o lansare pe masura! Pana atunci, aveti 2 piese inregistrate de ei ("Meta" si "Walking In The Dark") pe care le puteti asculta pe pagina lor de Facebook.
Blind Spirits sunt o trupa cu state mai vechi ce se incadreaza stilistic in zona hard & heavy metal. Sunt old-school si mie nu-mi displace deloc chestia asta (si eu ma mir uneori cum pot sa am preferinte muzicale asa variate). Formula actuala ii include pe Sebastian Bolocan (voce), Razvan Rizea (chitara ritm), Andrei Costan (chitara solo), Bogdan Grigoras (bass) si Gabriel Maria (tobe). Baietii se pregatesc de lansarea primului lor album "Trapped Into Reality", ce va avea loc in aprilie in Damage Club. Ne-au oferit o mostra suficienta cat sa ni se lipeasca de suflet piesele lor si mai mult chiar, ne-au oferit si 2 coveruri la celebrele "Seek & Destroy" (Metallica) si "Symphony of Destruction" (Megadeth). Au avut un show bun in Jukebox si Seba a prezentat la final trupa in acordurile piesei "Road of Broken Hearts".
Goodbye to Gravity au fost revelatia serii pentru mine. Desi i-am mai prins in concert (in deschidere la Pain of Salvation, anul trecut), acum am avut ocazia sa ii ascult mai cu atentie si sa simt toata energia transmisa de pe scena. Cine sunt ei? Andrei Galut (voce), Alex Pascu (bass), Vlad Telea (chitara), Mihai Alexandru (chitara) si Bogdan Enache (tobe).
Cum sa vi-i descriu pe ei ca trupa? Goodbye to Gravity sunt ca un vulcan, cand incep sa cante se dezlantuie o frenezie generala: ei pe scena, noi in public, sunetul in aer. Vor lansa cat de curand primul lor videoclip si cu aceasta ocazie vor organiza un concert tot in Jukebox (pe 26 februarie daca am retinut bine). Va recomand cu caldura sa fiti acolo fiindca oricat de mult m-as stradui eu sa descriu prestatia lor, cuvintele sunt insuficiente. Canta un metal modern si vocea lui Andrei se imbina perfect cu instrumentatul executat ca la carte de muzicienii din trupa.
Trecuse de ora 12 cand White Walls si-au inceput cantarea. Imi plac si ii sustin in ceea ce canta dar pentru ca muzica lor sa mearga pentru mine, imi trebuie o stare ce nu include oboseala accentuata. M-am bucurat de prima parte a concertului lor si am avut ocazia chiar sa auzim o piesa in premiera. Constantenii ne-au incurajat glumind sa ne apropiem si de standul cu merchandise in ideea ca nu stiau daca si cum aveau sa mai ajunga acasa in seara respectiva. Progressive metal-ul nu este pentru toata lumea si lor chiar le iese bine. Au deja la activ un album ("Mad Man Circus"), un mic turneu in afara si destule concerte cat sa putem sa spunem ca sunt deja o trupa consacrata. Pentru cei care vor sa ii vada in viitorul apropiat, vor avea un nou concert in Bucuresti in data de 2 martie 2012 in clubul Fabrica.
In concluzie, am avut parte de o seara cu muzica de foarte buna calitate. Sustineti scena rock&metal romaneasca, avem trupe din ce in ce mai bune si merita tot sprijinul nostru!
Hai cu rocku'!
luni, 13 februarie 2012
Just me
Un scurt update cu activitatile mele:
- timpul se scurge foarte repede pentru mine si de-aia am ajuns din nou sa ignor blogul. Nici nu o sa mai scriu ca ma reapuc de treaba asta, pentru ca la momentul prezent nu vad cand as putea sa fac asta la nivelul la care as vrea eu (2010);
- in Bucuresti este zapada si frig si urasc la maxim vremea asta. Vreau sa vina vara mai repede! Vremea asta rece ma face lenesa si as hiberna toata ziua in casa cu un ceai cald in fata;
- btw de casa, desi mai am cateva chestii de terminat la ea, ma bucur in fiecare zi de faptul ca am propria ascunzatoare pe care mi-am amenajat-o cum am vrut si unde deja ma simt acasa;
- luna februarie este foarte saraca in concerte si le cam duc dorul. O sa bifez totusi Alternosfera pe 16 si Opeth pe 29, poate si Iris pe 24;
- nici de citit nu am mai apucat, v-am zis ca m-am lenevit grav si ma cam dor si ochii in ultima vreme, cred ca trebuie sa-mi schimb ochelarii;
- astept cu mare interes comunicatul oficial ce va anunta festivalul Rock The City 2012;
- skillurile mele de cooking & house cleaning s-au imbunatatit simtitor in ultimele 6 luni, de cand m-am mutat la casuta mea. I’m proud of myself;
- vreau sa imi iau cateva obiective noi pentru camera, sa vad de unde o sa fac rost de o groaza de bani necesari pentru asta;
- ma gandesc sa-mi personalizez un perete de la dormitor si am 2 idei in sensul asta (trebuie sa ma decid) dar oricum, cred ca pana in vara n-o sa fac nici o miscare in sensul asta.
