Aflati in turneu in Europa inaintea lansarii noului album "Living Things", Linkin Park s-au oprit si la Bucuresti in data de 6 iunie 2012. O trupa cu foarte multi fani romani, dovada clara fiind numarul mare de oameni prezenti la concertul de la Romexpo, Linkin Park ne-au oferit un show la obiect, in care elementul principal a fost muzica.
La momentul la care am ajuns la concert, ratasem prima trupa (PhenomenOn) si pe scena se aflau cei de la Coma. Am mai prins doar ultimele piese din recitalul Coma, dar sunetul nu a fost de partea lor si nu au reusit sa-mi transmita aproape nimic. Trupele acestea doua au fost sacrificate, in timpul lor facandu-se accesul fanilor Linkin Park la concert.
Nu va imaginati ca accesul a fost dificil, nici vorba de asa ceva, organizarea fiind una foarte buna pe tot parcursul evenimentului, din toate punctele de vedere (s-a respectat cu strictete si programul concertului).
Publicul a fost cu siguranta unul diferit fata de cel pe care il vedem de obicei la concertele rock & metal. Multi adolescenti, multi copii (unii dintre ei insotiti de parinti), multi nostalgici si foarte multi fani cu asteptari uriase de la ceea ce avea sa urmeze.
Zdob & Zdub au fost alesi sa incalzeasca atmosfera chiar inaintea americanilor. Din punctul meu de vedere s-au achitat foarte bine de acesta sarcina, oferind un show intr-o nota vesela, asa cum le sade bine unor moldoveni ca ei. Au inceput cu "Nunta Extremala" si au continuat veselia cu alte piese precum "Videli Noch", "Miorita", "DJ Vasile" sau "Codri".
In pauza dintre Zdubi si capul de afis, am fost surprinsa de faptul ca cei ce amenajau scena au arborat tricolorul, un gest la care nu cred ca se astepta nimeni si care a fost salutat cu multe urale. Mi-a placut micutele podiumuri de pe scena, pe care membri trupei Linkin Park le puteau folosi ca sa se faca mai bine vazuti de cei din spate. In schimb, ecranele laterale pe care trebuia sa se vada concertul erau mici si pozitionate destul de jos, astfel ca nu cred ca si-au atins scopul.
Linkin Park s-au urcat pe scena si au inceput in forta cu "Faint" si "Papercut". Multimea de fani a explodat ca un vulcan cand si-a vazut pe scena idolii. Mike Shinoda, Chester Bennington, Rob Bourdon, Brad Delson, Dave Farrell si Joe Hahn au fost plini de energie si au demonstrat ca nu degeaba au renumele mondial pe care il au.
Sunetul mi s-a parut slab ca volum, din fata se auzea destul de bine (fara a deranja), insa nu pot sa nu ma intreb cum era cativa zeci de metri mai in spate. "Somewhere I Belong", una dintre piesele mele preferate s-a auzit distorsionat, pierzandu-si farmecul. Cu toate acestea, dupa "Points Of Authority" sunetul mi s-a parut stabilizat si am remarcat vocea incredibila a lui Chester, care a sunat perfect la "Breaking The Habit" si medley-ul cu balade.
Mi-au parut bucurosi sa fie la Bucuresti, cu toate ca au fost destul de putin comunicativi. Ne-au cantat doar doua piese de pe noul album, ce va fi lansat pe 26 iunie, "Lies Greed Misery" si "Burn It Down". Au sunat bine, un sound un pic diferit de cel al primelor albume, mai actual si in ton cu scena rock din 2012.
Finalul a fost incendiar, publicul a cantat cot la cot cu trupa piese precum "One Step Closer", "In The End" sau "Numb". N-a fost "Crawling" in setlist dar am avut totusi o ora si jumatate de best of Linkin Park. Am fi meritat un bis, dar nu a fost sa fie de data asta.
Inchei prin a puncta faptul ca desi au avut intotdeauna piese care mi-au placut, nu m-am considerat niciodata un fan Linkin Park. Mi-as fi dorit din tot sufletul ca acest concert sa imi dea energia si adrenalina necesara sa imi doresc sa ii cunosc mai bine, sa vreau sa le ascult toate albumele cap-coada. Nu s-a intamplat, dar am asistat la un concert cu muzica buna, un concert ce va ramane mereu in amintirea adevaratilor fani Linkin Park.
Setlist Linkin Park:
Tinfoil (Intro)
Faint
Papercut
With You
Runaway
Given Up
Blackout
Somewhere I Belong
New Divide
Lies Greed Misery
Points Of Authority
Waiting For The End
Breaking The Habit
Leave Out All the Rest / Shadow Of The Day /Iridescent (Ballad Medley)
The Catalyst
What I''ve Done
One Step Closer
Burn It Down
In The End
Numb
Bleed It Out (Ext. Bridge w/ Beastie Boys ''Sabotage'')
joi, 7 iunie 2012
sâmbătă, 2 iunie 2012
Cronica Luna Amara in Ageless Club, 1 iunie 2012
In ultima vreme am mers la multe concerte cu trupe romanesti. Cu Luna Amara m-am intalnit in ultimii ani mai mult in deschiderea unor trupe mari din afara, nu i-am cautat eu in mod special, ei ma gaseau pe mine de fiecare data. S-au prezentat bine la toate concertele, se vede ca sunt o trupa ce munceste mult pana sa devina ceea ce vedem noi pe scena.
Cand am vazut ca fac un mini-turneu acustic (patru concerte) am zis ca trebuie sa ii vad si eu in intimitatea unui club si nu doar pe scene mari, iar aceasta a fost ocazia perfecta. Prin urmare, m-am infiintat cu sufletul plin de speranta in Ageless Club, pe 1 iunie.
Curiosi, la fel ca si mine, zeci de fani asteptau cuminti pe scaune sau pe jos in fata scenei inceputul concertului. Luna Amara a dat startul cu cateva piese de pe albumul "Don't Let Your Dreams Fall Asleep": "Into Another", "Deadends", "Chihlimbar". Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa sune atat de curat, atat de emotionant, in varianta acustica. Sunetul a fost foarte bun pe tot parcursul concertului, in club atunci cand se canta, publicul era adus aproape total la tacere de ceea ce se intampla pe scena.
Intre piese, am fost incurajati sa punem intrebari si de multe ori s-a iscat un dialog interesant intre trupa si public. Trecand peste piese si mesajul lor, Luna Amara sunt o trupa ce promoveaza iubirea, toleranta si acceptarea celorlalti si cred ca asta spune multe despre ei ca oameni. Mihnea si Nick au fost comunicativi, pusi pe sotii, ne-au povestit despre un concert mai putin reusit de prin Dej (jud. Cluj) si ne-au spus ca acest concert din Ageless este deja unul dintre preferatele lor (chiar daca inca nu se terminase).
