Cover Fest 2009

In weekendul ce tocmai a trecut am luat parte la prima editie (de fapt, editia zero, daca este sa ne luam dupa afis) a Cover Fest organizat in Catunul Muscel, jud. Dambovita. Acest festival, nascut din iubire de rock si natura a strans aproximativ 200 de persoane dupa estimarile mele pe culmile dealului din apropiere de Moroieni. Publicul, in mare parte format din targovisteni a raspuns prezent la distractia inedita. Spun inedita fiindca accesul la acest festival a fost destul de dificil, neexistand drum pana acolo decat pe jos sau cu masini de teren/atv-uri si alte chestii de-astea.

Drumul este frumos, mai ales ultima parte oferind o priveliste incantatoare. Dar cum este greu la deal si din cauza ca eram si foarte racita neputand sa respir ca un om normal, urcarea s-a dovedit a fi o proba de foc pentru mine si picioarele mele :). In fine, cand am auzit zgomotul tobelor rasunand in vale am stiut ca mai e un pic si m-am mobilizat ceva mai bine.

Foarte draguta locatia, un loc rupt complet de civilizatie, curentul electric fiind alimentat de un generator. Acolo ne-au primit organizatorii, o mana de oameni care au pus la cale fiecare detaliu pentru ca publicul spectator sa nu duca lipsa de nimic. Au fost gratare cu jar incins, loc de pus cortul (noi nu am avut ca nu am ramas pana de dimineata), ciorba la ceaun si multa bere ce a curs in valuri. De fapt, berea a fost singura bautura care se putea cumpara de acolo.

Cand am ajuns, pe scena faceau probe de sunet trupetii de la COD, aflati intr-o formula “de criza”, cu un chitarist in minus. Incercand sa suplineasca lipsa celei de-a doua chitare, Bursuc (solistul vocal) si-a pus in aplicare talentul de a manui chitara. Nu i-a iesit rau dar cred ca faptul ca trebuia sa se concentreze la o alta turatie decat de obicei, i-a afectat oarecum prestatia vocala, cel putin asa am perceput eu sunetul venit dinspre scena.

Nu stiu daca sunetul i-a ajutat prea mult, dar faptul ca au fost multe microfonii, faptul ca Adi a reusit sa rupa 5 corzi de chitara intr-un sigur concert, ducand la pauze destul de lungi, le-a fragmentat concertul si a stricat cu siguranta tot farmecul. Coveruri au fost multe, cele de la AC/DC au sunat bine in cea mai mare parte dar, coverul dupa Chris Isaak-Wicked games a fost macelarit la propriu. Nu inteleg de ce mai faci un cover daca stii ca nu-ti iese si nu poti sa-l canti. Si nu, faptul ca esti baut nu este o scuza pentru nimeni.

Dupa ce a terminat trupa COD de cantat, si-a facut aparitia pe scena trupa Recycle Bin, din Bucuresti. Din cate am inteles, aceste doua trupe mentionate mai sus sunt colege de sala de repetitie.

Abordand o muzica ska-punk, baietii de la Recycle Bin au inceput in forta cu un cover dupa piesa “La Stere” a mai varstnicilor colegi de breasla Timpuri Noi. Cu un show dinamic si multa voie buna, trupa a reusit sa aduca in fata scenei si sa ii faca sa topaie pe aproape toti cei veniti la fest. Au dat si piese de-ale lor si coveruri inedite gen melodia de la “Surprize, surprize”, combinata cu melodia de la “Dansez pentru tine”, cu versuri modificate si mult mai “suparate”. Ah si bineinteles trebuie mentionat coverul dupa artistul de real succes national (idolul tuturor femeilor aflate la a 5-a tinerete) Fuego. Desi nu sunt fan al genului abordat de ei, apreciez foarte mult trupa asta care a sunat inchegat, s-a bucurat de concert si a adus un zambet pe fata oamenilor veniti la Cover Fest. Nu stiu ce impresie au lasat organizatorilor da eu pun un vot sa ii cheme si anul viitor.

Am uitat sa mentionez dar distractia la inceputul serii a fost asigurata de Gopo&friends, o trupa improvizata ad-hoc (cred) ce a facut deliciul publicului. Trebuie mentionate coverurile “El condor pasa” si “Wild thing”:)).

Foarte misto aleasa si muzica dinainte de concert si cea dintre trupe, pe dealuri rasunand acordurile celor de la Iron Maiden, Dream Theater, Metallica, Black Label Society etc..