sâmbătă, 11 februarie 2012
Lista cu trupe
Ma gandeam ca din 2010 nu am mai facut un update la lista cu concerte vazute si de vazut. So, am adaugat si vedeti mai jos ce a iesit:
- vazute: Scorpions, Motley Crue, Dream Theater, Blind Guardian, Edguy, Iron Maiden, Metallica, Megadeth, Cynic, Paradise Lost, Lake of tears, Evergrey, Moonspell, Alice Cooper, Marilyn Manson, Apocalyptica, Lauren Harris, Rage, Antimatter, Manowar, Tiamat, Hollyhell, Guano Apes, Rotting Christ, Haggard, Eric Martin, AC/DC, Down, Aerosmith, Orphaned Land, Volbeat, Accept, Anthrax, Slayer, Anathema, Stone Sour, Alice in Chains, Rammstein, Guns’n’roses, Ozzy Osbourne, Ashes You Leave, Eternal Tears of Sorrow, Ava Inferi, Swallow the sun, Sirenia, Serj Tankian, Kamelot, Sisters of Mercy, Dark Tranquillity, Gary Moore, Sabaton, Therion, Paul Gilbert, Steve Vai, Black Label Society, Europe, Bon Jovi, Alter Bridge, Katatonia, Opeth, Whitesnake, Judas Priest, Pain of Salvation, Riverside, Mr. Big, Theatres des Vampires, Children of Bodom, Ensiferum, Primordial, Prodigy, Therapy?, Mike and the Mechanics, Hatebreed, Sonata Arctica, Arch Enemy, Suicidal Angels, In Flames, Ten Years After, Amon Amarth, As I Lay Dying, Septic Flesh, Iced Earth, Hammerfall, Tarja, Nazareth;
- de vazut (coming soon): Blaze Bayley, Tony MacAlpine, Fates Warning, T-Rex, Dimmu Borgir, Motorhead, Kreator, Red Hot Chilli Peppers;
- de vazut (I'd wish): Devin Townsend, Roger Waters, Avenged Sevenfold, Porcupine Tree, Deep Purple, Slash, Sixx AM, Queen, Helloween, Joe Satriani, Avantasia, Sebastian Bach, Amorphis, Mastodon, Airbourne, Marillion, Monster Magnet, Gamma Ray, Overkill, Poets of the Fall, Ayreon, Masterplan, Deine Lakaien, Green Carnation, Blackfield, Godsmack, Adrenaline Mob, Black Sabbath, Snow Patrol, KISS, Van Halen, Staind, Pearl Jam, Tool, Depeche Mode, Placebo, Symphony X.
sâmbătă, 28 ianuarie 2012
Cronica Nazareth si Trooper la Bucuresti, 27.01.2012
Hard Rock Cafe Bucuresti a implinit 4 ani si cu aceasta ocazie, a fost organizat un concert cu o trupa de hard rock clasic, Nazareth. Asteptam cu interes concertul asta, mai ales ca Blaze Bayley isi anuntase si el prezenta la eveniment si imi doream foarte mult sa il vad pe scena (inaintea concertului deja anuntat de pe 23 martie 2012).
Concertul a fost foarte bine organizat, nu a fost coada la intrare, nu a fost aglomeratie la garderoba (decat la final, dar era de inteles) sau la bar. Publicul ce frecventeaza Hard Rock Cafe-ul este unul pestrit, sunt oameni care in general vin sa manance acolo mai degraba decat sa asculte muzica si de partea cealalta a baricadei, oamenii care vin special pentru muzica si iau cu asalt primele randuri.