"Unghii De Drac", "No Return", "Kill The Dancer" sau "Flood Moses" tot de pe "Don't Let Your Dreams Fall Asleep" s-au regasit si ele in setlist, fiecare cu povestea ei. Mihnea ne spune ca viata nu se vede asa grozav din duba jandarmilor (raspunzand la o intrebare ce a venit din public), iar inainte de "Flood Moses" ne povesteste cum a aparut piesa respectiva, intr-un moment foarte greu al vietii sale.
"Mara" ne duce in trecut, la inceputurile Luna Amara. Eu imi amintesc de perioada liceului, de Targoviste, de cat de greu aveam acces la muzica si cat mai bucuram de fiecare piesa pe care o auzeam de la o trupa rock. Ma intreb la ce se gandeau restul spectatorilor... Au trecut anii si Luna Amara inca este pe scena si canta mai bine ca niciodata. Au si un chitarist nou, in persoana lui Serban Ontanu, care s-a prezentat foarte bine si pare ca a fost cu ei dintotdeauna.
Dintre piesele mai vechi, am avut parte de "Ciudat", "Lume Oarba", "Downtown Jesus", "Albastru" (la cererea publicului). Nu a fost trecut cu vederea nici noul album (cu piesele "In Lumina", "Toti La Fel"), despre care trebuie sa precizez ca este unul dintre preferatele mele.
"Pietre In Alb" a fost momentul de maxima intensitate al serii. Vocea lui Nick a zguduit Ageless Club, iar publicul a fost acolo cantand si participand sufleteste la emotia transmisa de piesa asta. Cineva din public a avut mai degraba o recomandare pentru trupa decat o intrebare si li s-a transmis un "sa nu divortati!". Muzicienii din Luna Amara raspund ca nici vorba de asa ceva, asa ca putem spera linistiti la multe alte concerte cu ei.
Bis-ul ne aduce si singurul cover al serii, la o piesa Incubus. Inainte de ultima piesa, "Rosu Aprins", avem parte de un moment amuzant. Un spectator simte ca se termina concertul si inainte ca Luna Amara sa inceapa sa cante si piesa asta, se aude un "spune povestea". Nick se conformeaza si ne spune, glumind, ca in perioada in care a scris "Rosu Aprins" ii placea sa bea foarte mult vin rosu, conducea o masina rosie si avea o prietena roscata.
Trecuse un pic de ora 1 noaptea cand s-a terminat concertul. Luna Amara ar mai fi cantat dar aveau de mers a doua zi spre Constanta si ca niste rockeri respectabili, se "grabeau" la somn.
A fost un concert superb, mult peste asteptarile mele, un concert care mi-a amintit cat de mult iubesc trupele sincere, trupele care-si trateaza fanii ca pe niste prieteni. Nu-i cunosc personal pe nici unul dintre cei din trupa dar in urma acestui concert, stiu ca ii "cunosc" asa cum sunt ei: vesnic indragostiti de muzica, deschisi si prietenosi.
Ageless Club s-a dovedit a fi o alergere perfecta pentru un concert acustic si sper sa se mai organizeze astfel de evenimente in aceasta locatie.
Inchei si eu cu o recomandare pentru trupa: sa continue cu acest tip de concerte si sa duca show-ul asta prin toata tara.
Don't let your dreams fall asleep!
Cand am vazut ca fac un mini-turneu acustic (patru concerte) am zis ca trebuie sa ii vad si eu in intimitatea unui club si nu doar pe scene mari, iar aceasta a fost ocazia perfecta. Prin urmare, m-am infiintat cu sufletul plin de speranta in Ageless Club, pe 1 iunie.
Curiosi, la fel ca si mine, zeci de fani asteptau cuminti pe scaune sau pe jos in fata scenei inceputul concertului. Luna Amara a dat startul cu cateva piese de pe albumul "Don't Let Your Dreams Fall Asleep": "Into Another", "Deadends", "Chihlimbar". Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa sune atat de curat, atat de emotionant, in varianta acustica. Sunetul a fost foarte bun pe tot parcursul concertului, in club atunci cand se canta, publicul era adus aproape total la tacere de ceea ce se intampla pe scena.
Intre piese, am fost incurajati sa punem intrebari si de multe ori s-a iscat un dialog interesant intre trupa si public. Trecand peste piese si mesajul lor, Luna Amara sunt o trupa ce promoveaza iubirea, toleranta si acceptarea celorlalti si cred ca asta spune multe despre ei ca oameni. Mihnea si Nick au fost comunicativi, pusi pe sotii, ne-au povestit despre un concert mai putin reusit de prin Dej (jud. Cluj) si ne-au spus ca acest concert din Ageless este deja unul dintre preferatele lor (chiar daca inca nu se terminase).
"Unghii De Drac", "No Return", "Kill The Dancer" sau "Flood Moses" tot de pe "Don't Let Your Dreams Fall Asleep" s-au regasit si ele in setlist, fiecare cu povestea ei. Mihnea ne spune ca viata nu se vede asa grozav din duba jandarmilor (raspunzand la o intrebare ce a venit din public), iar inainte de "Flood Moses" ne povesteste cum a aparut piesa respectiva, intr-un moment foarte greu al vietii sale.
"Mara" ne duce in trecut, la inceputurile Luna Amara. Eu imi amintesc de perioada liceului, de Targoviste, de cat de greu aveam acces la muzica si cat mai bucuram de fiecare piesa pe care o auzeam de la o trupa rock. Ma intreb la ce se gandeau restul spectatorilor... Au trecut anii si Luna Amara inca este pe scena si canta mai bine ca niciodata. Au si un chitarist nou, in persoana lui Serban Ontanu, care s-a prezentat foarte bine si pare ca a fost cu ei dintotdeauna.
Dintre piesele mai vechi, am avut parte de "Ciudat", "Lume Oarba", "Downtown Jesus", "Albastru" (la cererea publicului). Nu a fost trecut cu vederea nici noul album (cu piesele "In Lumina", "Toti La Fel"), despre care trebuie sa precizez ca este unul dintre preferatele mele.
"Pietre In Alb" a fost momentul de maxima intensitate al serii. Vocea lui Nick a zguduit Ageless Club, iar publicul a fost acolo cantand si participand sufleteste la emotia transmisa de piesa asta. Cineva din public a avut mai degraba o recomandare pentru trupa decat o intrebare si li s-a transmis un "sa nu divortati!". Muzicienii din Luna Amara raspund ca nici vorba de asa ceva, asa ca putem spera linistiti la multe alte concerte cu ei.
