luni, 30 martie 2009

Bunaciuni

Dupa postul Monei si indemnul de pe Ymess, trebuia neaparat sa ma execut si sa postez ceva poze cu barbati la a caror vedere mi se incetoseaza mintea (se poate asa ceva?!!!!). Deci scuzati exprimarea de 3 lei, este singura available dupa multe ore de munca si putin ore de somn.

Dupa cum ziceam, sa nu mai pierdem vremea cu povesti inutile si sa vedeti ce v-am pregatit:

Zakk Wylde in tineretile lui:



Henrik Danhage, chitaristul de la Evergrey:



Eicca Topinnen de la Apocalyptica:



Perttu Kivilaakso, tot de la Apocalyptica (prin definitie trupa de bunaciuni):



Slash in zilele lui bune:


Tommy Lee:


Sebastian Bach, evident tot prin tinerete (am ales poza asta ca mi se par funny papuceii lui):


Jon Bon Jovi:


Johnny Rzeznick de la The Goo Goo Dolls:


Acu sa mai zica cineva ca n-am gusturi bune la barbati. De fapt, gusturi rele fiindca intamplarea (sau nu..) face ca cea mai mare parte dintre barbatii de mai sus sa fie bad boys :P.

marți, 24 martie 2009

Melodia de azi (III)


De vreo cateva zile si nu doar in ziua ce tocmai se incheie cu pasi repezi, ma trezesc fredonand piesa de la Europe, Talk to me. Asa ca, omagiul meu muzical si recunostiinta eterna merge astazi catre Europe.

Live your life like there's no tomorrow.

miercuri, 11 martie 2009

Multinationala

Va atentionez de la inceput ca acest post poate fi considertat ofensator pentru anumiti oameni asa ca daca va simtiti cu musca pe caciula mai bine nu mai cititi mai departe.

Dupa cum povestea o buna prietena acu ceva vreme a fost la stand-up comedy si cei de acolo faceau misto pe tema ca in multinationala toti sunt mai mult sau mai putin "manageri". Chiar si portarul, nu este un simplu portar, este "door manager"...

Din pacate, tind sa le dau dreptate din ce in ce mai mult. Si nu fiindca numai eu lucrez intr-o multinationala cu pretentii de nu se poate, dar am mai auzit si de la alti neferitciti povesti asemanatoare. Deci in mirobolanta firma referenul este "sa frecam oamenii la melodie toata ziua pana cad lati", sa facem overtime neplatit si sa ne asumam responsabilitati pentru tot felul de chestii chiar daca nu este treaba noastra.

Cand am zis eu ca urasc Bucurestiu, 90% am zis-o din cauza jobului care imi mananca zilele. Deci nu multe sunt cunostiintele matematice pe care trebuie sa le ai ca sa calculezi cat timp iti ramane pentru alte placeri ale vietii cand lucrezi 9-10 ore pe zi, 1 ora cel putin o pierzi pe drum, 1 ora mananci, juma de ora faci dus, 1 ora faci mancare etc. Asta in cazul in care nu mai punem cateva ore in care studiezi pentru cursurile de a doua zi de la job (lucru care nu-l faci niciodata in timpul programului de lucru ci dupa, in timpul liber, iti mai futi o seara ca si-asa ziua s-a dus si ai muncit ca un sclav).

Deci acu, realist vorbind, cum sa nu-ti bagi picioarele? Cum sa nu-ti vina sa ii dai pe toti care incotro? Si credeti-ma dar lucrand intr-un asa mediu "concurential" inveti lucruri importante pentru viata : cum sa pupi in cur si mai ales cum sa lingusesti.

Injuri in gandul tau de toti mortii si ranitii si dup-aia cand vine superioru "ok, fac si jobul asta, ma descurc eu cumva" desi mai ai 100 de chestii pe cap. Faci o moaca de caine pleostit, oricum n-ai ce sa faci, nu pot sa incepi sa refuzi joburile care vin pe banda rulanta. Carcoteala este interzisa. Ah si mai e ceva forbidden rau de tot. You will never guess, da e forbidden sa fii bolnav, mort copt vii la job si cu capu vraieste si ochii cat cepele de la nesomn te concentrezi la bunul mers la lucrurilor..

