Ceva frumos pentru suflet

"Fotograful Miluţă Flueraş vă invită în data de 4 iulie, ora 17:00, la vernisajul expoziţiei "Fiori de lumina" care cuprinde 21 de fotografii realizate în perioada 2009-2010.

Expoziţia este susţinută şi găzduită de Bistro Légère (www.legere.ro), Piaţa Rosetti nr.5.

Intrarea este liberă, locaţia fiind deschisă de luni până joi între orele 9:00-1:00, vineri între orele 9:00-1:00 iar în weekend între orele 12:00-1:00 (dimineaţa).

"Dincolo de orice joc al luminii este ochiul celui care descompune şi recompune o lume... Fiecare dintre noi este un univers de emoţii... Balerina alunecă prin retină, picurii de apă ne desenează clipa de plăcere, un câmp în plină vară și niște nori care ne bântuie sufletul... TOTUL e fotografia... un banal mister, dincolo de care nu se află decât un mic Dumnezeu care așteaptă aplauze neștiute..."

Prof. Daniel Kiţu"

Eu o sa incerc sa ajung duminica. Va invit sa vizitati si voi expozitia fiindca am incredere 100% ca o sa iasa ceva frumos.

C'ya there!

Nu se aliniaza

Mi-a fost prea bine in weekend asa ca destinul s-a hotarat sa echilibreze cumva balanta. Am tras la greu zilele astea la job si de parca nu era suficient, azi m-a prins ploaia la pranz si m-a facut fleasca..

Dupa ce am ajuns acasa seara, am constatat ca gigeii mi-au taiat netul pentru neplata. Astia-s dusi cu pluta ca eu oricum mi-am platit pana in iulie. Si sun la ei si ma crizez la un nene care sustinea sus si tare ca eu stau pe alta strada (a fost o confuzie de nume probabil). In fine, s-a rezolvat dupa ce am vorbit cu vreo 3 gigei (altfel nu mai scriam acum postul asta). Dupa care mi-am pus iaurtul pe mine...

I wonder what's next..

Sonisphere - pareri si alte considerente

Pentru partea muzicala, am scris cele 3 cronici din posturile anterioare. Pentru restul, exista postul asta fara caracter oficial :-).

Cei de la BGS nu au foarte mult creier. In ultima zi au facut exces de zel si te controlau pe toate partile ori de cate ori intrai in Golden Circle. Probabil i-a ajuns plictiseala..

Nu stiu cum a fost in Normal Circle, dar din ce am vazut in Golden, rockerii s-au mai civilizat si nu mai au asa multe apucaturi de animale.

Am vazut multi straini: unguri, sud-americani, nemti. Sonisphere chiar a fost un punct de atractie!

Sor-mea a avut o bafta extraordinara astfel incat ne-am facut cu un CD produs de Joey DeMaio in memoria lui Ronnie James Dio si cu o pana de chitara de la Metallica. Tre sa o mai iau la concerte :-).

Se putea frauda destul de usor sistemul si sa intri de la Normal Circle la Golden Circle. Nu stiu cati au facut-o totusi..probabil ca au fost destui.

Hilar sistemul cu o bratara diferita in fiecare zi si faptul ca odata intrat in incinta festivalului nu mai puteai sa iesi si sa intri din nou. Hilare si insemnele cu stelute si inimioare de pe abonamente :-).

Clatitele erau scumpe (2 jetoane), de alte bauturi in afara de bere nu m-am atins dar presupun ca erau destul de scumpe si alea.

In afara de prima zi cand am prins metroul, am fost nevoiti sa mergem pe jos pana la Stefan cel Mare si sa cautam un taxi in zona aia. Daca sambata am avut noroc, ieri am stat aproximativ 1 ora pana am gasit. Si cu sunat la telefon si cu tot...o placere nu alta, mai ales ca ploua.

Ne-am intalnit multi prieteni la festival, am cunoscut si lume noua. Vorbesc despre Andrei & his friends cu care ne-am inteles foarte bine si cu care sper sa ma vad si in alt context decat cel de concert.