Bis-ul ne aduce si singurul cover al serii, la o piesa Incubus. Inainte de ultima piesa, "Rosu Aprins", avem parte de un moment amuzant. Un spectator simte ca se termina concertul si inainte ca Luna Amara sa inceapa sa cante si piesa asta, se aude un "spune povestea". Nick se conformeaza si ne spune, glumind, ca in perioada in care a scris "Rosu Aprins" ii placea sa bea foarte mult vin rosu, conducea o masina rosie si avea o prietena roscata.
Trecuse un pic de ora 1 noaptea cand s-a terminat concertul. Luna Amara ar mai fi cantat dar aveau de mers a doua zi spre Constanta si ca niste rockeri respectabili, se "grabeau" la somn.
A fost un concert superb, mult peste asteptarile mele, un concert care mi-a amintit cat de mult iubesc trupele sincere, trupele care-si trateaza fanii ca pe niste prieteni. Nu-i cunosc personal pe nici unul dintre cei din trupa dar in urma acestui concert, stiu ca ii "cunosc" asa cum sunt ei: vesnic indragostiti de muzica, deschisi si prietenosi.
Ageless Club s-a dovedit a fi o alergere perfecta pentru un concert acustic si sper sa se mai organizeze astfel de evenimente in aceasta locatie.
Inchei si eu cu o recomandare pentru trupa: sa continue cu acest tip de concerte si sa duca show-ul asta prin toata tara.
Don't let your dreams fall asleep!
luni, 9 aprilie 2012
Cronica Primal Fear, Brainstorm si Palace in Silver Church
Trupe dintre cele mai bune din liga heavy metalului ne-au dat intalnire la Silver Church si eu nu puteam sa ratez aceast eveniment. Metal Nation Tour 2012 s-a oprit la Bucuresti pe 8 aprilie si ni i-a adus pe scena pe cei de la Primal Fear, Brainstorm si Palace.
Locatia s-a dovedit a fi o alegere perfecta pentru un concert de metal si rockerii au spus prezent in numar indeajuns de mare incat sa umple incinta clubului. Sonoritatiile heavy metal s-au facut auzite si inainte de concert si in timpul schimbarii trupelor, probabil pentru a incalzi si mai tare fanii veniti la concert.
La orele 20.00 si un pic s-a dat drumul la treaba si trupa germana Palace a urcat pe scena. La prima vedere, mi-au captat atentia prin vestimentatia lor si vocea perfecta ce parca fusese modelata pentru a suna in ritm de heavy.
Cu chef de cantat, Palace au fost o prezenta placuta pe scena, cu o muzica "in dulcele stil heavy". Mi-a placut basistul lor, desi parea un pic rupt din decor cu tricoul sau cu Pantera. Trebuie sa mentionez ca nu ii ascultasem inainte de acest concert si probabil, nici de acum inainte nu se vor regasi in playlisturile mele dar mi-au facut o impresie buna. Au mers la fix, numai bine sa ne pregateasca pentru ce avea sa urmeze.
Cand Brainstorm au acaparat scena, multimea i-a aclamat cu urale. La a 3a prezenta in Romania, formatia germana a avut parte de fiecare data de un public minunat (asa cum ne-a marturisit chiar Andy Franck) si nici nu este de mirare ca s-a intamplat asa, fiindca muzica lor te prinde ca intr-un fel de vraja si te trezesti ca dai din cap cu ei fara sa vrei.
Andy a fost un showman priceput si foarte expresiv, facandu-ne sa zambim de multe ori (s-a intors de mai mult ori spre separeul unde stateam noi si ne facea diverse semne). Din setlist nu au lipsit piese precum "In The Blink Of An Eye", "Shiva's Tears", Below The Line" sau "Highs Without Lows". Deschisi, simpaticii nemti au stat dupa concert la poze si povesti cu fanii. Cu siguranta, o trupa ce s-a simtit bine pe scena si pe care probabil, o vom mai vedea in concert in Romania.
Si a venit si vremea capului de afis, Primal Fear!! Ralf & compania s-au abatut ca un urgan si au lovit fulgerator, in aplauzele fanilor. L-am remarcat imediat pe tobosarul trupei, Randy Black (ex-Annihilator), un maestru al tobelor, ce nu putea sa nu aiba un solo pe masura. Aceasta a venit pe la jumatatea show-ului, dupa piese precum "Strike", "Nuclear Fire", "Seven Seals" si "Black Sun".
Daca mie prima parte mi s-a parut destul de liniara si nu m-a impresionat foarte tare (dupa ce vezi multe nume mari, e destul de greu sa te mai impresioneze ceva asa usor), dupa solo-ul de tobe, show-ul a luat-o pe un fagas ce m-a prins complet in mreje. Medley-ul format din "Where Angels Die", "Demons & Angels" si "Angel In Black" a sunat perfect, fiind urmat de imnul turneului, piesa "Metal Nation".
Momentul de maxim si cel care mi-a placut extrem de mult a fost piesa "Fighting The Darkness" si de acolo si pana la final, m-am lasat purtata total de val si de muzica Primal Fear. "Metal Is Forever" ne-a spus parca propria poveste si toata nebunia s-a incheiat cu doua piese in forta, interpretate la bis in uralele fanilor ("Bad Guys Wear Black si "Chainbreaker"). A fost cu siguranta un concert memorabil pentru toti cei prezenti la concert.
Trebuie punctat ca si organizatoric, totul a mers ca pe roate. Nici un pic de intarziere, acces fara pic de dificultate, numai de bine si multumiri celor de la Promusic si Maximum Rock pentru ca au facut posibil acest eveniment!
Locatia s-a dovedit a fi o alegere perfecta pentru un concert de metal si rockerii au spus prezent in numar indeajuns de mare incat sa umple incinta clubului. Sonoritatiile heavy metal s-au facut auzite si inainte de concert si in timpul schimbarii trupelor, probabil pentru a incalzi si mai tare fanii veniti la concert.
La orele 20.00 si un pic s-a dat drumul la treaba si trupa germana Palace a urcat pe scena. La prima vedere, mi-au captat atentia prin vestimentatia lor si vocea perfecta ce parca fusese modelata pentru a suna in ritm de heavy.
