Bon Jovi la Bucuresti sau visele devin realitate

Intr-o atmosfera incendiara din toate punctele de vedere, peste 50.000 de oameni au asistat pe 10 iulie la primul concert al trupei Bon Jovi din Romania. Intreaga productie a show-ului a fost una impresionanta, pe masura capului de afis. Nu pot sa nu amintesc de scena uriasa si ecranele aferente care au asigurat o vizibilitate foarte buna chiar si pentru fanii aflati la peluza Casei Poporului.

Am ajuns pe la ora 18.00 la locatie si am avut inspiratia sa aleg pentru intrare partea opusa celei de la metrou Izvor, astfel ca in mai putin de 5 minute eram inauntru. Dupa un scurt tur pe la standul de jetoane si la cel cu tricouri oficiale (de unde nu mi-am luat nimic), mi-am cautat un loc strategic in Golden Circle. Am observat ca exista si acel mult vehiculat Diamond Circle unde au avut onoarea sa stea primii 300 de fani veniti la concert. Nu prea mi-a placut mie aspectul asta (fiindca nu s-a anuntat ca exista posibilitatea asta), mai ales ca in Diamond Circle era plin de bulgari ce arborau steaguri de la ei din tara, dar am inteles miscarea organizatorilor - aveau un spatiu in mijlocul scenei si trebuiau sa-l umple cumva. Plangerile se opresc aici fiindca de cand a inceput concertul, totul a fost de poveste.

Am avut parte de 2 trupe in deschidere: QuantiQ si Stillborn. Pe QuantiQ nu mai avusesem ocazia sa ii vad in actiune dar pentru o trupa asa tanara cum sunt, cred ca si-au indeplinit cu succes misiunea deschiderii pentru un nume asa mare. Ma asteptam sa ii vad coplesiti de emotii dar nu a fost cazul. Au venit, au cantat si au primit numeroase aplauze, astept sa ii revad intr-un concert de club cu prima ocazie.

Stillborn nu-mi erau deloc necunoscuti, eu fiind in tema cu activitatea trupei inca de la infiintare. M-am bucurat enorm ca au avut ocazia sa deschida pentru Bon Jovi, din punctul meu de vedere si-au meritat pe deplin locul pe scena. Piata Constitutiei nu a respirat timp de cateva secunde bune cand solista Aura a inceput sa cante versurile piesei "Ratacire". S-a vazut ca s-au simtit excelent pe scena, desi era o caldura aproape insuportabila. Din setlistul lor trebuie sa amintesc piesa "Stop" la care se pornise o frenezie generala in public, toata lumea aplauda spectacolul desi celor mai multi le era total necunoscuta trupa. Bravo Stillborn, vrem bis!

Trebuie sa mentionez ca echipa de la securitate a oferit constant apa celor din primele randuri de-a lungul concertului, aceeasi apa care cativa metri mai incolo era 5 ron paharul. Multumiri!

Si a venit si ora 20.00, ora anuntata in programul oficial pentru incepul concertului Bon Jovi de la Bucuresti. Eram in stare sa fac un pariu ca vor intarzia macar jumatate de ora, dar as fi pierdut glorios (nu se poate altfel la mine). Jon si compania (formata din nume nu mai putin cunoscute: Richie Sambora, Tico Torres, David Bryan, Hugh McDonald) si-au inceput concertul cu piesa "Raise your hands" iar de-aici incolo a inceput magia. Nici in cele mai frumoase vise nu speram la un concert de 3 ore in care trupa si publicul sa cante si sa danseze incontinuu.

A fost cel mai frumos public pe care l-am vazut vreodata, public ce a vibrat in ritmul muzicii si al emotiilor transmise de aceasta. Jon parea sincer impresionat de noi si ne-a adresat multe multumiri si chiar ne-a promis ca vor reveni.

Setlistul ne-a purtat atat prin piesele clasice Bon Jovi ("You give love a bad name", "Runaway", "Bad Medicine") cat si prin albumele mai noi: "Lost highway", "We weren't born to follow", "We've got it goin' on". Fiecare piesa a fost primita cu multe aplauze, fiecare gest venit dinspre scena a fost aclamat indelung. In acordurile de inceput ale piesei "It's my life" publicul a explodat ca un vulcan, nu credeam ca o sa vad vreodata atata bucurie pe fata oamenilor aflati la un concert.

