Mor de necaz cand vad cat de repede zboara timpul si cate as mai vrea sa fac si nu am cand. Argh!!
joi, 24 noiembrie 2011
duminică, 20 noiembrie 2011
Cronica Alter Bridge @ Kesselhaus (Munchen) 16.11.2011
De fiecare data cand am ocazia sa mai plec din tara, chiar si pentru cateva zile, imi place sa imi caut si cate un concert si sa traiesc experienta unui astfel de eveniment ca spectator. Nu am prins foarte multe evenimente in afara, dar anul asta am avut noroc sa prind cateva trupe in concert care imi plac foarte mult si care inca nu ne-au calcat plaiurile mioritice. Este si cazul trupei americane Alter Bridge, pe care am avut ocazia sa o vad pe 16 noiembrie la Kesselhaus in Munchen.
Concertul se anunta interesant, mai ales ca era sold out cu mai bine de o luna inainte. Pentru cei care nu sunt familiarizati cu Alter Bridge, ei sunt o trupa formata din fosti membri ai trupei Creed si Myles Kennedy (simpaticul vocalist ce colaboreaza in ultima vreme cu Slash). Au trei albume la activ dintre care ultimul, "AB III", lansat in 2010.
Am ajuns la club destul de tarziu, cu doar 10 minute inainte ca trupa din deschidere sa dea startul showului. Am intrat fara probleme si am descoperit o mare de oameni intr-o hala imensa. Dupa estimarile mele, erau undeva la 2.500 de fani Alter Bridge si mult mai multi baieti decat m-as fi asteptat. N-am mai stat sa caut garderoba dar am aruncat un ochi din zbor spre standul de merchandise bine aprovizionat de langa intrare (aveam sa fac o oprire acolo la finalul concertului). Mi-am facut loc cu greu prin multime si m-am pozitionat central in asteptarea concertului ce statea sa inceapa.
Trupa ce a insotit Alter Bridge in acest turneu european este Black Stone Cherry, tot o trupa americana. Desi eram total nepregatita pentru aceasta trupa din deschidere, au reusit sa ma binedispuna si mi-a placut ceea ce am auzit. Experienta de 10 ani a trupei si-a spus cuvantul si au fost foarte bine primiti de catre publicul german. Cu un setlist ce a inclus aproape 15 piese, Black Stone Cherry nu au fost doar o trupa de deschidere ci aproape un co-headliner. Din ce am recunoscut la concertul lor: cateva acorduri din "Iron Man" in intro-ul unei piese de-a lor, un cover Muddy Waters si "Sweet Home Alabama" (Lynyrd Skynyrd).
In pauza dintre trupe, am sperat sa se mai dispereseze publicul din fata scenei ca sa imi fac loc mai in fata dar nu am avut norocul asta. Nemtii asteptau Alter Bridge cu emotie si cu daruire si se abtineau chiar si de la bere.
Alter Bridge au inceput cu "Slip to the Void" si linistea s-a asternut in sala, se auzea numai vocea soptita a lui Myles. Jumatatea piesei a adus explozia de energie si chitari electrice in Munchen si sute de voci s-au facut auzite. Nu ma asteptam la un public asa dedicat acestei trupe dar se pare ca cele 3 concerte din Germania din acest turneu nu au fost suficiente pentru nemti. De-a lungul concertului, Myles a multumit publicului si a declarat ca nemtii sunt un public extrem de nebun si pasional.
A fost un concert pe care l-am trait la cote maxime, am cantat cot la cot cu trupa, am aplaudat si m-am miscat tot concertul in ritmul muzicii pe care o iubesc. Nu a fost nevoie ca trupa sa vina cu un show vizual nemaivazut, au venit doar ei si au cantat iar muzica a fost tot ce imi doream de la trupa asta. Ne-au purtat prin toate albumele lor, au avut un moment acustic absolut divin (in care Myles a cantat "Watch Over You" si "Wonderful life"), au sunat mult mai bine decat pe disc si au transmis multa dragoste prin piesele lor.
Dupa "Isolation", au parasit scena doar ca sa se reintoarca peste cateva minute pentru bis. "Open Your Eyes", urmat de un "dueling guitar solo" al lui Myles cu Mark Tremonti si "Rise Today" au incheiat o seara perfecta in toate punctele de vedere. Trebuie sa mentionez ca sunetul a fost foarte bun pe toate durata showului.