Desi mai urma inca o trupa, Marcian Petrescu & Band noi am cedat in fata frigului si am luat-o la picior spre casa. Drumul la intors a fost destul de palpitant, am mers prin intuneric si cred ca am scos un timp record pana am ajuns in oras (de cand am parasit locatia Cover fest si pana am ajuns in Targoviste am facut aproximativ 1 ora si 15 minute).

Some of the best 10 minutes of my life

Cronologic vorbind, postul asta trebuia sa fie scris acu cateva saptamani. Practic, la cat de busy am fost in ultima perioada si la cat de greu mi-am gasit starea in care sa scriu, merge si acu'. Chestia e ca tocmai citeam o carte (Anais Nin-Henry si June) si povestea nebuna din carte m-a inspirat oarecum sa scriu de prostiile ce le veti vedea mai jos.

Va avertizez ca urmeaza o chestie ce ar putea fi catalogata ca emo...dar wtf? we all have our moments sometimes.

Fac chestii toante uneori. Mai ales cand iau ceva mai mult alcool la bord decat trebuie. Oricum, asta nu e o scuza pentru nimeni desi cu totii ne-am dorii sa ne scape de pacate uneori. Atunci cand ratiunea este un lucru demult uitat si simturile ti-o iau razna, you just give up to the moment. Cand o joaca de copii se transforma in ceva mai mult, incepi sa-ti pui intrebari. Daca nu atunci pe loc, cu siguranta a doua zi cand aburii alcoolului s-au ridicat. Constientizarea unor lucruri este aproape mereu dureroasa.

Dar astea sunt detalii ulterioare. Momentu' e important. Momentu' ala pe care nu-l mai stie nimeni, decat tu si el, cand treci de la 0 la infinit in cateva secunde, cand iti pompeaza adrenalina prin vene si aproape ca iti simti bataile inimii mai ceva ca un ritm indracit batut de Portnoy. Cand stii ca totul s-ar putea schimba, cand iti dai seama ca era o chestie pe care ti-o doreai latent de ceva vreme. Posedare draceasca, this is what I'm talking about. Luati chestia asta mai mult sau mai putin sexual dar cu siguranta nu ca pe ceva intelectual. Aia este o alta distractie.

Chestia cu 10 minute din titlu este o estimare, in fapt mi-e destul de greu sa ghicesc cat a durat ultimu moment de astfel de dementa pura. Chestia cea mai buna e cand you don't judge yourself. Dar la dracu daca pot sa nu o fac...

Si ma enerveaza ceva, ca tre sa stric eu totul mereu. Ca desi the good thing poate sa continue ceva vreme I freak out si ma inchid in universul meu solitar. Si normal ca nu te mai intelegi cu mine dup-aia.

Intr-un blink of an eye, te trezesti ca nu stii daca chiar ai trait chestia sau ai visat. Btw de visat, ar cam fi timpul sa ma pun la zzz-iala.

Sfat sincer pe final de post: live your moments and follow your dreams :-)

Stay metal forever - Rise of the underground

Nu mai bifasem de mult un concert de club in Bucuresti (ce-i drept vara e mai frumos sa mergem la concerte/festuri open air) si uitasem cum e cu fumul de tigara, caldura, aglomeratia, stiti voi. Cu toate acestea, a meritat cu siguranta sa merg la a doua seara a festivalului Stay metal forever (aflat la prima editie, incununata de succes!). Line-up-ul a fost destul de interesant, fiind vorba de multe trupe noi pentru mine dar sa n-o mai lungesc si sa trec la fapte.

Seara a fost deschisa de cei de la KinEthics, o trupa de pustani ce personal nu m-a prins foarte tare. Cu toate acestea, s-a vazut ca s-au straduit sa faca o atmosfera frumoasa ieri seara si pareau destul de emotionati. Probabil stiu si ei ca it's a long way to the top, dar cu siguranta sunt pe drumul cel bun. Au facut un cover AC/DC ce a fost primit cu urale de catre publicul din Suburbia. Ma gandeam sa-i si categorisesc intr-un gen muzical ca sa va faceti o idee despre ce canta baietii astia, dar vizitandu-le pagina de myspace am vazut ca la "sounds like" au completat "..KinEthics" asa ca singura mea recomandare in ceea ce ii priveste este sa mergeti sa-i vedeti cantand live.