Cu chef de cantat, Palace au fost o prezenta placuta pe scena, cu o muzica "in dulcele stil heavy". Mi-a placut basistul lor, desi parea un pic rupt din decor cu tricoul sau cu Pantera. Trebuie sa mentionez ca nu ii ascultasem inainte de acest concert si probabil, nici de acum inainte nu se vor regasi in playlisturile mele dar mi-au facut o impresie buna. Au mers la fix, numai bine sa ne pregateasca pentru ce avea sa urmeze.
Cand Brainstorm au acaparat scena, multimea i-a aclamat cu urale. La a 3a prezenta in Romania, formatia germana a avut parte de fiecare data de un public minunat (asa cum ne-a marturisit chiar Andy Franck) si nici nu este de mirare ca s-a intamplat asa, fiindca muzica lor te prinde ca intr-un fel de vraja si te trezesti ca dai din cap cu ei fara sa vrei.
Andy a fost un showman priceput si foarte expresiv, facandu-ne sa zambim de multe ori (s-a intors de mai mult ori spre separeul unde stateam noi si ne facea diverse semne). Din setlist nu au lipsit piese precum "In The Blink Of An Eye", "Shiva's Tears", Below The Line" sau "Highs Without Lows". Deschisi, simpaticii nemti au stat dupa concert la poze si povesti cu fanii. Cu siguranta, o trupa ce s-a simtit bine pe scena si pe care probabil, o vom mai vedea in concert in Romania.
Si a venit si vremea capului de afis, Primal Fear!! Ralf & compania s-au abatut ca un urgan si au lovit fulgerator, in aplauzele fanilor. L-am remarcat imediat pe tobosarul trupei, Randy Black (ex-Annihilator), un maestru al tobelor, ce nu putea sa nu aiba un solo pe masura. Aceasta a venit pe la jumatatea show-ului, dupa piese precum "Strike", "Nuclear Fire", "Seven Seals" si "Black Sun".
Daca mie prima parte mi s-a parut destul de liniara si nu m-a impresionat foarte tare (dupa ce vezi multe nume mari, e destul de greu sa te mai impresioneze ceva asa usor), dupa solo-ul de tobe, show-ul a luat-o pe un fagas ce m-a prins complet in mreje. Medley-ul format din "Where Angels Die", "Demons & Angels" si "Angel In Black" a sunat perfect, fiind urmat de imnul turneului, piesa "Metal Nation".
Momentul de maxim si cel care mi-a placut extrem de mult a fost piesa "Fighting The Darkness" si de acolo si pana la final, m-am lasat purtata total de val si de muzica Primal Fear. "Metal Is Forever" ne-a spus parca propria poveste si toata nebunia s-a incheiat cu doua piese in forta, interpretate la bis in uralele fanilor ("Bad Guys Wear Black si "Chainbreaker"). A fost cu siguranta un concert memorabil pentru toti cei prezenti la concert.
Trebuie punctat ca si organizatoric, totul a mers ca pe roate. Nici un pic de intarziere, acces fara pic de dificultate, numai de bine si multumiri celor de la Promusic si Maximum Rock pentru ca au facut posibil acest eveniment!
vineri, 30 martie 2012
Blaze Bayley in Romania
Weekend-ul trecut am avut parte de una dintre cele mai frumoase experiente de pana acum. A fost o combinatie de muzica, fotografie, prietenie, admiratie si probabil, un strop de nebunie. Stiam ca aveam sa bifeze 2 concerte Blaze Bayley, insa nimic nu anunta ceea ce avea sa fie.
Concertul de la Bucuresti a decurs dupa cum ma gandeam, cu o mica mentiune ca inainte de concert am avut placerea sa-l cunosc personal pe unul dintre chitaristii lui Blaze, pe care mi l-a prezentat Balaurul de la Trooper, si cu care am schimbat cateva vorbe. La finalul serii, inca sub vraja muzicii lui Blaze, m-am pus frumos la coada cu restul fanilor, pentru a face o poza cu o voce minunata a metalului mondial, Blaze Bayley. Tot in seara respectiva, mi-a trecut prin minte o idee nastrusnica. Am lansat doar o intrebare catre baietii de la Trooper, mai exact care era programul pentru a doua zi (pentru Targoviste), exprimandu-mi in acelasi timp dorinta de a veni sa fac cateva poze cu trupa lui Blaze, in timp ce vizitau ruinele de la Curtea Domneasca din Targoviste.
A doua zi, fix cand m-am dat jos din microbuz in Targoviste, am primit un telefon si mi s-a zis ca “you’re in”, urma sa merg la vizitat cu trupa lui Blaze si sa le fac niste poze. Freak out instantaneu, prima mea sedinta foto pe care aveam sa o fac vreodata cu o trupa rock si aveam parte chiar de trupa lui Blaze Bayley. Ce-i drept, am deja un an de cand fac poze la concerte si am pozat si trupe mai mari, pe scene mai mari, dar trebuie sa recunosc ca nu ma consider deloc un fotograf cu experienta mai ales la facut poze afara pe lumina zilei intr-o insorita zi de martie.
M-am intalnit cu trupa la hotel, insotita bineinteles si de o parte din Trooper (cu ceilalti ne-am vazut direct la turn) si am mers spre Parcul Chindia. Aveam niste emotii groaznice, desi ei au fost foarte draguti cu mine de fiecare data.
Mi-a fost greu sa imi intru in rolul de fotograf, vroiam sa fac totul fara sa le rapesc din placerea de a vizita (aveau si ei in sfarsit niste timp liber pentru asa ceva si banuiesc ca nu le ardea neaparat de stat la poze) si in acelasi timp, sa surprind niste cadre interesante. Nu stiu daca am dat tot ce am avut mai bun din mine, nu stiu daca am scos niste poze pe gustul lor (m-a ajutat si Alex sa le cosmetizez si sa le dau un glow special si deocamdata, trupa lui Blaze s-a aratat destul de entuziasmata de ele) dar in final, sper ca m-am descurcat onorabil. I-am pus si la zid, i-am pozat si cu Turnul Chindiei si in Turn si am in final, 7 poze cu niste oameni care au intrat in scurt timp in categoria idolilor mei.
Pe drum spre parc, la ruine si inapoi spre centrul vechi, am avut ocazia sa schimb iar cateva vorbe cu cei din trupa lui Blaze si pana am ajuns acasa de la sedinta foto, ne imprietenisem deja pe Facebook (reteaua asta de socializare e addictive nu doar pentru noi, romanii).