Solutia e destul de simpla la prima vedere. Quit and find something else. Dar cand economia e fucked up si e criza economica si nici dracu nu angajeaza ce te faci? Plus ca na, in calitate de proaspat absolvent nu te cauta nimeni ca dai pe-afara de cate competente ai. Si chiar daca le ai, crezi ca se-aplica peste tot ce ai invatat tu la firma "minune"?

Trist dar adevarat, avantajul meu ca nu o iau razna si ma pastrez pe linia de plutire este faptul ca n-am o viata persoanala prea interesanta. Plus ca na, cand vine vorba de luat concediu tre sa ne aliniem planetele conform deadline-urilor din firma, conform concediilor celorlalti colegi si tot asa. O reala placere de altfel sa vezi cum intreaga gasca pleaca la munte si tu nu poti si inghiti in sec a 100a oara.

Sacrifice pentru o cauza nobila, viitorul de "manager" si indobitocirea continua.

luni, 2 martie 2009

Azi (II)

Sunt pe silent dupa cantarea de sambata. And it kills me!

P.S. Pe de alta parte e perfect sa stau acasa si sa ma relaxez.

duminică, 1 martie 2009

One wild night

Ieri seara in Targoviste in club Underground am asistat la inca o cantare memorabila, distractia fiind asigurata de trupele IDOL, Incipient, Chrom Dioxid si Trooper. Imi luasem biletul inca de acum o saptamana si pana in ziua concertului deja aveam un chef nebun de dat din plete si cantat pana la ragusire (ceea ce s-a si intamplat).

Cand am ajuns in bar inca se faceau probe de sunet, dar curand s-a dat drumul la lume si barul s-a umplut pana la refuz de oameni nerabdatori sa-si auda trupele preferate. Cu putin noroc mi-am adjudecat un loc pe unul dintre scaunele inalte de la bar si asa am reusit sa vad tot ce s-a intamplat pe scena!

IDOL

Fetele de la IDOL ma surprind cu fiecare concert prin progresul pe care-l fac si prin piesele noi. Cu toate ca au avut multe concerte in ultima vreme, eu nu le mai vazusem de la lansarea ultimului album Trooper, adica din noiembrie anul trecut.

Concertul a inceput in forta, inceputul m-a prins undeva in spatele clubului unde fugisem sa iau niste aer dar mi-am facut repede loc in fata cand am auzit primele acorduri. Pe langa piesele proprii ale fetelor, care personal imi plac foarte mult, fetele ne-au mai incantat si cu doua coveruri la binecunoscutul Paranoid ce a declansat o isterie generala in bar la sfarsitul concertului lor si Rock you like a hurricane de la Scorps care pentru mine a fost o surpriza foarte placuta.

De asemenea, un mare bravo pentru prestatia excelenta a fiecareia dintre fete si le mai asteptam sa cante in Targoviste cat mai curand.

Incipient

Alta trupa tanara pe care nu o mai vazusem in concert de o groaza de vreme. Tin sa mentionez ca-s fan cu state vechi a acestei trupe asa ca daca o sa ii elogiez peste masura va rog sa ma scuzati da cu preferintele omului nu te pui:P.

Un mare plus pentru aceasta trupa este vocea lui Andrei, care merita toate aplauzele fetelor care sunt sigura ca nu le-a primit numai pentru ghioceii oferiti in club :). M-am bucurat mult sa ascult piesele vechi si sa topai pe coverul Blur. Mi-ar fi placut sa fi inclus si piesa "Uitare" in playlist dar poate data viitoare, totusi am avut "Spune-mi".

La mai mare Vlad, Andrei, Adi si Detest!! Faceti o treaba excelenta.

Chrom Dioxid

Nici pe baietii de la Chrom nu-i mai vazusem de multa vreme pe scena. Amintiri vechi mi-au trecut prin fata ochilor cand i-am vazut pe baieti din nou, alaturi de ei mai nou s-a alaturat si Detest pentru a prelua locul liber de la tobe. Tin sa-l felicit pentru prestatia excelenta avand in vedere timpul scurt de cand canta cu aceasta formatie!

Special thanks pentru piesa "Iarna" care este printre piesele mele preferate de la ei. Stiu ca ar mai fi fost cel putin cineva care si-ar fi dorit sa fi fost ieri in Targoviste si sa fi auzit piesa asta, asa ca sper sa mai fie inclusa in playlist-urile viitoare in concerte.