Cand am plecat de la concert nu am putut sa nu ma gandesc cam cat public ar strange trupa asta in Romania la un concert. Vom vedea, la momentul la care se va materializa.
Pana atunci, thumbs/horns up pentru Alter Bridge si hai cu rocku'!
Setlist Alter Bridge:
1. Slip to the Void
2. White Knuckles
3. Ghost of Days Gone By
4. I Know It Hurts
5. All Hope Is Gone
6. Metalingus
7. Broken Wings
8. Come to Life
9. One Day Remains
10. Coeur D'Alene
11. Ties That Bind
12. Wonderful Life
13. Watch Over You
14. Blackbird
15. Find the Real
16. Isolation
Bis:
17. Open Your Eyes
18. Guitar Solo (Myles & Mark)
19. Rise Today
Concertul se anunta interesant, mai ales ca era sold out cu mai bine de o luna inainte. Pentru cei care nu sunt familiarizati cu Alter Bridge, ei sunt o trupa formata din fosti membri ai trupei Creed si Myles Kennedy (simpaticul vocalist ce colaboreaza in ultima vreme cu Slash). Au trei albume la activ dintre care ultimul, "AB III", lansat in 2010.
Am ajuns la club destul de tarziu, cu doar 10 minute inainte ca trupa din deschidere sa dea startul showului. Am intrat fara probleme si am descoperit o mare de oameni intr-o hala imensa. Dupa estimarile mele, erau undeva la 2.500 de fani Alter Bridge si mult mai multi baieti decat m-as fi asteptat. N-am mai stat sa caut garderoba dar am aruncat un ochi din zbor spre standul de merchandise bine aprovizionat de langa intrare (aveam sa fac o oprire acolo la finalul concertului). Mi-am facut loc cu greu prin multime si m-am pozitionat central in asteptarea concertului ce statea sa inceapa.
Trupa ce a insotit Alter Bridge in acest turneu european este Black Stone Cherry, tot o trupa americana. Desi eram total nepregatita pentru aceasta trupa din deschidere, au reusit sa ma binedispuna si mi-a placut ceea ce am auzit. Experienta de 10 ani a trupei si-a spus cuvantul si au fost foarte bine primiti de catre publicul german. Cu un setlist ce a inclus aproape 15 piese, Black Stone Cherry nu au fost doar o trupa de deschidere ci aproape un co-headliner. Din ce am recunoscut la concertul lor: cateva acorduri din "Iron Man" in intro-ul unei piese de-a lor, un cover Muddy Waters si "Sweet Home Alabama" (Lynyrd Skynyrd).
In pauza dintre trupe, am sperat sa se mai dispereseze publicul din fata scenei ca sa imi fac loc mai in fata dar nu am avut norocul asta. Nemtii asteptau Alter Bridge cu emotie si cu daruire si se abtineau chiar si de la bere.
Alter Bridge au inceput cu "Slip to the Void" si linistea s-a asternut in sala, se auzea numai vocea soptita a lui Myles. Jumatatea piesei a adus explozia de energie si chitari electrice in Munchen si sute de voci s-au facut auzite. Nu ma asteptam la un public asa dedicat acestei trupe dar se pare ca cele 3 concerte din Germania din acest turneu nu au fost suficiente pentru nemti. De-a lungul concertului, Myles a multumit publicului si a declarat ca nemtii sunt un public extrem de nebun si pasional.
A fost un concert pe care l-am trait la cote maxime, am cantat cot la cot cu trupa, am aplaudat si m-am miscat tot concertul in ritmul muzicii pe care o iubesc. Nu a fost nevoie ca trupa sa vina cu un show vizual nemaivazut, au venit doar ei si au cantat iar muzica a fost tot ce imi doream de la trupa asta. Ne-au purtat prin toate albumele lor, au avut un moment acustic absolut divin (in care Myles a cantat "Watch Over You" si "Wonderful life"), au sunat mult mai bine decat pe disc si au transmis multa dragoste prin piesele lor.