Inainte de concertul din Targoviste, publicasem impreuna cu colegul meu Alex de la Letsrock.ro, pozele de la concertul din Silver Church si am apucat sa le arat si baietilor. A fost amuzant fiindca le-au placut mult si ma tot intrebau daca eu am facut pozele alea, ne-au dat share la linkul cu ele pe paginile lor de Facebook si pareau foarte entuziasmati sa se urce din nou pe o scena in Romania. Concertul de la Targoviste, cu Trooper in deschiderea lui Blaze Bayley a fost un concert de mare exceptie. Recunosc ca (de data asta) mi-a venit sa plang cand Trooper au cantat “Strigat” pentru ca mi-am dat seama cata bucurie mi-a adus trupa asta de-a lungul timpului si cate am reusit sa realizez eu cu ajutorul lor.
Concertul Blaze Bayley din Targoviste a fost unul scurt, dar cuprinzator si cu toate ca au fost probleme cu sunetul, eu una am savurat din plin fiecare moment al show-ului. Dupa concert, iar la povesti cu trupa, poze cu ei, poze cunoscutilor cu ei si tot asa. Distractia s-a terminat aproape de 2 noaptea cand mi se parea ca totul fusese doar un vis. N-a fost, dar a fost o zi excelenta in care mi-am facut noi prieteni si am avut pe scena din Targoviste o trupa de renume mondial.
Pozele de la micuta sesiune foto de la turnul Chindiei le gasiti aici (merci Alex Bratu inca o data pentru ajutorul dat cu editarea lor):
Concertul de la Bucuresti a decurs dupa cum ma gandeam, cu o mica mentiune ca inainte de concert am avut placerea sa-l cunosc personal pe unul dintre chitaristii lui Blaze, pe care mi l-a prezentat Balaurul de la Trooper, si cu care am schimbat cateva vorbe. La finalul serii, inca sub vraja muzicii lui Blaze, m-am pus frumos la coada cu restul fanilor, pentru a face o poza cu o voce minunata a metalului mondial, Blaze Bayley. Tot in seara respectiva, mi-a trecut prin minte o idee nastrusnica. Am lansat doar o intrebare catre baietii de la Trooper, mai exact care era programul pentru a doua zi (pentru Targoviste), exprimandu-mi in acelasi timp dorinta de a veni sa fac cateva poze cu trupa lui Blaze, in timp ce vizitau ruinele de la Curtea Domneasca din Targoviste.
A doua zi, fix cand m-am dat jos din microbuz in Targoviste, am primit un telefon si mi s-a zis ca “you’re in”, urma sa merg la vizitat cu trupa lui Blaze si sa le fac niste poze. Freak out instantaneu, prima mea sedinta foto pe care aveam sa o fac vreodata cu o trupa rock si aveam parte chiar de trupa lui Blaze Bayley. Ce-i drept, am deja un an de cand fac poze la concerte si am pozat si trupe mai mari, pe scene mai mari, dar trebuie sa recunosc ca nu ma consider deloc un fotograf cu experienta mai ales la facut poze afara pe lumina zilei intr-o insorita zi de martie.
M-am intalnit cu trupa la hotel, insotita bineinteles si de o parte din Trooper (cu ceilalti ne-am vazut direct la turn) si am mers spre Parcul Chindia. Aveam niste emotii groaznice, desi ei au fost foarte draguti cu mine de fiecare data.
Mi-a fost greu sa imi intru in rolul de fotograf, vroiam sa fac totul fara sa le rapesc din placerea de a vizita (aveau si ei in sfarsit niste timp liber pentru asa ceva si banuiesc ca nu le ardea neaparat de stat la poze) si in acelasi timp, sa surprind niste cadre interesante. Nu stiu daca am dat tot ce am avut mai bun din mine, nu stiu daca am scos niste poze pe gustul lor (m-a ajutat si Alex sa le cosmetizez si sa le dau un glow special si deocamdata, trupa lui Blaze s-a aratat destul de entuziasmata de ele) dar in final, sper ca m-am descurcat onorabil. I-am pus si la zid, i-am pozat si cu Turnul Chindiei si in Turn si am in final, 7 poze cu niste oameni care au intrat in scurt timp in categoria idolilor mei.
Pe drum spre parc, la ruine si inapoi spre centrul vechi, am avut ocazia sa schimb iar cateva vorbe cu cei din trupa lui Blaze si pana am ajuns acasa de la sedinta foto, ne imprietenisem deja pe Facebook (reteaua asta de socializare e addictive nu doar pentru noi, romanii).
Inainte de concertul din Targoviste, publicasem impreuna cu colegul meu Alex de la Letsrock.ro, pozele de la concertul din Silver Church si am apucat sa le arat si baietilor. A fost amuzant fiindca le-au placut mult si ma tot intrebau daca eu am facut pozele alea, ne-au dat share la linkul cu ele pe paginile lor de Facebook si pareau foarte entuziasmati sa se urce din nou pe o scena in Romania. Concertul de la Targoviste, cu Trooper in deschiderea lui Blaze Bayley a fost un concert de mare exceptie. Recunosc ca (de data asta) mi-a venit sa plang cand Trooper au cantat “Strigat” pentru ca mi-am dat seama cata bucurie mi-a adus trupa asta de-a lungul timpului si cate am reusit sa realizez eu cu ajutorul lor.
Concertul Blaze Bayley din Targoviste a fost unul scurt, dar cuprinzator si cu toate ca au fost probleme cu sunetul, eu una am savurat din plin fiecare moment al show-ului. Dupa concert, iar la povesti cu trupa, poze cu ei, poze cunoscutilor cu ei si tot asa. Distractia s-a terminat aproape de 2 noaptea cand mi se parea ca totul fusese doar un vis. N-a fost, dar a fost o zi excelenta in care mi-am facut noi prieteni si am avut pe scena din Targoviste o trupa de renume mondial.
Pozele de la micuta sesiune foto de la turnul Chindiei le gasiti aici (merci Alex Bratu inca o data pentru ajutorul dat cu editarea lor):
luni, 26 martie 2012
Cronica Blaze Bayley si Incipient in Silver Church, 23 martie 2012
Dupa o saptamana cu multe evenimente, a venit si ziua de vineri pe care o asteptam asa de mult. Aveam sa ma reintalnesc cu Blaze Bayley, de data aceasta insotit de trupa sa. Trebuie sa recunosc ca am fost dezamagita cand am intrat in Silver Church, fiindca in afara de cativa curiosi, batea vantul; ce-i drept, era si foarte devreme (concertul a inceput si s-a terminat devreme, fiindca trebuia sa inceapa "distractia" de vineri noaptea in club) .
Putin dupa orele 19.00, trupa targovisteana Incipient si-a inceput concertul, prilej tocmai bun pentru a ne apropia de scena. Andrei, Vlad, Detest si Claudiu au animat publicul cum au stiut ei mai bine, pentru intrarea capului de afis. Rockerii s-au lasat cu greu convinsi sa se apropie de scena dar piese precum "Joc Banal", "Monarhia" sau "Am Draci" au agitat spiritele si pletele celor prezenti.