La fel ca la concertul anterior Nazareth din Romania, trupa aleasa pentru deschidere a fost Trooper. Sa spun ca si-au indeplinit misiunea cu succes si au incalzit publicul pentru Nazareth ar fi prea putin, fiindca Trooper au cantat ca si cum ar fi fost in fata unui stadion intreg si nu putini au fost cei care au spus ca momentul cand Blaze Bayley s-a urcat pe scena alaturi de ei a fost momentul cel mai efervescent al serii. "Man On The Edge" si "Fear Of The Dark" nu sunt doar niste hit-uri in istoria Iron Maiden, sunt imnuri ale unor generatii intregi de rockeri si pe scena din Hard Rock Cafe au sunat foarte bine, Trooper demonstrand ca se pot ridica la inaltimea invitatului lor.
O data cu urcarea sa pe scena, Blaze Bayley a transmis o energie nu doar Trooperilor ci si publicului care a izbucnit ca un vulcan. "Amintiri" si "Vino Cu Mine" au incheiat concertul Trooper, un concert pe care mi l-as fi dorit mai lung pentru ca abia ne dezmeticisem din visul in acorduri Iron Maiden.
Daca primele 2 piese Nazareth am fost intr-o agitatie foarte mare sa imi fac loc in fata si sa apuc sa prind cateva cadre decente, dupa ce am iesit din primul rand am avut ocazia sa urmaresc cu atentie prestatia celor 4 scotieni. Stiam de la concertele anterioare din Hard Rock Cafe ca acustica salii nu este una dintre cele mai bune si acum, am simtit asta pe pielea mea (au fost scurte momente cand nu se auzea totul foarte bine).
Nazareth au avut o prezenta scenica placuta, fara sa fie insa foarte comunicativi cu publicul, s-au exprimat muzical si fanii din primele randuri i-au apreciat cu aplauze. Vocea si accentul simpatic al lui Dan McCafferty si tehnica de a canta la bass a lui Pete Agnew mi-au atras atentia si sunt cu siguranta cateva dintre motivele pentru care Nazareth sunt astazi pe lista trupelor de hard rock de renume mondial.
Nu stiu care a fost ingredientul care a lipsit la concertul de la Bucuresti, dar recunosc ca m-am plictisit la un moment dat pe la mijlocul show-ului, finalul venind totusi cu elemente noi si piese cunoscute ce au scos din amorteala publicul. Momentul cand Dan a venit cu cimpoiul a fost indelung aplaudat.
Din setlist, de-a lungul concertului am recunoscut: "Turn On Your Receiver", "When Jesus Comes To Save The World Again", "Dream On", "Whisky Drinkin' Woman", "Hair Of The Dog" si bineinteles, la bis a fost "Love Hurts".
In concluzie, am avut parte de o seara frumoasa in compania Nazareth si Trooper si bonus, am primit 2 piese cu Blaze Bayley ce mi-au dat de inteles ca pe 23 martie voi fi prezenta in The Silver Church pentru un concert intreg cu una dintre cele mai bune voci din Marea Britanie!
Concertul a fost foarte bine organizat, nu a fost coada la intrare, nu a fost aglomeratie la garderoba (decat la final, dar era de inteles) sau la bar. Publicul ce frecventeaza Hard Rock Cafe-ul este unul pestrit, sunt oameni care in general vin sa manance acolo mai degraba decat sa asculte muzica si de partea cealalta a baricadei, oamenii care vin special pentru muzica si iau cu asalt primele randuri.
La fel ca la concertul anterior Nazareth din Romania, trupa aleasa pentru deschidere a fost Trooper. Sa spun ca si-au indeplinit misiunea cu succes si au incalzit publicul pentru Nazareth ar fi prea putin, fiindca Trooper au cantat ca si cum ar fi fost in fata unui stadion intreg si nu putini au fost cei care au spus ca momentul cand Blaze Bayley s-a urcat pe scena alaturi de ei a fost momentul cel mai efervescent al serii. "Man On The Edge" si "Fear Of The Dark" nu sunt doar niste hit-uri in istoria Iron Maiden, sunt imnuri ale unor generatii intregi de rockeri si pe scena din Hard Rock Cafe au sunat foarte bine, Trooper demonstrand ca se pot ridica la inaltimea invitatului lor.