Trooper

De Trooper am mai scris si probabil voi mai scrie fiindca ajung cam la 90% dintre concertele lor din Targoviste si Bucuresti. Sunt printre the die-hard fans, fiindca stiu ca au multi astfel de prieteni, cum ii numesc ei pe cei care vin cu constiinciozitate la toate concertele.

Din playlist s-au numarat: Cantecul lebedei, Amintiri, Cum vreau eu, Old school baby (pe care personal o divinizez!!!), Cat am asteptat, Inca o lupta, Tari ca muntii, Strigat, Nu trebuie sa vrei etc. Evident ca iar m-am extaziat la O viata este prea mult, pe care personal o consider o capodopera muzicala. Din playlist au mai facut parte si cateva coveruri: You shook me all night long si Highway to hell marca AC/DC, Rock'n roll de la Led Zepp si un bonus Soldier of fortune dupa ce publicul vocifera intr-una ca "noi de-aicea nu plecam, nu plecam acasa, pana nu vom auzi inc-o piesa a voastra!!!".

Si pentru ca totul era prea misto, sor-mea s-a mai facut si cu un album Trooper I care ne lipsea din colectie (ma rog, teoretic il aveam in box-set dar e dat si inca nerecuperat de ceva vreme).

Multumim Trooper a nu stiu cata oara pentru muzica si serile minunate de concerte ce ne fac viata mai frumoasa si ne aduc o bucurie imensa in suflete.

L.E. : Se pare ca piesa celor de la Chrom care-mi place se cheama "N-ai sa poti" dar eu cred ca o sa ii zic in continuare "Iarna" pana o sa scrie ei o piesa si cu numele asta :).

sâmbătă, 28 februarie 2009

Leapsa

De la Cati. Thanks!

So here I go:

Sunt rockerita metalista.

As vrea sa o tin intr-o petrecere continua.

Pastrez amintiri frumoase cu prietenii mei.

Mi-as dori sa calatoresc in jurul lumii.

Nu imi place sa ma trezesc de dimineata.

Ma tem sa nu raman singura.

Aud si simt muzica rock.

Imi pare rau ca n-am timp suficient sa fac tot ce-mi doresc.

Imi plac cartile interesante.

Nu sunt trista pentru ce-a trecut.

Cant cu prietenii mei.

Niciodata nu lasa pe maine ce poti face azi.

Rar calatoresc in afara Romaniei.

Plang cand sunt foarte nervoasa.

Nu sunt multumita de faptul ca muncesc prea mult.

Sunt confuza legat de ce imi va rezerva viata in continuare.

Am nevoie de relaxare.

Ar trebui sa am mai mult timp pentru mine.

O dau mai departe lui Vlad si Razvan.

marți, 24 februarie 2009

Aberatii cotidiene II

Iar am rupt norma azi la muncit pe plantatie. Acu ma chinui in zadar sa ma calmez ascultand niste muzica, da parca nici asta nu mai merge de la o vreme. Si ma mai si dadusem pe chestii usurele gen The Goo Goo Dolls sau Snow Patrol.

Vorbeam mai devreme cu un amic si povesteam de camerele noastre, na si mi-am dat eu seama ca as putea supravietui cu foarte putine chestii in camera. De fapt ar fi chiar ideal sa am putina mobila spre deloc. O saltea, un laptop sa-l arunc afara cand n-am chef de tehnologie si niste postere pe post de decor would do the work for me. Si asa stau acasa putin timp si cat stau acasa mai mult dorm..

E de ajuns sa traim numai in weekend? Sa fim niste robotei incruntati care alearga dimineata si seara de la si spre casa? Oare se merita efortul si toata munca depusa? Sa fim seriosi, aprecierea tinde spre 0 oricat de mult ti-ai da silinta iar statui pentru great commitement to work n-a primit nimeni pana acu..

Nu o sa incep acu sa insir lista lunga cu chestii pe care mi le doresc sa le fac si n-am timp. Ma asteapta un morman de carti la care tanjesc de multa vreme, la tv e un meci tare, e 10 seara si s-a dus ziua si eu nu am apucat nici macar sa sporovaiesc cu maica-mea. Fuckin creepy thoughts are running in my head.

Sa nu va aud iar ca am scris post emo, ca va trimit in locul meu pe plantatie..