Vreau sa ii multumesc tipului care m-a ridicat la "Pussy" ca sa vad si eu ceva pe scena, a fost foarte tare :D. Cu ocazia asta l-am iertat ca m-a calcat pe picior cand topaia la un moment dat.

Ca o concluzie, mi-a placut foarte mult la Sonisphere. S-au meritat cele 5 milioane pe care le-am dat pe bilet.

Cronica Sonisphere Festival - Ziua 3

Incet, incet, am ajuns in ultima zi de festival. A fost destul de liber la inceput dar pana la Rammstein s-a strans aproape la fel de multa lume ca si in seara precedenta. Daca in ziua Big Four s-a tot batut moneda pe scrierea istoriei, indraznesc sa spun ca si aceasta ultima zi de festival a fost la cote cel putin la fel de intense.

Prima trupa a zilei a fost Luna Amara. Mi-a placut inceputul recitalului lor, cand au cantat piesele vechi ("Dizident", "Gri dorian"). Nu sunt fan al clujenilor dar tin sa ii felicit pentru prestatia de la Sonisphere si intentionez sa ajung la un concert propiu de-al lor cat de curand. Un pic mai tarziu, dupa recitalul Alice in Chains, l-am revazut pe Mihnea in public aproape plangand de fericire si emotie. N-am nici un dubiu ca aceasta trupa i-a influentat enorm pe cei din Luna Amara.

Anathema a inceput cu un cover ("Kashmir"- Led Zeppelin) si au continuat cu piese proprii din care am recunoscut "Deep", "Lost control", "Empty". La piesa "A natural disaster" au fost acompaniati de Lee Douglas, singura prezenta feminina de la acest festival si au incheiat cu piesa "Fragile dreams"

Din pacate, au avut si ei ceva probleme cu sunetul dar s-au rezolvat pana la final. Nu mi-a placut atitudinea lui Vincent Cavanagh care nu a reusit sa-mi transmita acea energie pe care o asteptam eu de la ei. Poate data viitoare.

Au urmat Stone Sour pe care ii asteptam cu nerabdare. Muzical mi-au placut, metal american, un Corey Taylor in forma si o dispozitie buna de cantat (a fost ultimul concert al lor din turneul european).

Am auzit "Made of scars", "Through glass" si "30/30-150" dar si piese noi de pe viitorul album al trupei. Ce nu mi-a placut? Degetul mijlociu pe care Corey Taylor l-a aratat de doua ori publicului si faptul ca nu este in stare sa spuna o propozitie fara sa foloseasca "fucking".

Desi nu am fost niciodata ascultator de grunge, eram curioasa sa vad concertul Alice in Chains. Mi-a placut mult ultimul album "Black gives way to blue" si vroiam sa vad cum se prezinta live aceasta trupa si noul lor solist vocal William DuVall.

Abia la piesa "Check my brain" am recunoscut si eu ceva familiar si mi-a placut versiunea live dar pana la final m-au pierdut undeva pe parcurs. Inca nu-mi dau seama ce a lipsit de nu am reusit sa raman focused la ceea ce se intampla pe scena. Am mai recunoscut "Acid bubble", "Man in the box", "Again" si clasica "Would".

Pana sa ne dezmeticim noi, s-a tras cortina si in spatele ei se pregatea scena pentru concertul Rammstein. Publicul stia ca avea sa urmeze: o desfasurare uriasa de forte, ceva inimaginabil si foarte greu de exprimat in cuvinte.

In acordurile piesei "Rammlied" cortina neagra a picat, in spatele ei fiind dezvaluita o a doua cortina cu steagul nemtesc. Rammstein sunt in turneul de promovare al ultimului lor album "Liebe ist fur alle da" si astfel, am avut parte de mai mult piese incluse pe acest album. La fiecare piesa s-a intamplat ceva, fie ca a fost vorba de efecte pirotehnice, aruncatoare de flacari, artificii inspre scena - la asta nu cred ca se astepta nimeni.