O data cu urcarea sa pe scena, Blaze Bayley a transmis o energie nu doar Trooperilor ci si publicului care a izbucnit ca un vulcan. "Amintiri" si "Vino Cu Mine" au incheiat concertul Trooper, un concert pe care mi l-as fi dorit mai lung pentru ca abia ne dezmeticisem din visul in acorduri Iron Maiden.
Daca primele 2 piese Nazareth am fost intr-o agitatie foarte mare sa imi fac loc in fata si sa apuc sa prind cateva cadre decente, dupa ce am iesit din primul rand am avut ocazia sa urmaresc cu atentie prestatia celor 4 scotieni. Stiam de la concertele anterioare din Hard Rock Cafe ca acustica salii nu este una dintre cele mai bune si acum, am simtit asta pe pielea mea (au fost scurte momente cand nu se auzea totul foarte bine).
Nazareth au avut o prezenta scenica placuta, fara sa fie insa foarte comunicativi cu publicul, s-au exprimat muzical si fanii din primele randuri i-au apreciat cu aplauze. Vocea si accentul simpatic al lui Dan McCafferty si tehnica de a canta la bass a lui Pete Agnew mi-au atras atentia si sunt cu siguranta cateva dintre motivele pentru care Nazareth sunt astazi pe lista trupelor de hard rock de renume mondial.
Nu stiu care a fost ingredientul care a lipsit la concertul de la Bucuresti, dar recunosc ca m-am plictisit la un moment dat pe la mijlocul show-ului, finalul venind totusi cu elemente noi si piese cunoscute ce au scos din amorteala publicul. Momentul cand Dan a venit cu cimpoiul a fost indelung aplaudat.
Din setlist, de-a lungul concertului am recunoscut: "Turn On Your Receiver", "When Jesus Comes To Save The World Again", "Dream On", "Whisky Drinkin' Woman", "Hair Of The Dog" si bineinteles, la bis a fost "Love Hurts".
In concluzie, am avut parte de o seara frumoasa in compania Nazareth si Trooper si bonus, am primit 2 piese cu Blaze Bayley ce mi-au dat de inteles ca pe 23 martie voi fi prezenta in The Silver Church pentru un concert intreg cu una dintre cele mai bune voci din Marea Britanie!
Cronica Tarja Turunen la Bucuresti, 25 ianuarie 2012
A nins peste Bucuresti si ca de obicei, totul a fost dat peste cap. Din fericire, nu si concertul Tarjei Turunen de la Sala Palatului din Bucuresti, un eveniment de neratat ce a avut loc pe 25 ianuarie.
Am fost sa o vad pe Tarja cu sufletul deschis, intotdeauna mi-a placut vocea ei si felul de a canta asa ca imediat ce s-au deschis portile, eram la datorie cu camera de gat si cu un mare zambet pe fata. Sala Palatului nu este una dintre cele mai bune sali pentru rock, dar are cateva avantaje de necontestat: locatia, scena mare, acustica si luminile. Din punctul meu de vedere, o sala mai buna pentru concertul Tarjei nu exista in Bucuresti.
Nu o sa relatez foarte multe despre trupele din deschiderea concertului, Scala Mercalli si Sylpheed, doua trupe italiene ce nu m-au impresionat cu nimic. Prin ochii mei s-au vazut ca doua trupe incepatoare, desi stiu foarte bine ca nu este cazul aici si dupa recitalul carora, nu am ramas cu mare lucru. Macazul s-a schimbat insa inca de la primele acorduri ale trupei Tarjei.
Eram in dreapta scenei, vedeam destul de bine in spatele cortinei si ritmurile piesei "Anteroom Of Death" sunau ca o incantatie. In momentul acela m-am bucurat enorm ca am ales sa fiu acolo si orice urma de oboseala mi s-a dus fara urma. Aveau sa urmeze niste clipe ce cu greu pot fi descrise in cuvinte.
Tarja este una dintre persoanele care iti capteaza privirea si nu te poti opri sa nu te uiti fermecat la ea. Vocea ei, felul cum danseaza, vestimentatia, felul cum vorbeste, atitudinea, toate sunt de o frumusete rara si unice, are farmecul taramurilor nordice de unde se trage. Are o lumina in ochi, o licarire specifica, se vede ca s-a nascut sa fie pe scena si se simte perfect acolo.
Ne saluta in limba romana si multumeste in nenumarate randuri. Pare impresionata de cat de multi suntem si de entuziasmul nostru. Ea ne ofera un spectacol perfect iar publicul vine mai in fata cu fiecare piesa.
