Cronica Arch Enemy @ Arenele Romane

Asteptam cu emotie ziua de 18 ianuarie si nu neaparat pentru revederea cu Arch Enemy, ci mai degraba pentru reluarea concertelor mari dupa o pauza de mai bine de o luna. Recunosc, mi-a fost dor de atmosfera de concert, de oamenii pe care ii vad de fiecare data care merg la concerte in Bucuresti (sunt aproape mereu aceleasi fete) si nu in ultimul rand, de datul din plete.

Intrarea in cortul de la Arenele Romane s-a facut in 2 timpi si 3 miscari, securitatea la eveniment fiind asigurata impecabil si de data asta de Blackhawk Security. Cum am pasit in cort, mi-a sarit in ochi casa cu jetoane (mai rar vezi plata cu jetoane la concerte de calibrul asta) si faptul ca nu era asa de mult public pe cat imi imaginam eu ca o sa fie. Estimarile mele cu privire la numarul celor prezenti la concert la punctul de maxim sunt undeva la 800-900 de oameni.

Dar destul cu detaliile, sa trecem si la muzica. Trupa alesa sa deschida concertul a fost Aria, o trupa nou infiintata. Sunt de acord cu parerea general exprimata ca nu isi aveau locul in deschidere la Arch Enemy, dar mie nu imi pare rau ca s-a incercat o mica variatie de genuri muzicale si m-am bucurat de show-ul facut de ei. Canta alternativ, influentele progressive pe care le asteptam nu prea le-am gasit, dar au un sound modern, suna inchegat si nu trebuie sa uitam ca a fost primul lor concert (avand totusi cu o saptamana inainte, o repetitie cu public).

Trebuie sa mentionez ca vocea lui Cezar Popescu (chitara) suna interesant, poate chiar mai interesant decat cea a lui Cosmin ce detine oficial postul de vocal in trupa asta. Au cantat 7-8 piese la Arenele Romane, intre care le-am recunoscut pe cele 2 inregistrate deja si puse la dispozitia publicului pe internet, “Meta” si “Walking In The Dark”. Am un sentiment bun in legatura cu trupa asta si sper sa ne surprinda placut in viitor.

Inaintea concertului Arch Enemy, din partea organizatorilor si trupei a venit o rugaminte de a nu se fuma in timpul concertului, o rugaminte de bun-simt de care speram sincer sa se tina cont. In general, aceasta rugaminte nu a fost respectata, dovada fiind mirosul persistent de tigari cu care am plecat acasa in haine si in par (ca intotdeauna). Dar, asa cum am invatat, trebuie sa nu lasam micile detalii sa ne strice marile bucurii si orice concert metal de calitate, este o mare bucurie pentru mine.

In pauza dintre trupe, entuziasmul capatase cote ridicate in randul publicului care scanda numele Angelei, semn ca multi au venit special pentru a o urmari in actiune pe blonda, posesoare a unei voci emblematice in lumea metalului.

Startul a fost dat de Intro-ul ultimului album Arch Enemy, Khaos Legions, urmat de piesa “Yesterday Is Dead and Gone”, ce a electrizat imediat publicul. Angela si-a facut aparitia in pantaloni de piele, geaca cu tinte, cu chipul pictat de dungile negre specifice de sub ochi si pe toata durata concertului a emanat energie si o forta interioara pe care o vezi foarte rar intr-o femeie. Este cu siguranta emblema trupei, acel ceva special ce atrage ca un magnet fanii chiar inaintea acordurilor muzicale.

Cu toate acestea, muzicienii ce o acompaniaza nu sunt deloc de neglijat, fiind instrumentisti desavarsiti, fiecare cu o lunga istorie in lumea metalului: fratii Michael si Christopher Amott (chitari), Daniel Erlandsson (tobe) si Sharlee D’Angelo (bass). Momentele lor solo au fost deosebite si aplaudate de cei prezenti la concert.

“Revolution begins” a fost o gura de aer pentru publicul roman, mai ales in contextul protestelor ce au loc de cateva zile in toata tara. Avand in vedere ca a fost primul concert al trupei in Romania, ne-au oferit o trecere prin cele mai bune piese ale lor, de pe diverse albume: “Ravenous”, “Enemy Within”, “My Apocalypse”, “Taking Back My Soul”, “Burning Angel”, “No Gods, No Masters”.

Special am sarit “Under the Black Flags We March”, pentru a mentiona ca la piesa asta Angela a aparut cu un steag imens pe care l-a fluturat mandra in fata fanilor romani. “Snow Bound”, “Nemesis” si “Fields Of Desolation” au incheiat spectacolul, un show ce mi s-a parut ca s-a terminat prea devreme.

Fiind primul concert al trupei suedeze in Romania, ma asteptam la un entuziasm pe masura numelui Arch Enemy, in randul fanilor de metal. Cu toate acestea, in ciuda unei prestatii impecabile a trupei cap de afis, in general reactia publicului a fost destul de anemica. In afara de un mic grup de fani din primele randuri, ceilalti se lasau cu greu convinsi sa dea din cap si sa cante o data cu Angela si baietii. S-a facut crowdsurfing si a fost un circle pit la un moment dat dar parca nici aceste manifestari nu au avut nerv asa cum am vazut pe la alte concerte.

In final, multumim Phoenix Entertainment pentru oportunitatea de a vedea Arch Enemy la Bucuresti si pentru o organizare ca la carte a primului eveniment metalic notabil al anului 2012.