La "Freuer Frei!" am auzit prima data multimea cantand intr-un glas, lucru ce s-a repetat si care m-a facut sa tremur de emotie. La "Du hast" am avut o senzatie incredibila, s-a cantat mai tare si mai cu patos decat la "Nothing else matters" al celor de la Metallica. Claparul este nebun si are niste miscari din alta lume, ca sa nu mai pun la socoteala faptul ca a mers pe o banda rulanta tot concertul.

Mi-au placut enorm "Waidmann's heil", "Du reichst so gut", "Benzin". La "Pussy", asa cum era de astepta, Till Lindemann s-a urcat pe tunul de spuma ce a improscat primele randuri de fani. Dupa care i-au mai perpelit un pic la foc, se simtea o caldura de pe scena...Nu a fost nevoie de vorbe, ce sa mai vorbesti?

La bis au fost "Sonne", "Haifisch" la care claparul a plecat intr-un boat crowd surfing, fiind purtat pe brate de spectatorii din Golden Circle. A trecut si pe deasupra capetelor noastre :-).

La "Ich will" toti stiam ca se termina dar mai vroiam. A fost incredibil, cat de bine suna Rammstein live si lasand la o parte show-ul, pot spune ca nici muzical Rammstein nu se lasa mai prejos. Cu siguranta sunt o trupa must see pentru orice rocker.

Sa speram ca se vor intoarce cat mai curand in Romania!

Cronica Sonisphere Festival - Ziua 2

Big Four in Romania! Ceva de neimaginat acum cativa ani, ma bucur enorm ca Romania a intrat in circuitul/vizorul trupelor mari si foarte mari si am avut parte chiar si de un festival cum este Sonisphere!

Trupa romanesca aleasa de organizatori sa deschida show-ul Big Four a fost Vita de vie. Au avut un concert bun dar contextul mi s-a parut total nepotrivit. S-a vazut ca s-au pregatit pentru acesta reprezentatie, Adi Despot a cantat cat a putut de bine (mult mai bine decat a facut-o in alte dati cand i-am vazut) dar cred ca toata lumea astepta sa se termine cat mai repede. Avea sa urmeze nebunia!

Anthrax au rupt! Desi nu ascultasem inainte, pot sa spun ca m-au convins. Mi-au placut in mod special basistul Frank Bello, Ian Scott (de la care nu ma asteptam sa se agite atata) si Joey Belladonna. Nu am ascultat/vazut Anthrax cu John Bush la voce, dar Joey Belladonna si-a facut treaba excelent. Dinamism, energie, thrash. Un show incredibil, tot publicul era cu mainile sus (chiar si eu care nu cunoasteam piesele).

Au facut si ei un cover la "Heaven & hell", care le-a iesit magistral.

Au urmat Megadeth cu un Dave Mustaine foarte elegant pe scena si parca mai putin acid decat deobicei. Sunetul mi s-a parut un pic mai slab decat la Anthrax.

Nu ma asteptam sa cante "A tout le monde", nu o regasisem in playlisturile vehiculate inainte de concert. Au mai fost "Skin O' my teeth", "Trust", "Sweating bullets", nelipisita "Symphony of destruction" si totul s-a incheiat in acorduri de "Peace sells". Mi-a placut trupa lui Mustaine, excelentii instrumentisti: David Ellefson, Shawn Drover si Chris Broderick. Nu stiu daca a fost de vina durata cantarii sau celelalte trupe ce au cantat in aceiasi zi si cu care i-am comparat involuntar, dar parca m-am bucurat mai tare la concertul lor din 2005.

La Slayer am stat cu inima stransa sa nu se porneasca un mosh pit chiar langa mine, dar se pare ca in partea dreapta a Golden Circle-ului lumea s-a manifestat doar prin aplaudat si cantat. Mi-au placut mult. Da, mi-au placut Slayer (poate parea incredibil pentru cineva ca mine care asculta multe trupe considerate "trupe de fete").