Primele piese le-am petrecut in fata scenei, incercand sa ma concentrez la pozat si la muzica in acelasi timp, nu vroiam sa ratez nici o clipa din nebunia ce se desfasura acolo. La "I Walk Alone" sala canta impreuna cu Tarja si pentru mine este deja un vis implinit. Dupa "Dark Star" avem parte de un moment deosebit, un solo de tobe al lui Mike Terrana ce loveste salbatic si intr-un ritm incredibil. Este unul dintre cei mai buni tobosari pe care i-am vazut, o "bestie" se invarte betele de tobe pe degete cu o viteza uimitoare si cu greu publicul tine pasul cu el prin aplauze.
Piesa "Little Lies" ne ofera la inceput un moment al trupei, fara solista Tarja, un moment care ne demostreaza ca fiecare dintre ei este un instrumentist desavarsit. Nu puteam sa nu avem parte si de o intoarcere in trecut, asa ca auzim piesa "Bless the Child" interpretata sensibil de Tarja.
Este un concert spectaculos, nu avem timp sa ne plictisim pentru ca avem parte numai de momente inedite. Tarja canta la pian piesa "Oasis", glumeste ca a gasit pianul respectiv in culise si nu a putut sa se abtina sa nu cante la el. Este o prezenta incantatoare in felul ei de a fi.
Avem parte si de un medley acustic incheiat cu "I Feel Immortal", inca doua piese si asteptam cu totii bis-ul. Tarja nu putea pleca fara un bis de la Bucuresti, nici de data asta.
"The Phantom of the Opera" il aduce pe scena pe tenorul Bogdan Bratu alaturi de Tarja care este imbracata intr-o rochie alba ce o face sa arate ca un inger. "Die Alive" si "Until My Last Breath" incheie spectacolul, Tarja primeste trandafiri rosii si promite ca va reveni.
A fost o concert complet si incantator, a fost metal si opera. Multumim Phoenix Entertainment pentru inca un concert minunat!
Setlist:
1. Anteroom of Death
2. Lost Northern Star
3. Naiad
4. I Walk Alone
5. Dark Star
6. Drum Solo
7. Little Lies (band)
8. Little Lies
9. Into the Sun
10. Bless the Child
11. Oasis / The Archive of Lost Dreams
12. Rivers of Lust / Minor Heaven / Montañas de Silencio / Sing for Me /I Feel Immortal (Acoustic)
13. Never Enough
14. In for a Kill
Bis
15. The Phantom of the Opera
16. Die Alive
17. Until My Last Breath
Am fost sa o vad pe Tarja cu sufletul deschis, intotdeauna mi-a placut vocea ei si felul de a canta asa ca imediat ce s-au deschis portile, eram la datorie cu camera de gat si cu un mare zambet pe fata. Sala Palatului nu este una dintre cele mai bune sali pentru rock, dar are cateva avantaje de necontestat: locatia, scena mare, acustica si luminile. Din punctul meu de vedere, o sala mai buna pentru concertul Tarjei nu exista in Bucuresti.
Nu o sa relatez foarte multe despre trupele din deschiderea concertului, Scala Mercalli si Sylpheed, doua trupe italiene ce nu m-au impresionat cu nimic. Prin ochii mei s-au vazut ca doua trupe incepatoare, desi stiu foarte bine ca nu este cazul aici si dupa recitalul carora, nu am ramas cu mare lucru. Macazul s-a schimbat insa inca de la primele acorduri ale trupei Tarjei.
Eram in dreapta scenei, vedeam destul de bine in spatele cortinei si ritmurile piesei "Anteroom Of Death" sunau ca o incantatie. In momentul acela m-am bucurat enorm ca am ales sa fiu acolo si orice urma de oboseala mi s-a dus fara urma. Aveau sa urmeze niste clipe ce cu greu pot fi descrise in cuvinte.
Tarja este una dintre persoanele care iti capteaza privirea si nu te poti opri sa nu te uiti fermecat la ea. Vocea ei, felul cum danseaza, vestimentatia, felul cum vorbeste, atitudinea, toate sunt de o frumusete rara si unice, are farmecul taramurilor nordice de unde se trage. Are o lumina in ochi, o licarire specifica, se vede ca s-a nascut sa fie pe scena si se simte perfect acolo.