Jon m-a impresionat cel mai mult, atat prin vocea care l-a tinut sa ne incante 3 ore cat si prin faptul ca a dansat si topait tot concertul in conditiile in care fusese de curand operat la genunchi. Absolut fenomenal omul acesta!

Publicul i-a cantat "Happy birthday" lui Richie Sambora, a fost un moment foarte frumos ce s-a repetat si cand acesta impreuna cu Jon a venit in partea din fata a scenei pentru a canta "I'll be there for you". Abia in timpul concertului, vanzadu-l pe Richie pe scena manuindu-si chitara, i-am inteles pe cei care ziceau ca nu-si doresc sa vina la un concert Bon Jovi la care Richie sa nu fie prezent (asta in perioada cand se anuntase ca acesta este posibil sa lipseasa de la concertul de la Bucuresti).

Asa cum speram sa se intample, a aparut la un moment dat si un steag al Romaniei, inscriptionat si cu numele Bon Jovi ce a ajuns in bratele lui Jon (daca nu gresesc era in timpul piesei "Bed of roses"). Nu stiu pentru altii cum este, dar pe mine treaba asta cu steagul este impresionanta de fiecare data.

Am crezut ca show-ul se apropia de final cu piesele "Someday I'll be Saturday night", "Have a nice day" si "Keep the faith". Greseam din nou. Au revenit pentru un prim bis de 4 piese la finalul carora Piata Constitutiei devenise din nou vulcanul nestavilit. Si a urmat finalul perfect: "Always" (pe care mi-o doream enorm!), "These days" (o alta piesa pe care o iubesc) si un cover la "Twist and shout" la care am dansat tot timpul cu toate ca abia ma mai tineau picioarele. Mi-ar fi placut sa aud si "Blaze of glory" dar as fi nerecunoscatoare sa mai emit vreo pretentie dupa 3 ore perfecte de muzica si show.

A fost o seara istorica, zic asta fara pic de tagada. Pana la mult sperata revedere cu Bon Jovi, ne ramane sa vedem pozele si filmarile de la concertul din 10 iulie, concertul anului 2011 din Romania in opinia mea!

Hai cu rocku'!

Setlist:
Raise Your Hands
You Give Love a Bad Name
Born to Be My Baby
We Weren't Born to Follow
Lost Highway
It's My Life
In These Arms
Runaway
We Got It Goin' On
Captain Crash & the Beauty Queen From Mars
Bad Medicine / Happy Birthday / Hot Legs / Old Time Rock 'n'Roll
When We Were Beautiful
Bed of Roses
I'll Be There For You
Who Says You Can't Go Home
I'll Sleep When I'm Dead
Someday I'll Be Saturday Night
Have a Nice Day
Keep the Faith

Encore 1:
Dry County
Wanted Dead or Alive
Blood on Blood
Livin' on a Prayer

Encore 2:
Always
These Days
Twist and Shout

Long time, no see

Imi pare rau ca am cam abandonat blogul dar in ultima vreme am reusit sa-mi planific pana si ultima secunda dintr-o zi. Sunt fully booked si pentru urmatoarea perioada: munca, Targoviste, Bon Jovi, munca, Kavarna (maraton!!), munca, probabil in sfarsit mutat la casuta mea si tot asa.

Ah ca tot am adus vorba de casuta mea, situatia sta in felul urmator: stau bine la mobilat si la electrocasnice, stau prost la utilitati. Daca aveti nevoie de ceva de la Enel, puteti sa va dati cu fundul de pamant. O sa fie fix degeaba. A trecut mai bine de o luna de cand mi s-au aprobat toate actele si gigeii aia tot nu au venit sa-mi puna contoarul. Ma tin in loc si cu internetul si cu mutatul si cu tot.

Cam atat pentru azi, fug la somn!

Mr. Big la Bucuresti, 17 iunie 2011

La aniversarea a 40 de ani de Hard Rock Cafe, am primit un nesperat cadou la noi in Romania. Ma refer bineinteles la prezenta si concertul celor de la Mr. Big din 17 iunie 2011 de la Bucuresti. Ii iubesc si ma bucur enorm ca am avut onoarea sa ii vad live in cadrul actualului turneu mondial.

Hard Rock Cafe din Bucuresti nu este una dintre cele mai bune locatii pentru un concert rock, acustica nu ajuta prea mult, scena este mica si joasa, preturile sunt peste medie, dar daca ei i-au adus pe Mr. Big nu a mai contat nimic din toate astea si am fost prezenti la datorie cu aparatele foto de gat si muzica in suflet.