Stilistic, Incipient nu erau neaparat potriviti pentru a deschide acest concert, dar eu zic ca s-au descurcat excelent in aceasta postura si au facut o figura frumoasa. La mai mare!
Blaze Bayley si trupa sa au fost punctuali si au dat drumul la treaba fix la orele 20. Trebuie sa mentionez ca Blaze este insotit in turneul "The King of Metal" de 4 muzicieni talentati si sufletisti: Thomas Zwijsen (chitara), Andrea Neri (chitara), Lehmann (bass) si Claudio Tirincanti (tobe).
"Romania, are you alive? I am Blaze Fuckin' Bayley!!" ne-a anuntat simpaticul britanic cu vocea lui puternica inca de la prima piesa "Will To Win". A urmat "Lord Of The Flies", un prim cover Iron Maiden ce a innebunit publicul din primele randuri. Publicul de heavy-metal din Bucuresti nu este foarte numeros, dar cu siguranta unul ce se dedica cu pasiune genului de muzica preferat.
Blaze este in turneul de promovare al albumului sau "The King Of Metal", de pe care ne-a cantat piesa ce da titlul albumului, o piesa tribut pentru Dimebag, "The Black Country", "Fate" si "The Rainbow Fades To Black". Comunicativ, Blaze ne-a spus ca regele metalului nu este el, ci publicului datorita caruia el poate canta muzica ce ii place, poate canta alaturi de muzicienii pe care si-i doreste si poate face in continuare turnee. "Stare at the Sun" si "Leap Of Faith" au fost cantate si ele pe scena din Silver Church.
"The Brave" si "The Clansman" au fost dedicate publicului iubitor de heavy metal si Blaze ne-a tinut un mic discurs despre libertate. Toate piesele au sunat excelent, atat vocal cat si instrumental, Blaze si trupa sa fiind niste profesionisti in ceea ce fac. La "Man On The Edge" am avut parte de o surpriza, pe scena urcand Balaurul si Coiot de la Trooper, in uralele publicului. Blaze le-a multumit Trooperilor pentru ca fara ei, concertele lui din Romania probabil ca nu ar fi fost posibile. A fost unul dintre cele mai frumoase momente ale concertului, in care am avut pe scena o legenda a metalului mondial acompaniata de doi dintre cei mai iubiti muzicieni romani.
Finalul a fost incendiar, in ritmuri de Iron Maiden cu piesele "Futureal" si "Virus". Dupa concert, toate trupa a stat sa dea autografe si sa faca poze cu fanii. Trebuie sa va marturisesc ca am povestit un pic cu cei din trupa lui Blaze dupa concertul din Targoviste (nu puteam sa-l ratez, fiind vorba de orasul meu natal) si unul dintre chitaristi mi-a spus ca le-a placut foarte mult in Romania, mai ales datorita caldurii cu care au fost primiti de public. Pana la urma, este vorba de ceea ce oferi si ceea ce ti se ofera in schimb, iar Blaze Bayley la Bucuresti ne-a oferit muzica de cea mai buna calitate!
Putin dupa orele 19.00, trupa targovisteana Incipient si-a inceput concertul, prilej tocmai bun pentru a ne apropia de scena. Andrei, Vlad, Detest si Claudiu au animat publicul cum au stiut ei mai bine, pentru intrarea capului de afis. Rockerii s-au lasat cu greu convinsi sa se apropie de scena dar piese precum "Joc Banal", "Monarhia" sau "Am Draci" au agitat spiritele si pletele celor prezenti.
Stilistic, Incipient nu erau neaparat potriviti pentru a deschide acest concert, dar eu zic ca s-au descurcat excelent in aceasta postura si au facut o figura frumoasa. La mai mare!
Blaze Bayley si trupa sa au fost punctuali si au dat drumul la treaba fix la orele 20. Trebuie sa mentionez ca Blaze este insotit in turneul "The King of Metal" de 4 muzicieni talentati si sufletisti: Thomas Zwijsen (chitara), Andrea Neri (chitara), Lehmann (bass) si Claudio Tirincanti (tobe).
"Romania, are you alive? I am Blaze Fuckin' Bayley!!" ne-a anuntat simpaticul britanic cu vocea lui puternica inca de la prima piesa "Will To Win". A urmat "Lord Of The Flies", un prim cover Iron Maiden ce a innebunit publicul din primele randuri. Publicul de heavy-metal din Bucuresti nu este foarte numeros, dar cu siguranta unul ce se dedica cu pasiune genului de muzica preferat.
Blaze este in turneul de promovare al albumului sau "The King Of Metal", de pe care ne-a cantat piesa ce da titlul albumului, o piesa tribut pentru Dimebag, "The Black Country", "Fate" si "The Rainbow Fades To Black". Comunicativ, Blaze ne-a spus ca regele metalului nu este el, ci publicului datorita caruia el poate canta muzica ce ii place, poate canta alaturi de muzicienii pe care si-i doreste si poate face in continuare turnee. "Stare at the Sun" si "Leap Of Faith" au fost cantate si ele pe scena din Silver Church.
"The Brave" si "The Clansman" au fost dedicate publicului iubitor de heavy metal si Blaze ne-a tinut un mic discurs despre libertate. Toate piesele au sunat excelent, atat vocal cat si instrumental, Blaze si trupa sa fiind niste profesionisti in ceea ce fac. La "Man On The Edge" am avut parte de o surpriza, pe scena urcand Balaurul si Coiot de la Trooper, in uralele publicului. Blaze le-a multumit Trooperilor pentru ca fara ei, concertele lui din Romania probabil ca nu ar fi fost posibile. A fost unul dintre cele mai frumoase momente ale concertului, in care am avut pe scena o legenda a metalului mondial acompaniata de doi dintre cei mai iubiti muzicieni romani.
Finalul a fost incendiar, in ritmuri de Iron Maiden cu piesele "Futureal" si "Virus". Dupa concert, toate trupa a stat sa dea autografe si sa faca poze cu fanii. Trebuie sa va marturisesc ca am povestit un pic cu cei din trupa lui Blaze dupa concertul din Targoviste (nu puteam sa-l ratez, fiind vorba de orasul meu natal) si unul dintre chitaristi mi-a spus ca le-a placut foarte mult in Romania, mai ales datorita caldurii cu care au fost primiti de public. Pana la urma, este vorba de ceea ce oferi si ceea ce ti se ofera in schimb, iar Blaze Bayley la Bucuresti ne-a oferit muzica de cea mai buna calitate!
vineri, 23 martie 2012
Cronica Steelborn lansare Trup de Apa in Jukebox, 22 martie 2012
Va mai amintiti de trupa Stillborn ce a deschis anul trecut concertul Bon Jovi de la Bucuresti? Intre timp, si-au schimbat numele in Steelborn si mai bine de 6 luni au stat inchisi in studio si sala de repetitii pentru a ne pregati primul lor album. "Trup de Apa" a avut lansarea pe 22 martie 2012 in clubul Jukebox in fata a peste 400 de fani Steelborn.