Ne saluta in limba romana si multumeste in nenumarate randuri. Pare impresionata de cat de multi suntem si de entuziasmul nostru. Ea ne ofera un spectacol perfect iar publicul vine mai in fata cu fiecare piesa.
Primele piese le-am petrecut in fata scenei, incercand sa ma concentrez la pozat si la muzica in acelasi timp, nu vroiam sa ratez nici o clipa din nebunia ce se desfasura acolo. La "I Walk Alone" sala canta impreuna cu Tarja si pentru mine este deja un vis implinit. Dupa "Dark Star" avem parte de un moment deosebit, un solo de tobe al lui Mike Terrana ce loveste salbatic si intr-un ritm incredibil. Este unul dintre cei mai buni tobosari pe care i-am vazut, o "bestie" se invarte betele de tobe pe degete cu o viteza uimitoare si cu greu publicul tine pasul cu el prin aplauze.
Piesa "Little Lies" ne ofera la inceput un moment al trupei, fara solista Tarja, un moment care ne demostreaza ca fiecare dintre ei este un instrumentist desavarsit. Nu puteam sa nu avem parte si de o intoarcere in trecut, asa ca auzim piesa "Bless the Child" interpretata sensibil de Tarja.
Este un concert spectaculos, nu avem timp sa ne plictisim pentru ca avem parte numai de momente inedite. Tarja canta la pian piesa "Oasis", glumeste ca a gasit pianul respectiv in culise si nu a putut sa se abtina sa nu cante la el. Este o prezenta incantatoare in felul ei de a fi.
Avem parte si de un medley acustic incheiat cu "I Feel Immortal", inca doua piese si asteptam cu totii bis-ul. Tarja nu putea pleca fara un bis de la Bucuresti, nici de data asta.
"The Phantom of the Opera" il aduce pe scena pe tenorul Bogdan Bratu alaturi de Tarja care este imbracata intr-o rochie alba ce o face sa arate ca un inger. "Die Alive" si "Until My Last Breath" incheie spectacolul, Tarja primeste trandafiri rosii si promite ca va reveni.
A fost o concert complet si incantator, a fost metal si opera. Multumim Phoenix Entertainment pentru inca un concert minunat!
Setlist:
1. Anteroom of Death
2. Lost Northern Star
3. Naiad
4. I Walk Alone
5. Dark Star
6. Drum Solo
7. Little Lies (band)
8. Little Lies
9. Into the Sun
10. Bless the Child
11. Oasis / The Archive of Lost Dreams
12. Rivers of Lust / Minor Heaven / Montañas de Silencio / Sing for Me /I Feel Immortal (Acoustic)
13. Never Enough
14. In for a Kill
Bis
15. The Phantom of the Opera
16. Die Alive
17. Until My Last Breath
vineri, 20 ianuarie 2012
Cronica Arch Enemy @ Arenele Romane
Asteptam cu emotie ziua de 18 ianuarie si nu neaparat pentru revederea cu Arch Enemy, ci mai degraba pentru reluarea concertelor mari dupa o pauza de mai bine de o luna. Recunosc, mi-a fost dor de atmosfera de concert, de oamenii pe care ii vad de fiecare data care merg la concerte in Bucuresti (sunt aproape mereu aceleasi fete) si nu in ultimul rand, de datul din plete.
Intrarea in cortul de la Arenele Romane s-a facut in 2 timpi si 3 miscari, securitatea la eveniment fiind asigurata impecabil si de data asta de Blackhawk Security. Cum am pasit in cort, mi-a sarit in ochi casa cu jetoane (mai rar vezi plata cu jetoane la concerte de calibrul asta) si faptul ca nu era asa de mult public pe cat imi imaginam eu ca o sa fie. Estimarile mele cu privire la numarul celor prezenti la concert la punctul de maxim sunt undeva la 800-900 de oameni.
Dar destul cu detaliile, sa trecem si la muzica. Trupa alesa sa deschida concertul a fost Aria, o trupa nou infiintata. Sunt de acord cu parerea general exprimata ca nu isi aveau locul in deschidere la Arch Enemy, dar mie nu imi pare rau ca s-a incercat o mica variatie de genuri muzicale si m-am bucurat de show-ul facut de ei. Canta alternativ, influentele progressive pe care le asteptam nu prea le-am gasit, dar au un sound modern, suna inchegat si nu trebuie sa uitam ca a fost primul lor concert (avand totusi cu o saptamana inainte, o repetitie cu public).