Am recunoscut "World painted blood", "Angel of death" si cele 2 piese ce au incheiat ora de cantat alocata acestei trupe: "South of heaven" si "Raining blood". Vocea lui Araya suna indeajuns de dur ca sa se potriveasca cu instrumentalul dar nu devine deranjanta cum se intampla in cazul altor trupe. Mi-ar placea sa-i revad intr-un concert in care sa fie ei capul de afis.

Si am revazut si Metallica. Cand am auzit acordurile "The ecstasy of gold" mi s-au taiat picioarele din nou, multimea a inceput sa se agite, brusc parcarea Romexpo a devenit un vulcan. "Creeping death" a deschis spectacolul, urmat de "For whom the bell tolls" si un neasteptat "Disposable heroes". Vocea s-a auzit perfect din partea unde am stat eu (central-dreapta scenei), mi-au placut multele microfoane insirate de-a lungul scenei la care Hetfield se oprea si canta cate o strofa/un refren astfel incat fanii l-au putut vedea de aproape.

A urmat "Fade to black", piesa pe care eu o prefer oricand in fata piesei "Nothing else matters". A fost frumos, a sunat perfect. Am avut parte si de cateva piese de pe Death Magnetic, daca nu gresesc eu au fost "That was just your life", "Cyanide" si "All nightmare long" (preferata mea de pe acest album). Mi s-a parut ca piesele astea au fost cantate un pic mai rapid decat pe disc, poate doar mi s-a parut mie. A fost si "Nothing else matters", multimea intr-un sigur glas, incomparabila senzatie.

Mi-a placut ca James a spus ca sunt mandri sa faca parte din Big Four, eu zic ca merita cu prisosinta sa fie acolo! De-altfel, Metallica au si dedicat o piesa celorlalte trupe: Anthrax, Megadeth si Slayer.

"Master of puppets" a fost un moment asteptat cu mare nerabdare de fani, mi-a placut enorm. Au mai fost "Welcome home (Sanitarium)", "Sad but true", "Enter sandman", "One" in flacari, "Fight fire with fire".

Bis-ul ne-a oferit un magistral "Stone cold crazy", "Hit the lights" si piesa cu care Metallica au zis ca iubesc sa incheie concertele "Seek & destroy". Greu de facut o comparatie cu concertul din 2008, nu are sens, Metallica sunt Metallica.

Da, James a comis-o si ne-a zis Budapest la un moment dat, eu o pun pe seama emotiilor pe care sunt sigura ca inca le au si trupele ce canta de ani de zile in fata unor stadioane pline. Am vazut mai demult documentarul "When Metallica ruled the world", din punctul meu de vedere, ei o fac in continuare. Metallica rules the whole wide world!

Cronica Sonisphere Festival - Ziua 1

Cel mai asteptat festival din Romania a inceput vineri (25 iunie 2010) la Romexpo. Am facut o plimbare prin parcul Herastrau si am ajuns la locatie in jur de ora 3. Nu a fost aglomeratie la poarta, ne-am cumparat repede niste jetoane si am ajuns in Golden Circle la fix pentru concertul celor de la Orphaned Land.

Nu ascultasem Orphaned Land pana vineri dar mi-au placut mult. Metal pe ritmuri orientale, imbracaminte de scena specifica si un sunet nesperat de bun pentru prima trupa a festivalului. S-au auzit tare bine si asta mi-a dat sperante ca nu se vor face diferente mari intre trupe pe criteriul opening act/headliner. Bineinteles ca o diferenta de volum s-a simtit la headlineri, dar asta nu a insemnat ca celalalte trupe au avut un sunet cu mult diminuat cum a fost cazul Down in deschidere la AC/DC. Am ramas in cap cu ideea ca trebuie sa le dau o sansa acestor Orphaned Land sa-si faca loc in playlistul meu.