Pentru cine nu ii cunoaste inca, Steelborn sunt Aura Pohoata (voce), Robert Munean (bass), Alex Botezatu (chitara), Mihai Danciulescu (chitara) si Catalin Gurau (tobe) si impreuna, ne-au aratat ca o trupa tanara poate avea o ascensiune fulminanta de la "necunoscuti" la una dintre cele mai apreciate trupe de rock din Romania. Locatia aleasa pentru concert, clubul "Jukebox" a fost o alegere foarte inspirata avand in vedere multimea de fani veniti la aceasta lansare.
Steelborn au deschis seara cu piesa "Nimic Nu Ma Atinge" si inca de la aceasta prima piesa mi-am dat seama ca fanii din primele randuri erau familiarizati cu versurile trupei lor preferate. Rar mi-a fost dat ca la concertele cu trupe romanesti sa vad niste fani asa devotati cum sunt fanii trupei Steelborn. Jos palaria pentru un public minunat!! Steelborn s-au ridicat la inaltimea asteptarilor si chiar mai mult, ei debordand de energie chiar si dupa o pauza asa lunga de activitate concertistica.
Dupa alte cateva piese de pe "Trup de Apa" am avut parte si de un prim cover al serii la piesa "Open Your Eyes" a celor de la Guano Apes. Vocea Aurei este punctul forte al trupei dar baietii tin pasul cu ea si nu se lasa mai prejos, astfel ca am avut parte de un show rock total. Nu au lipsit nici baladele, asa ca am avut parte de piesa "Poveste", e piesa sensibila pe care vocea Aurei se potriveste perfect. Piesele "Tu", "Trup de Apa", "De Ce", "Hello", "Stop" au fost si ele incluse in setlistul concertului de lansare.
Nu au lipsit nici momentele in care Steelborn au avut invitati de seama. Asa cum a spus si Aura in concert, au avut invitati pe unul dintre cei mai mari chitaristi din tara (si anume Balaurul de la Trooper), unul dintre cei mai simpatici rockeri (Cristi Hrubaru) si o voce exceptionala (Coiotul de la Trooper). Cristi Hrubaru a cantat cu Aura si Balaurul "Love of My Life" (Queen) si le-a iesit foarte bine! Dupa acest moment, Balaurul a ramas pe scena alaturi de instrumentistii Steelborn pentru a canta impreuna piesa "For The Love Of God" (Steve Vai).
Aura si Coiotul au incins publicul si scena cantand "Fire It Up" (Black Label Society), publicul aclamandu-i minute in sir. Un duet superb in care vocile celor doi s-au impletit perfect!
Finalul acestui concert se apropia cu pasi repezi. Piesa "Un Nou Inceput" a fost momentul de maxim al acestui concert, moment in care publicul a cantat fiecare vers impreuna cu Aura si baietii. Din punctul meu de vedere, publicul Steelborn este al 6lea membru al trupei!
"Zombie" (Cranberries) si "Highway To Hell" (AC/DC) au incheiat petrecerea de lansare, unul dintre cele mai frumoase concerte cu trupele romanesti la care am asistat. O sa mai auziti cu siguranta de Steelborn (asa cum a spus si Cristi Hrubaru in concert), o trupa ce a demonstrat deja ca isi merita locul intre cele mai bune trupe rock din Romania. Eu am toata increderea ca o sa ne revedem cu ei si cu ocazia lansarii urmatoarelor albume ale trupei.
Hai cu rocku'!
Pentru cine nu ii cunoaste inca, Steelborn sunt Aura Pohoata (voce), Robert Munean (bass), Alex Botezatu (chitara), Mihai Danciulescu (chitara) si Catalin Gurau (tobe) si impreuna, ne-au aratat ca o trupa tanara poate avea o ascensiune fulminanta de la "necunoscuti" la una dintre cele mai apreciate trupe de rock din Romania. Locatia aleasa pentru concert, clubul "Jukebox" a fost o alegere foarte inspirata avand in vedere multimea de fani veniti la aceasta lansare.
Steelborn au deschis seara cu piesa "Nimic Nu Ma Atinge" si inca de la aceasta prima piesa mi-am dat seama ca fanii din primele randuri erau familiarizati cu versurile trupei lor preferate. Rar mi-a fost dat ca la concertele cu trupe romanesti sa vad niste fani asa devotati cum sunt fanii trupei Steelborn. Jos palaria pentru un public minunat!! Steelborn s-au ridicat la inaltimea asteptarilor si chiar mai mult, ei debordand de energie chiar si dupa o pauza asa lunga de activitate concertistica.
Dupa alte cateva piese de pe "Trup de Apa" am avut parte si de un prim cover al serii la piesa "Open Your Eyes" a celor de la Guano Apes. Vocea Aurei este punctul forte al trupei dar baietii tin pasul cu ea si nu se lasa mai prejos, astfel ca am avut parte de un show rock total. Nu au lipsit nici baladele, asa ca am avut parte de piesa "Poveste", e piesa sensibila pe care vocea Aurei se potriveste perfect. Piesele "Tu", "Trup de Apa", "De Ce", "Hello", "Stop" au fost si ele incluse in setlistul concertului de lansare.
Nu au lipsit nici momentele in care Steelborn au avut invitati de seama. Asa cum a spus si Aura in concert, au avut invitati pe unul dintre cei mai mari chitaristi din tara (si anume Balaurul de la Trooper), unul dintre cei mai simpatici rockeri (Cristi Hrubaru) si o voce exceptionala (Coiotul de la Trooper). Cristi Hrubaru a cantat cu Aura si Balaurul "Love of My Life" (Queen) si le-a iesit foarte bine! Dupa acest moment, Balaurul a ramas pe scena alaturi de instrumentistii Steelborn pentru a canta impreuna piesa "For The Love Of God" (Steve Vai).
Aura si Coiotul au incins publicul si scena cantand "Fire It Up" (Black Label Society), publicul aclamandu-i minute in sir. Un duet superb in care vocile celor doi s-au impletit perfect!