Trebuie sa mentionez ca vocea lui Cezar Popescu (chitara) suna interesant, poate chiar mai interesant decat cea a lui Cosmin ce detine oficial postul de vocal in trupa asta. Au cantat 7-8 piese la Arenele Romane, intre care le-am recunoscut pe cele 2 inregistrate deja si puse la dispozitia publicului pe internet, “Meta” si “Walking In The Dark”. Am un sentiment bun in legatura cu trupa asta si sper sa ne surprinda placut in viitor.
Inaintea concertului Arch Enemy, din partea organizatorilor si trupei a venit o rugaminte de a nu se fuma in timpul concertului, o rugaminte de bun-simt de care speram sincer sa se tina cont. In general, aceasta rugaminte nu a fost respectata, dovada fiind mirosul persistent de tigari cu care am plecat acasa in haine si in par (ca intotdeauna). Dar, asa cum am invatat, trebuie sa nu lasam micile detalii sa ne strice marile bucurii si orice concert metal de calitate, este o mare bucurie pentru mine.
In pauza dintre trupe, entuziasmul capatase cote ridicate in randul publicului care scanda numele Angelei, semn ca multi au venit special pentru a o urmari in actiune pe blonda, posesoare a unei voci emblematice in lumea metalului.
Startul a fost dat de Intro-ul ultimului album Arch Enemy, Khaos Legions, urmat de piesa “Yesterday Is Dead and Gone”, ce a electrizat imediat publicul. Angela si-a facut aparitia in pantaloni de piele, geaca cu tinte, cu chipul pictat de dungile negre specifice de sub ochi si pe toata durata concertului a emanat energie si o forta interioara pe care o vezi foarte rar intr-o femeie. Este cu siguranta emblema trupei, acel ceva special ce atrage ca un magnet fanii chiar inaintea acordurilor muzicale.
Cu toate acestea, muzicienii ce o acompaniaza nu sunt deloc de neglijat, fiind instrumentisti desavarsiti, fiecare cu o lunga istorie in lumea metalului: fratii Michael si Christopher Amott (chitari), Daniel Erlandsson (tobe) si Sharlee D’Angelo (bass). Momentele lor solo au fost deosebite si aplaudate de cei prezenti la concert.
“Revolution begins” a fost o gura de aer pentru publicul roman, mai ales in contextul protestelor ce au loc de cateva zile in toata tara. Avand in vedere ca a fost primul concert al trupei in Romania, ne-au oferit o trecere prin cele mai bune piese ale lor, de pe diverse albume: “Ravenous”, “Enemy Within”, “My Apocalypse”, “Taking Back My Soul”, “Burning Angel”, “No Gods, No Masters”.
Special am sarit “Under the Black Flags We March”, pentru a mentiona ca la piesa asta Angela a aparut cu un steag imens pe care l-a fluturat mandra in fata fanilor romani. “Snow Bound”, “Nemesis” si “Fields Of Desolation” au incheiat spectacolul, un show ce mi s-a parut ca s-a terminat prea devreme.
Fiind primul concert al trupei suedeze in Romania, ma asteptam la un entuziasm pe masura numelui Arch Enemy, in randul fanilor de metal. Cu toate acestea, in ciuda unei prestatii impecabile a trupei cap de afis, in general reactia publicului a fost destul de anemica. In afara de un mic grup de fani din primele randuri, ceilalti se lasau cu greu convinsi sa dea din cap si sa cante o data cu Angela si baietii. S-a facut crowdsurfing si a fost un circle pit la un moment dat dar parca nici aceste manifestari nu au avut nerv asa cum am vazut pe la alte concerte.
In final, multumim Phoenix Entertainment pentru oportunitatea de a vedea Arch Enemy la Bucuresti si pentru o organizare ca la carte a primului eveniment metalic notabil al anului 2012.
Intrarea in cortul de la Arenele Romane s-a facut in 2 timpi si 3 miscari, securitatea la eveniment fiind asigurata impecabil si de data asta de Blackhawk Security. Cum am pasit in cort, mi-a sarit in ochi casa cu jetoane (mai rar vezi plata cu jetoane la concerte de calibrul asta) si faptul ca nu era asa de mult public pe cat imi imaginam eu ca o sa fie. Estimarile mele cu privire la numarul celor prezenti la concert la punctul de maxim sunt undeva la 800-900 de oameni.