Putin dupa orele 22.00, asa cum era trecut si pe afis, in acordurile piesei "Undertow" (prima piesa de pe ultimul album Mr. Big - "What if...") isi fac aparitia pe scena Billy Sheehan, Paul Gilbert, Eric Martin si Pat Torpey. Sunetul din fata scenei este amestecat astfel incat, daca nu as fi stiut primele doua piese probabil ca nu as fi inteles nimic din ele.

La a treia piesa ("Daddy, brother, lover, little boy") sunetul se regleaza astfel incat distingem si noi fiecare instrument in parte. Bassul in mod special se aude foarte bine, chitara ceva mai slab, lucru ce ramane asa cam pana la sfarsitul concertului. As fi vrut sa-l fi auzit mai bine pe Paul Gilbert, este un adevarat zeu al chitarii! Cu toate neajunsurile sunetului, trupa s-a prezentat excelent pe scena, Eric a venit de nenumarate ori si a dat mana cu cei din primul rand, am simtit o apropiere a trupei de public asa cum rar am mai vazut pana acum.

In concert s-au impletit foarte bine piesele clasice Mr. Big ("Green tinted sixties mind", "Take cover", "Just take my heart") cu multe piese de pe noul album (in total ne-au cantat nu mai putin de 8 piese de pe "What if...").

Solo-urile de bass ale lui Billy Sheehan au fost momentele de maxim ale spectacolului, duelurile cu Paul Gilbert fiind de asemenea intens aplaudate de public. Aclamate au fost si hiturile "Addicted to the rush" si "To be with you" dupa care s-a starnit o frenezie generala, Mr. Big nu se mai lasau plecati de pe scena.

Ne-au cantat 2 coveruri de exceptie, "Smoke on the water" la care si-au schimbat instrumentele intre ei (Paul la tobe, Billy la voce, Pat la bass si Eric la chitara initial, dupa care au schimbat iar si Pat a trecut la voce iar Billy la chitara si Eric la bass). A iesit demential! Profitand de ocazia cu ziua Hard Rock Cafe, Mr. Big le-au urat "La multi ani!" asa cum au stiut ei mai bine, cu un cover la piesa "Happy birthday" (The Beatles).

"Colorado bulldog" a incheiat o seara superba ce ar fi putut sa fie una perfecta cu ajutorul unui sunet adecvat. Ce m-a uimit insa, este interesul scazut al publicului roman pentru o trupa cum este Mr. Big. Din ce am vazut la concert, nu cred ca au fost mai mult de 600 de oameni la acest concert pe care eu l-as fi vrut cel putin la Arenele Romane (sau alta locatie similara de 2000+ de persoane).

O galerie foto a concertului gasiti aici: http://www.letsrock.ro/reviews_Galerie+Foto+Mr+Big+in+Hard+Rock+Cafe+17062011_241.html

Setlist:
01. Undertow
02. American Beauty
03. Daddy, Brother, Lover, Little Boy (The Electric Drill Song)
04. Green-Tinted Sixties Mind
05. Take Cover
06. I Won't Get in My Way
07. Stranger in My Life
08. Once Upon a Time
09. A Little Too Loose
10. Road To Ruin
11. Price You Gotta Pay
12. Just Take My Heart
13. Merciless
14. Still Ain't Enough for Me
15. Around The World
16. Addicted To That Rush
17. To Be With You
18. As far as I can see
19. Smoke on the water (Deep Purple cover)
20. Happy Birthday (The Beatles cover)
21. Colorado Bulldog
22. Baba O'Riley (The Who cover)

Not a nice guy but a magnificent show!

Legenda rock Alice Cooper ne-a mai facut o vizita, dupa concertul electrizant de la Romexpo din 2007. Turneul "No more Mr. Nice Guy" s-a oprit si la Bucuresti, mai exact la Arenele Romane, pe 14 iunie. A fost un concert superb, cei care nu ati venit ati pierdut unul dintre cele mai bune show-uri pe care le-a vazut Romania ultimilor ani.

Am avut parte si de o trupa de deschidere, Iris. Concertul Irisilor mi s-a parut lung si plictisitor, ei cantand multe piese de pe ultimul album cu care recunosc ca nu prea eram familiarizata. Cu toate acestea, au avut un concert bun si au reusit sa stranga foarte multe aplauze din partea publicului. Dintre piesele mai vechi pe care le-au cantat amintesc "Tot zbor", "Floare de iris", "Lady in black".