Au urmat Paradise Lost, o trupa pe care o iubesc si de la care aveam asteptari foarte mari. Din pacate, si-au taiat singuri craca de sub picioare sarind de probele de sunet astfel incat toate reglajele facute in timpul primei piese ("The rise of denial" - care a fost macelarita la propriu), tot n-au fost suficiente. Sunetul i-a sabotat pe parcursul intregii cantari, dar asta nu m-a impiedicat sa ma bucur de piesele pe care le cunoasteam.

Din cate imi amintesc au fost "Erased", "I remain", "One second" (preferata mea), "As I die", "The enemy", "Requiem". Cantarea s-a incheiat in ritmurile piesei ce da titlul ultimului album al britanicilor ("Faith divides us, death unites us") si ale celebrei "Say just words".

A venit si randul danezilor de la Volbeat sa intre pe scena, eu m-am entuziasmat foarte tare pentru ca mie chiar imi place trupa asta si m-am bucurat sa vad ca mai erau destui in public care s-au obosit sa-i asculte inainte de cantare pe Volbeat. Mi-au placut la nebunie, atat ca prezenta scenica (baietii astia erau plini de energie), cat si muzical.

Am recunoscut "Radio Girl", "Sad man's tongue" (dedicata lui Dio), "Hallelujah goat", "Mary Ann's palace", "I only wanna be with you" (coverul la care au cantat toti oamenii din jurul meu intr-un glas!), "Guitar gangsters & Cadillac blood" si la final a fost "Still counting", una dintre perferatele mele. Overall, mi s-a parut ca Volbeat si-au facut treaba excelent, nu ma asteptam sa sune atat de bine live, Michael Poulsen este exceptional si sper sa am ocazia sa-i mai vad.

Concertul Manowar mi s-a parut mai bun decat cel de anul trecut. S-a lasat bineinteles si cu un discurs in romana, dar mult mai scurt decat cel de anul trecut si parca ceva mai pertinent (Joey ne-a vrajit cu spatiul carpato-danubiano-pontic, cotropitorii, spiritul Manowar, lupta pentru heavy metal - care lupta?-). Prefer oricand o ora de muzica si 3 vorbe decat 2 ore jumate de circ.

Dupa "Manowar", "Call to arms", "Hand of doom", "Warriors of the world" , un cover la "Heaven & hell", Manowar ne-au promis ca se vor intoarce in Romania!

Accept ascultasem mult prea putin inainte de concert si ora tarzie combinata cu ce avea sa urmeze in zilele urmatoare la festival m-au facut sa o iau spre casa dupa doar 5 piese. Mi-a placut vocea noului solist care se achita foarte bine de sarcina de a fii vocalul unei trupe ce se afla pe scena de 30 de ani. De mentionat ca dupa Manowar s-a golit destul de mult, semn ca lumea venise in principal pentru ei in prima seara.

Mi-a placut ca am avut vizibilitate perfecta la toate trupele fiind cel mai putin aglomerat din cele 3 seri de fest.

Urmeaza ziua 2 :-).

Sonisphere Day 1 - pareri

Pentru ca nu mai am timp sa scriu cronica din prima zi pana plec din nou la concert, o sa scriu doar cateva impresii despre prima zi de fest.

Organizare buna, mancarica/bauturica destul de variata, cozi la nivelul acceptabil pentru tot.

Trupe:

Orphaned Land - metal pe ritmuri orientale, nu ascultasem inainte, mi-au placut, trebuie aprofundati :D

Paradise Lost - au avut parte de un sunet oribil, nu mi se pare acceptabil la nivelul lor sa nu fie in stare sa regleze sunetul, m-am bucurat ca au cantat One second

Volbeat - cel mai tare show din prima zi de fest, timbru vocal absolut special, prezenta scenica faina, veselie :D

Manowar - mi-au placut mai mult decat anul trecut, true metal warriors, un show bun

Accept - sunet foarte bun, voce remarcabila, n-am stat pana la final