Finalul acestui concert se apropia cu pasi repezi. Piesa "Un Nou Inceput" a fost momentul de maxim al acestui concert, moment in care publicul a cantat fiecare vers impreuna cu Aura si baietii. Din punctul meu de vedere, publicul Steelborn este al 6lea membru al trupei!
"Zombie" (Cranberries) si "Highway To Hell" (AC/DC) au incheiat petrecerea de lansare, unul dintre cele mai frumoase concerte cu trupele romanesti la care am asistat. O sa mai auziti cu siguranta de Steelborn (asa cum a spus si Cristi Hrubaru in concert), o trupa ce a demonstrat deja ca isi merita locul intre cele mai bune trupe rock din Romania. Eu am toata increderea ca o sa ne revedem cu ei si cu ocazia lansarii urmatoarelor albume ale trupei.
Hai cu rocku'!
joi, 22 martie 2012
Cronica Vita de Vie la Opera Nationala Bucuresti, 20 martie 2012
Vita de Vie la Opera Nationala Bucuresti! Asa cum ne-a spus Adrian Despot, un concert la Opera era un vis frumos de-al lui Sorin (clape) si acest vis s-a implinit pe 20 martie 2012, cand Vita de Vie a cantat cu casa inchisa in fata a peste 1000 de oameni.
A fost nevoie de un concert rock la Opera ca sa ajung si eu acolo, dar a meritat fiecare secunda petrecuta acolo. Sala s-a umplut si putin dupa orele 20.00 Vita de Vie si-au facut intrarea in scena. Facand parte din turneul "Vita de Vie 15 ani", acest concert a fost unul dintre cele mai bune reprezentatii pe care le-am vazut live cu o trupa romaneasca.
O trupa cu adevarat buna te trece printr-o multime de stari in timpul unui concert si Vita de Vie si-a indeplinit aceasta misiune cu brio. Ne-au facut sa radem, ne-au impresionat cu muzica lor pana aproape de lacrimi, ne-au facut sa spunem "uite ca se poate si la noi in Romania!", ne-au dat tot ce au avut si au fost rasplatiti cu o multime de aplauze.
Imbracati complet in negru, Vita de Vie, insotiti de Mandela Gajol au dat startul concertului cu piesa "Iamma". Trebuie spus ca piesele Vita de Vie in varianta acustica suna mult mai bine decat si-ar fi imaginat cineva vreodata. S-a vazut ca trupa a muncit enorm pentru acest concert, Adrian Despot fiind vizibil emotionat in mai multe momente ale spectacolului. A fost un spectacol total din toate punctele de vedere asa ca imi este greu sa descriu prea bine multitudinea de sentimente prin care am trecut.
"Visele", "Imi Pasa", "Vinolamine", "Alunga Tacerea", "Azi", "Totata" au rasunat pe scena de la Opera si s-au auzit excelent. Au fost si mici probleme tehnice, depasite insa cu zambete si aplauze. Primii invitati ai celor de la Vita de Vie au fost Eugen Caminschi si Tudor Chirila care au cantat piesa "Ce Conteaza". A fost un moment cu special, urmat de o reorchestratie a piesei "Sunetul Mai Tare" in ritmuri de muzica...populara.
A urmat si un moment alaturi de o reprezentanta a sexului frumos, Alexandrina Hristov. De ce Alexandrina? Adi Despot ii spune "pentru ca esti cea mai buna, cea mai reala..". Ea a cantat impreuna cu Vita de Vie piesa "Varza", o interpretare inedita terminata cu o explozie a unei pocnitori venita imediat dupa versul "arma ucide".
"Liber" si "Praf de Stele" au fost piesele cantate la bis, piese ce au incheiat o seara de muzica interpretata aproape de perfectiune. Multumim Adrian Despot, Adrian Ciuplea, Cezar Popescu, Sorin Pupe, Sorin Danescu si Mandela Gajol pentru muzica si daruire! Multumim Phoenix Entertainment!
Hai cu rocku'!
A fost nevoie de un concert rock la Opera ca sa ajung si eu acolo, dar a meritat fiecare secunda petrecuta acolo. Sala s-a umplut si putin dupa orele 20.00 Vita de Vie si-au facut intrarea in scena. Facand parte din turneul "Vita de Vie 15 ani", acest concert a fost unul dintre cele mai bune reprezentatii pe care le-am vazut live cu o trupa romaneasca.
O trupa cu adevarat buna te trece printr-o multime de stari in timpul unui concert si Vita de Vie si-a indeplinit aceasta misiune cu brio. Ne-au facut sa radem, ne-au impresionat cu muzica lor pana aproape de lacrimi, ne-au facut sa spunem "uite ca se poate si la noi in Romania!", ne-au dat tot ce au avut si au fost rasplatiti cu o multime de aplauze.
Imbracati complet in negru, Vita de Vie, insotiti de Mandela Gajol au dat startul concertului cu piesa "Iamma". Trebuie spus ca piesele Vita de Vie in varianta acustica suna mult mai bine decat si-ar fi imaginat cineva vreodata. S-a vazut ca trupa a muncit enorm pentru acest concert, Adrian Despot fiind vizibil emotionat in mai multe momente ale spectacolului. A fost un spectacol total din toate punctele de vedere asa ca imi este greu sa descriu prea bine multitudinea de sentimente prin care am trecut.
"Visele", "Imi Pasa", "Vinolamine", "Alunga Tacerea", "Azi", "Totata" au rasunat pe scena de la Opera si s-au auzit excelent. Au fost si mici probleme tehnice, depasite insa cu zambete si aplauze. Primii invitati ai celor de la Vita de Vie au fost Eugen Caminschi si Tudor Chirila care au cantat piesa "Ce Conteaza". A fost un moment cu special, urmat de o reorchestratie a piesei "Sunetul Mai Tare" in ritmuri de muzica...populara.
A urmat si un moment alaturi de o reprezentanta a sexului frumos, Alexandrina Hristov. De ce Alexandrina? Adi Despot ii spune "pentru ca esti cea mai buna, cea mai reala..". Ea a cantat impreuna cu Vita de Vie piesa "Varza", o interpretare inedita terminata cu o explozie a unei pocnitori venita imediat dupa versul "arma ucide".
"Liber" si "Praf de Stele" au fost piesele cantate la bis, piese ce au incheiat o seara de muzica interpretata aproape de perfectiune. Multumim Adrian Despot, Adrian Ciuplea, Cezar Popescu, Sorin Pupe, Sorin Danescu si Mandela Gajol pentru muzica si daruire! Multumim Phoenix Entertainment!
Hai cu rocku'!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