Un pic dupa ora 21, insusi Alice Cooper a dat startul nebuniei ce a inceput in acordurile piesei "The black widow", dupa caderea cortinei. Ca un dirijor, Alice a condus atat instrumentistii de pe scena cat si publicul de-a lungul concertului ce a inglobat momente teatrale, momente horror, momente amuzante, nu i-a scapat nimic magnificului showman.

Fiecare piesa a avut povestea ei si a fost o nebunie de la prima la ultima piesa. Playlistul a cuprins atat piesa clasice ("I'm eighteen", "Billion dollar babies","Feed my Frankenstein", "Poison") cat si piese mai noi, precum "Brutal Planet" sau "I'll bite your face off".

Alice a fost intr-o forma exceptionala, a cantat foarte bine iar show-ul vizual a fost doar completarea perfecta a celui auditiv. Sarpele boa vehiculat in presa si-a facut aparitia la piesa "Is it my body" cand a stat incolacit in jurul gatului si pe umerii lui Alice. Pe langa acesta, din recuzita au mai facut parte un manechin, un "fotograf" din presa rock (ce a sfarsit injunghiat de sabia lui Alice), o mascota de aproape 3 metri (ce a aparut la piesa "Feed my Frankenstein"), nelipsita ghilotina, imense baloane colorate pline cu confetti, haine cu tinte, camasi pictate cu sange si chiar steagul tricolor fluturat in timpul bisului.

Un moment deosebit a fost si piesa "School's out" ce s-a terminat pana la urma cu o imbinare cu nu mai putin celebra "Another brick in the wall". La bis au fost "Elected" si "Fire", un cover dupa Jimi Hendrix. Am fost atat de vrajita de spectacol incat nici nu am bagat de seama ca Alice a fost sarac la vorba cu publicul roman, el multumindu-ne pentru aplauze si entuziasm abia inainte de bis.

Publicul, in jur de 2500 de oameni dupa estimarile mele, a fost unul dedicat 100% artistului de pe scena si muzicii acestuia (in fata toata lumea canta, aplauda si dadea din cap) . Mie mi-a placut enorm concertul si voi merge oricand sa-l revad pe Alice pe scena.

Alice Cooper canta rock pana la moarte (si chiar si dup-aia)!

Setlist:

1. The Black Widow
2. Brutal Planet
3. I'm Eighteen
4. Under My Wheels
5. Billion Dollar Babies
6. No More Me. Nice Guy
7. Hey Stoopid
8. Is it My Body
9. Halo of Flies
10. I'll Bite Your Face Off
11. Muscle of Love
12. Only Women Bleed
13. Cold Ethyl
14. Feed My Frankenstein
15. Clones
16. Poison
17. Wicked Young Man
18. Killer
19. I love The Dead
20. School's Out & Another Brick in the Wall
21. Elected
22. Fire

Saptamana asta!

Cronica Scorpions la Bucuresti, 9 iunie 2011

Joi, 9 iunie 2011, o zi importanta pentru iubitorii de rock din Romania si nu numai. Avem intalnire cu Scorpions la Zone Arena din Bucuresti si nu este orice intalnire ci una in care ne luam adio de la ei. Ma incearca nenumarate emotii, pentru mine Scorpions fiind prima trupa mare pe care am vazut-o in concert (2004, Sala Polivalenta, Bucuresti). Atunci era turneul de promovare al albumului "Unbreakable", acum a fost vorba de Sting and Blackout World Tour, o retrospectiva a 40 de ani de cariera.

Am ajuns la Zone Arena in jurul orei 18:00, la fix sa prind prima trupa a serii. Ma asteptam sa fie Trooper, conform programului oficial, dar startul a fost dat de cei de la Avenue. Parerea mea este ca cine a facut aceasta schimbare a fost foarte inspirat, ordinea intrarii pe scena fiind cea justa in final.

Avenue au fost o surpriza pentru mine, fiind prima data cand ii vad in concert. O trupa ce canta numai cover-uri, cu muzicieni pestriti, o trupa de club daca vreti, o trupa fara un stil propriu ce nu avea ce cauta niciodata in deschidere la Scorpions. Cand iti incepi concertul din deschidere la gigantii de la Scorpions cu un cover dupa The Rasmus, e clar ca ti-ai gresit locatia. Imi pare rau pentru ei, nu canta rau, doar ca nu aveau ce cauta pe scena de la Zone Arena.