Dupa "Isolation", au parasit scena doar ca sa se reintoarca peste cateva minute pentru bis. "Open Your Eyes", urmat de un "dueling guitar solo" al lui Myles cu Mark Tremonti si "Rise Today" au incheiat o seara perfecta in toate punctele de vedere. Trebuie sa mentionez ca sunetul a fost foarte bun pe toate durata showului.
Cand am plecat de la concert nu am putut sa nu ma gandesc cam cat public ar strange trupa asta in Romania la un concert. Vom vedea, la momentul la care se va materializa.
Pana atunci, thumbs/horns up pentru Alter Bridge si hai cu rocku'!
Setlist Alter Bridge:
1. Slip to the Void
2. White Knuckles
3. Ghost of Days Gone By
4. I Know It Hurts
5. All Hope Is Gone
6. Metalingus
7. Broken Wings
8. Come to Life
9. One Day Remains
10. Coeur D'Alene
11. Ties That Bind
12. Wonderful Life
13. Watch Over You
14. Blackbird
15. Find the Real
16. Isolation
Bis:
17. Open Your Eyes
18. Guitar Solo (Myles & Mark)
19. Rise Today
Cronica Amon Amarth, As I Lay Dying si Septic Flesh la Arenele Romane
Ma asteptam ca la acest concert sa fie ceva mai mult public decat la ultimele concerte bifate de mine la Arenele Romane, insa mie una mi-au fost depasite toate asteptarile. Am ajuns la Arene in jurul orei 19:15 si am vazut multimea de rockeri ce asteptau in frig intrarea in cortul incalzit. Abia se daduse drumul la intrare, cu o intarziere mica dar care in conditii de frig capata proportii foarte mari, iar metalistii se ingramadeau in fata cu disperare. Nu sunt deloc de acord cu aceasta practica, oamenii in Romania nu sunt educati sa stea la coada in ordinea venirii dar se pare ca aseara, cei care au fost smecheri (sau doar au venit foarte din vreme) si s-au ingramadit in fata au avut de castigat.
Imediat dupa ce am intrat in cort a inceput show-ul primei trupe a serii, Septic Flesh cu piesa "The Vampire from Nazareth". Publicul prezent la momentul inceperii concertului: undeva la 200 de oameni. Grecii au avut un show scurt (soarta unei trupe de deschidere) dar care a crescut in intensitate o data cu numarul oamenilor din sala. Sunetul, destul de slab ca volum, a fost bun si fiecare instrument s-a auzit clar pe parcusul cantarii.
Nebunia s-a declansat la piesa "Anubis" cand cortul se umpluse deja mai bine de jumatate. Nu ascultasem foarte mult trupa asta inainte de concert dar mi-au lasat o impresie foarte buna, asa ca sper la un viitor concert al lor la care sa fie cap de afis.
Urmau As I Lay Dying, o trupa la care ma asteptam sa iasa un iures general. Publicul a fost destul de timid in manifestari la inceput dar finalul a fost pe masura numelui trupei si energiei pe care au transmis-o (nebunia s-a terminat cu un wall of death in public). Am dat din cap zdravan (astfel incat acu m-am ales cu o durere de ceafa, se vede ca am cam rarit mersul la concerte in ultima vreme) show-ul fiind bazat mai mult pe muzica si mai putin pe imagine. Fumul trebuia sa contribuie la atmosfera creata de muzica insa din punctul meu de vedere a fost mult prea mult.
La un moment dat abia se distingea ce se intampla pe scena si zau ca imi parea rau. Poate daca era doar fumul de pe scena ar fi fost mai bine, dar "adunat" cu cel al publicului fumator si cu faptul ca cortul nu parea sa aiba o aerisire corespunzatoare, a rezultat o ceata densa. Astept cu interes ziua cand se va interzice fumatul in locuri publice (imi pare rau, fumatorilor) in Romania.
Amintesc cateva piese din setlist, pentru cei care nu au fost prezenti la show: "Anodyne Sea", "Through Struggle", "An Ocean Between Us", "94 Hours", "Condemned", "Nothing left".