Dar destul cu detaliile, sa trecem si la muzica. Trupa alesa sa deschida concertul a fost Aria, o trupa nou infiintata. Sunt de acord cu parerea general exprimata ca nu isi aveau locul in deschidere la Arch Enemy, dar mie nu imi pare rau ca s-a incercat o mica variatie de genuri muzicale si m-am bucurat de show-ul facut de ei. Canta alternativ, influentele progressive pe care le asteptam nu prea le-am gasit, dar au un sound modern, suna inchegat si nu trebuie sa uitam ca a fost primul lor concert (avand totusi cu o saptamana inainte, o repetitie cu public).
Trebuie sa mentionez ca vocea lui Cezar Popescu (chitara) suna interesant, poate chiar mai interesant decat cea a lui Cosmin ce detine oficial postul de vocal in trupa asta. Au cantat 7-8 piese la Arenele Romane, intre care le-am recunoscut pe cele 2 inregistrate deja si puse la dispozitia publicului pe internet, “Meta” si “Walking In The Dark”. Am un sentiment bun in legatura cu trupa asta si sper sa ne surprinda placut in viitor.
Inaintea concertului Arch Enemy, din partea organizatorilor si trupei a venit o rugaminte de a nu se fuma in timpul concertului, o rugaminte de bun-simt de care speram sincer sa se tina cont. In general, aceasta rugaminte nu a fost respectata, dovada fiind mirosul persistent de tigari cu care am plecat acasa in haine si in par (ca intotdeauna). Dar, asa cum am invatat, trebuie sa nu lasam micile detalii sa ne strice marile bucurii si orice concert metal de calitate, este o mare bucurie pentru mine.
In pauza dintre trupe, entuziasmul capatase cote ridicate in randul publicului care scanda numele Angelei, semn ca multi au venit special pentru a o urmari in actiune pe blonda, posesoare a unei voci emblematice in lumea metalului.
Startul a fost dat de Intro-ul ultimului album Arch Enemy, Khaos Legions, urmat de piesa “Yesterday Is Dead and Gone”, ce a electrizat imediat publicul. Angela si-a facut aparitia in pantaloni de piele, geaca cu tinte, cu chipul pictat de dungile negre specifice de sub ochi si pe toata durata concertului a emanat energie si o forta interioara pe care o vezi foarte rar intr-o femeie. Este cu siguranta emblema trupei, acel ceva special ce atrage ca un magnet fanii chiar inaintea acordurilor muzicale.
Cu toate acestea, muzicienii ce o acompaniaza nu sunt deloc de neglijat, fiind instrumentisti desavarsiti, fiecare cu o lunga istorie in lumea metalului: fratii Michael si Christopher Amott (chitari), Daniel Erlandsson (tobe) si Sharlee D’Angelo (bass). Momentele lor solo au fost deosebite si aplaudate de cei prezenti la concert.
“Revolution begins” a fost o gura de aer pentru publicul roman, mai ales in contextul protestelor ce au loc de cateva zile in toata tara. Avand in vedere ca a fost primul concert al trupei in Romania, ne-au oferit o trecere prin cele mai bune piese ale lor, de pe diverse albume: “Ravenous”, “Enemy Within”, “My Apocalypse”, “Taking Back My Soul”, “Burning Angel”, “No Gods, No Masters”.
Special am sarit “Under the Black Flags We March”, pentru a mentiona ca la piesa asta Angela a aparut cu un steag imens pe care l-a fluturat mandra in fata fanilor romani. “Snow Bound”, “Nemesis” si “Fields Of Desolation” au incheiat spectacolul, un show ce mi s-a parut ca s-a terminat prea devreme.
Fiind primul concert al trupei suedeze in Romania, ma asteptam la un entuziasm pe masura numelui Arch Enemy, in randul fanilor de metal. Cu toate acestea, in ciuda unei prestatii impecabile a trupei cap de afis, in general reactia publicului a fost destul de anemica. In afara de un mic grup de fani din primele randuri, ceilalti se lasau cu greu convinsi sa dea din cap si sa cante o data cu Angela si baietii. S-a facut crowdsurfing si a fost un circle pit la un moment dat dar parca nici aceste manifestari nu au avut nerv asa cum am vazut pe la alte concerte.
In final, multumim Phoenix Entertainment pentru oportunitatea de a vedea Arch Enemy la Bucuresti si pentru o organizare ca la carte a primului eveniment metalic notabil al anului 2012.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