Au urmat cei de la Trooper, o trupa ce are la randul ei ceva istorie in spate. M-am bucurat ca au fost a doua trupa din deschidere, avand parte de un public mult mai numeros decat cei de la Avenue. Trooper au facut show si ne-au facut o trecere prin toate albumele lor (imi amintesc din setlist "Vant calator", "Solii turci", "Nu mai conteaza", "Tari ca muntii", "Old school baby").

Au fost rock si s-a simtit chestia asta, publicul reactionand pozitiv la prezenta Trooperilor pe scena: in primele randuri se canta cot la cot cu trupa, se dadea din cap si se scanda numele lor. Au incheiat cu un cover dupa Queen si au fost aplaudati de peste 10.000 de oameni. Felicitari pentru cantare si asteptam sa ii vedem pe scena de la Rock the City.

Emotiile se intensifica, ma uit din fata scenei la tobele lui James Kottak si incerc sa-mi imaginez ce va urma. Putin dupa ora 8, la fix conform programului apare chiar genialul tobosar american si da startul show-ului Scorpions!

"Sting in the tail", piesa ce da titlul ultimului album este cea pe care isi fac intrarea scorpionii Klaus Meine, Rudolf Schenker, Matthias Jabs, James Kottak si Pawel Maciwoda. Zambitori, cu ochelari de soare, cu o energie debordanta ne incanta apoi cu "Make it real"si "Bad boys running wild". Daca la primele 2 piese m-am concentrat mai mult la facut poze, ulterior muzica si-a intrat in drepturi si insotita de show-ul spectaculos de pe scena a dus, fara drept de apel, la o seara perfecta pentru mine.

Klaus saluta publicul, este comunicativ si vizibil emotionat, remarca multimea de tineri din public si se bucura ca suntem alaturi de ei. "The Zoo", "Coast to coast" si "Loving you Sunday morning" imi trezesc amintiri de la concertele anterioare vazute cu Scorpions dar cand incepe "The best is yet to come" emotiile ma coplesesc cu totul. Este ultima piesa de pe ultimul album Scorpions, un fel de oda a bucuriei si a sperantei, un sfarsit si un nou inceput in acelasi timp.

Urmeaza un moment acustic, cu "Send me an angel" dedicata unui prieten apropiat al formatiei ce nu mai este printre noi si "Holiday", cantate amandoua din buza scenei de catre cei 5 muzicieni, apropierea de public fiind salutata si aplaudata indelung de fani.

Apoi, o explozie de energie are loc o data cu piesele "Raised on rock"(una dintre preferatele mele de pe ultimul album), "Tease me please me"si "Dynamite". La finalul acestora urmeaza unul dintre momentele de maxim ale show-ului, solo-ul magistral de tobe al domnului Kottak. Publicul aplauda la fiecare lovitura in tobe sau cinele, astfel ca primim laude ("Bucharest, you kick ass!") de la cel ce traieste in ritm continuu de rock'n'roll.

Nici nu avem timp sa ne revenim ca urmeaza 3 piese clasice Scorpions: "Blackout", "Six string sting" si "Big city nights". Desi nu vroiam sub nici o forma sa se incheie, stiam ca ne apropiem de bis.

Prestatia tuturor membrilor Scorpions a fost impecabila, au fost calzi, deschisi si sinceri in fiecare gest facut pe scena. A fost un concert cu garda jos, fata fite de vedete si alte asemenea. In acelasi timp, publicul a fost minunat, s-a cantat si s-a scandat numele de Scorpions pana la final!

Imnurile mai multor generatii s-au auzit la Bucuresti la bis, vorbesc bineinteles de "Still loving you", "Wind of change"si "Rock you like a hurricane". Klaus a purtat pe umeri steagul Romaniei, o imagine de nepretuit. Nu ma asteptam sa aud "When the smoke is going down" dar am salutat cu bucurie acest moment deosebit din final.

Trebuie mentionat ca la succesul acestui concert au participat si organizatorii de la Project Events care s-au ingrijit de toate aspectele asa cum trebuia. La cat mai multe concerte pe viitor!

O combinatie de bucurie si tristete ma incearca acum cand scriu aceste randuri, Scorpions inseamna enorm pentru mine si-mi vine greu sa cred ca sfarsitul muzical le este atat de aproape. Totusi, stiu ca sunt norocoasa ca i-am prins de 3 ori in concert si am simtit magia Scorpions de fiecare data! Muzica ramane si asta nu ne-o poate lua nimeni niciodata.

Hai cu rocku'!

Atat!

\m/ \m/ \m/