A urmat trupa de fete IDOL, o prezenta deosebita pe scena rockului romanesc, prin prisma faptului ca a adus la un loc 5 fete cu o pasiune comuna orientata clar inspre muzica rock de calitate. Fetele astea nu numai ca arata bine pe scena dar mai si canta. Le-am mai vazut in concert (ultima data cu aproximativ jumatate de an in urma) si acum am constatat cu bucurie ca au lucrat la piesele proprii. Au facut si ceva coveruri: We will rock you, Paranoid, Rock you like a hurricane (a personal favourite) si Cum vreau eu de la Trooper.

Bravo blondei Iulia ce a dansat tot concertul si a animat publicul, jos palaria pentru o atitudine foarte misto si public-friendly daca se poate spune asa :-). Sper ca data viitoare sa fie mai multa miscare si in randurile celorlalte fete. Keep on rockin' girls!

Dupa o gura de aer pe-afara, aerul din club fiind irespirabil din punctul meu de vedere, am revenit pentru a vedea show-ul celor de la Highlight Kenosis. De trupa asta nu stiam absolut nimic pana ieri, poate doar vazusem ocazional acest nume pe afisele cu concerte. Fara sa exagerez, cred ca au avut cel mai mult public dintre toate trupele. Toata lumea a fost atrasa ca un magnet de vocea Oanei si show-ul electrizant de pe scena. Nu-mi venea sa cred cum de-am ratat trupa asta pana acum si de unde au rasarit muzicienii astia. Nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca-s muzicieni cu experienta (lucru care si-a spus clar cuvantul in contextul de fata).

In plus, un alt muzician din public (ceva mai avizat ca mine, eu fiind doar un biet ascultator) mi-a spus ca i-a vazut de nenumarate ori in concerte si mereu au sunat zid, fiind la randul lui impresionat de forta cu care canta tipa de la voce. In mod sigur o sa ascult trupa asta cu multa atentie de acum inainte, ceea ce va recomand si voua.

Inca un pic de stat, mai baut o bere si hai cu rocku', Inopia apar pe scena, oai ce multi is!!! Auzisem numai cuvinte de lauda despre trupa asta si acum mi-am dat seama si de ce erau asa laudati. Si totusi parca lipsea cineva, ah era vorba de Salex, chitaristul lor care a cantat o buna parte din concert din public. Omul era posedat pur si simplu de muzica :D.

Pacat ca in cluburi spatiul de pe scena este limitat, muzicienii de la Inopia fiind asa apropiati ca abia spre sfarsitul concertului am putut sa le zaresc si eu tobosarul. Le urez si cu aceasta ocazie un intarziat La multi ani tobarului Gomez si bunei prietene a trupei, Alberta.

Mi-au ramas in suflet piesele: Empire falls, Requiem, Long life to the king. Ca sa sumarizez, Inopia au oferit un show misto, muzica de calitate, multa miscare ingradita de spatiul restrans. Front-man-ul Stefan si-a facut treaba excelent, multi ar avea cu siguranta de invatat de la el.

Festul Stay metal forever s-a incheiat cu prestatia trupei britanice De Profundis. Datorita faptului ca era sfarsit de weekend, n-am stat pana la sfarsitul concertului dar oricum muzica e fix cum o categorisesc ei pe pagina lor de myspace "soul-destroying extreme metal". Cum ma ciocnesc destul de rar de astfel de muzici, care nu-s chiar pe sufletul meu, am zis sa stau totusi sa vad ce-i de capul lor. Prima impresie pot sa zic ca nu a fost rea deloc, chiar glumeam cu o prietena legat de aspectul fizic al baietilor, in afara de unul dintre chitaristi toti au picat direct din raiul (sau iadul mai bine?!) pletosilor. Miscare scenica din plin, o pofta de cantat de zile mari si un extreme metal de buna calitate. Asta au avut de oferit cei de la De Profundis publicului roman ce a venit in Suburbia sa-i asculte.

Astfel, am incheiat inca o seara in ritm de rock ce mi-a dat mari sperante ca avem trupe din ce in ce mai bune in underground, lucru ce nu poate fi decat laudabil.

Stay metal forever, see you again next year!

L.E.: Or sa fie si poze, mai pe seara, aici:http://www.letsrock.ro/reviews_Stay+metal+forever+-+Rise+of+the+underground_29.html

C.O.D. & Skepsis, 7 august, club Underground

Datorita plecarii in delta am ramas restanta cu cronica acestui concert pe care am promis-o atat celor de la letsrock.ro cat si trupetilor din C.O.D., ei fiind prieteni vechi de-ai mei.

Dupa ce cu o seara inainte ma alcoolizasem destul de grav la un party, am venit la concert cu gandul sa-mi iau si doza de rock ca sa pot pleca in vacanta linistita :-). Cand am ajuns in bar se produceau ceva probe de sunet, cei de la C.O.D. fiind pe "scena" si testand cu bucurie sonoritatea micutului Under. Nici nu incepuse concertul si deja era o sauna in devenire acolo. Totusi, o sauna cu iz de rock'n'roll.

Pe cei de la C.O.D. ii stiu de ani buni, componenta lor fiind destul de constanta de-a lungul anilor (Bursuc-voce, Adi-chitara, Liviu-bas, Alex-tobe). Mai nou, si-au tras un chitarist nou si tinerel care a facut un show foarte fain si parea sa se distreze de minune pe acolo. Din cate am inteles se numeste Victor, cu aceasta ocazie vreau sa-i urez welcome to the family si sper sa cante in continuare cu aceiasi pasiune cu care a facut-o la Targoviste.

Cum cu ceva vreme in urma cei de la C.O.D. nu stiau ca avea sa cante si o a doua trupa in aceiasi seara, pregatisera peste 20 de piese pentru a distra publicul targovistean. Concertul a inceput cu ceva intarziere (cred ca a fost mai bine de o ora) timp in care clubul s-a umplut. Din cate am inteles nu s-au vandut foarte multe bilete, motivul fiind faptul ca o mare parte din invitati erau prieteni/invitati ai trupelor (na, in fine, eu mi-am luat bilet ca o sustinatoare a fenomenului ce sunt :p).

S-au cantat ceva coveruri AC/DC ("Back in black", "Highway to hell" ce a fost si la bis cantata la voce de simpaticul frate underaged al tobarului, "Shook me all night long", nu a lipsit nici "C.O.D." etc..sigur au mai fost dar nu-mi amintesc eu acum :p), apoi au mai fost cate una bucata de Born to be wild, Knocking on heaven's door, Paranoid, Every rose has it's thorn si la sfarsit intr-o mare destrabalare generala Gay-bar :)). Ati spune ca cei de la C.O.D. sunt o trupa de coveruri dar nu este deloc asa. S-au cantat si piesele lor, modificate drastic de ultimata data cand le-am ascultat. Baietii si-au facut toate noile piese in engleza si chiar au si o piesa in vreo 4 limbi (din care nu am inteles mare lucru ce-i drept dar promite).

Un mare bravo pentru basistul Liviu care a avut o prezenta scenica excelenta. De Alex de la tobe imi pare rau ca nu a reusit sa se faca remarcat nicicum, i-as sugera sa ii mai taie microfonul lui Bursuc din cand in cand si sa anime publicul cu niste solouri de tobe!

A fost incredibil de cald in Under, pur si simplu ti se lipeau hainele de tine si ti se opreau cuvintele in gat de cat de cald era. Asta a fost motivul principal pentru care nu am rezistat decat la jumatate din showul Skepsis, desi ce am auzit mi-a placut foarte mult. Absolut misto vocea lui Gilly pe care il mai vazusem in concert in tineretile noastre dar fara trupetii din Skepsis. Dintre acesti trupeti, am remarcat tobarul si violocelistul care isi manuia instrumentul muzical cu o ferocitate rar intalnita. Bravo si multumesc pentru coverul la "In this river" care a fost fix pe sufletul meu.

Va mai asteptam in Targoviste sa rockerim alaturi de voi. O trupa de nota 10 ce merita mult mai multa promovare pe scena rockului romanesc.

Povesti

Pentru ca v-am promis ca o sa ma intorc cu povesti din vacanta, here I am :D.

Dar inainte de toate tocmai am citit o veste care ma bucura nespus, legata de prezenta celor de la Scorpions in Bucuresti pe data de 5 noimebrie, dupa cum anunta Metalhead. O sa fiu acolo cu siguranta.

In ordine cronologica, evenimentele din aceasta vacanta au inceput cu party-ul in stil Hawaii din Under, party ce a strans niste prieteni la un loc pentru o petrecere tipica gastii noastre adica distractie, booze, dancing, extra-booze..ce sa mai zic, o animalizare cum numai noi stim sa facem :P. Momentele cheie au fost presarate cu frisca, batai cu apa, bodyshots cu tequila si multa lamaie de pe sor-mea care era intinsa pe bar la propriu, too much booze for me care am clacat eroic la un moment dat. Ziua de munca de joi+ drumul buc-tgv si faptul ca n-am mancat mai nimic m-au ajutat sa ma ia bautura de cap rau de tot si nesperat de repede. I'd better have more luck next time :)). Poze nu v-arat ca imi baga astia avertizare pe blog si declaratii ca tre sa aveti 18+ ca sa ma puteti citii :)).

Nici nu am apucat bine sa ne trezim din frenezia de joi ca vineri am luat distractia iar de coarne la un concert C.O.D. si Skepsis tot in acelasi one and only Under. Despre concert o sa povestesc intr-un post separat care va urma cat de curand.

Nu si-au scos bine baietii cu cantarea chitarile din priza ca noi plecam din good old Targvoiste cu directia Tulcea-Sulina. Drumul a fost drept si lung dar frumos asa ca pe la ora 8:30 de dimineata eram deja in port la Tulcea. Pe-acolo tot felul de neni ne ademeneau cu plimbari cu barcuta prin delta cu "doar" 200 de euro.

Am mai pierdut vremea pe acolo mai mult sau mai putin cu folos si pe la pranz am luat catamaranul ca sa ajungem in Sulina. Cum ratasem somnul din noaptea precedenta am motait mai tot drumul ce a durat aproximativ 3 ore. Cald si bine, ajungem in port unde ne astepta gazda noastra care ne-a condus pana la apartament. Desi era destul de tarziu am hotarat sa mergem sa facem o baie in mare asa de bun-venit. Plaja in Sulina este destul de departe de oras asa ca pentru a ajunge acolo trebuia sa luam un maxi-taxi local dar am fost norocosi ca aveam o statie a acestui maxi foarte aproape de noi.

Marea la Sulina este altfel decat o stiam eu pana acum. In primul rand nu este sarata, alge nu erau deloc asta in conditiile in care pe restul litoralului scoteau autoritatile munti de salata cu excavatoarele, este destul de nisipoasa si ascunde ceva meduze :).

Valuri am prins cateva dar foarte mici cu toate ca am avut parte de vant dinspre mare aproape toate zilele cat am stat acolo. Zilele au trecut destul de repede, am facut plaja, am dormit, am citit, am mancat multe hamsii si alti pesti (yummy), am turnat si ceva vin peste ei si ne-am relaxat. La Sulina nu gasesti destrabalare decat daca o cauti cu lumanarea. Noi n-am cautat si a fost foarte bine asa.

Intr-una din zile ne-a luat gazda noastra la o plimbare pe canale, prin taramul pasarilor, sa vedem pelicanii si pana la far. A fost o experienta inedita ce merita repetata cu siguranta. Ah si nuferii sunt absolut superbi :X. Gazdele noastre au fost 2 tineri foarte prietenosi cu care ne-am imprietenit si cu care ieseam la bere seara in oras :).

Cum toate lucrurile bune se termina, a venit imediat ziua de vineri cand trebuia sa ne imbarcam spre casa...o ora si jumatate pe barcuta rapida, inca vreo 5 ore si un pic de drum cu masina si eram inapoi in Targoviste. Home sweet home.

Mai vreau vacantaaaaaa!

Back in black

Lunga absenta de pe blog se datoreaza vacantei ce se va incheia oficial maine. De luni, la job pe baricade :(.

O sa revin maine cu multe povesti de la partyul in stil Hawaii, de la concertul din 7 august din Under unde au cantat C.O.D. si Skepsis si din vacanta de o saptamana petrecuta in delta la Sulina. Au fost niste zile minunate petrecute alaturi de prieteni.

Din pacate Rock City Open Air care trebuia sa-mi ocupe weekendul viitor s-a anulat asa ca tre sa vad ce alta distractie nebuna gasesc pentru sfarsitul lunii august :).

The best summer ever it's about to end, dar astept cu nerabdare toamna care sunt convinsa ca o sa fie cel putin la fel de faina ca vara care o sa se incheie. M-asteapta o lansare de album Trooper, probabil ceva plimbari pe la munte prin iubitii Carpati si o plimbare pana in Scotia la sfarsit de octombrie.

Rock bai!