Si a venit si momentul mult asteptat in care suedezii Amon Amarth au urcat pe scena din Bucuresti. Le-a luat 20 de ani ca sa ajunga si pe la noi dar dupa reactia lor, cred ca bucuria acestui concert a fost prezenta si pe scena, nu numai in public. Johan Hegg a ramas fara cuvinte de cateva ori cand in pauzele dintre piese publicul nu se oprea din aplaudat si scandat numele trupei. La fel ca un comandant, el a reusit sa dirijeze razboinicii din public si le-a vorbit in limba romana (efort ce trebuie apreciat).
Concertul a inceput cu piesa "War of the Gods" si cei peste 2.000 de metalisti si-au indreptat atentia spre scena. Amon Amarth suna foarte bine in 2011, poate mai bine decat oricand iar muzica lor ne-a purtat pe toti cu gandul spre taramurile nordice si zeii vikingilor de altadata.
"Runes to My Memory", "Destroyer of the Universe" si "Live Without Regrets" au fost niste piese traite la cote intense, dar tot publicul a explodat in urale si pumnii s-au ridicat spre cer la piesa "The Pursuit of Vikings".
Cateva piese mai tarziu, Johan ne anunta ca urmeaza o piesa epica si anume "Embrace of the Endless Ocean" ce este dedicata tuturor celor care nu au mai ajuns acasa. Dupa piesa "Death in Fire", Amon Amarth coboara de pe scena dar nu s-au putut lasa dusi fara un bis. Doar doua piese au mai cantat suedezii ("Twilight of the Thunder God" si "Guardians of Asgaard") conform setlistului turneului actual, cu toate ca eu, ca si probabil o mare parte din public, am fi vrut macar inca o piesa. Asta a fost de data asta, dar cu siguranta va exista o viitoare intalnire cu death metalistii de la Amon Amarth, o trupa foarte iubita in Romania.
Cu toata intarzierea de la intrare si frigul de afara, pot sa concluzionez ca evenimentul in sine a fost unul reusit si am plecat acasa cu un zambet larg pe fata. Rockul, metalul si concertele live aferente imi dau starea asta de spirit si este mai presus de orice.
Pana data viitoare, hai cu rocku'!
Imediat dupa ce am intrat in cort a inceput show-ul primei trupe a serii, Septic Flesh cu piesa "The Vampire from Nazareth". Publicul prezent la momentul inceperii concertului: undeva la 200 de oameni. Grecii au avut un show scurt (soarta unei trupe de deschidere) dar care a crescut in intensitate o data cu numarul oamenilor din sala. Sunetul, destul de slab ca volum, a fost bun si fiecare instrument s-a auzit clar pe parcusul cantarii.
Nebunia s-a declansat la piesa "Anubis" cand cortul se umpluse deja mai bine de jumatate. Nu ascultasem foarte mult trupa asta inainte de concert dar mi-au lasat o impresie foarte buna, asa ca sper la un viitor concert al lor la care sa fie cap de afis.
Urmau As I Lay Dying, o trupa la care ma asteptam sa iasa un iures general. Publicul a fost destul de timid in manifestari la inceput dar finalul a fost pe masura numelui trupei si energiei pe care au transmis-o (nebunia s-a terminat cu un wall of death in public). Am dat din cap zdravan (astfel incat acu m-am ales cu o durere de ceafa, se vede ca am cam rarit mersul la concerte in ultima vreme) show-ul fiind bazat mai mult pe muzica si mai putin pe imagine. Fumul trebuia sa contribuie la atmosfera creata de muzica insa din punctul meu de vedere a fost mult prea mult.
La un moment dat abia se distingea ce se intampla pe scena si zau ca imi parea rau. Poate daca era doar fumul de pe scena ar fi fost mai bine, dar "adunat" cu cel al publicului fumator si cu faptul ca cortul nu parea sa aiba o aerisire corespunzatoare, a rezultat o ceata densa. Astept cu interes ziua cand se va interzice fumatul in locuri publice (imi pare rau, fumatorilor) in Romania.
Amintesc cateva piese din setlist, pentru cei care nu au fost prezenti la show: "Anodyne Sea", "Through Struggle", "An Ocean Between Us", "94 Hours", "Condemned", "Nothing left".
Si a venit si momentul mult asteptat in care suedezii Amon Amarth au urcat pe scena din Bucuresti. Le-a luat 20 de ani ca sa ajunga si pe la noi dar dupa reactia lor, cred ca bucuria acestui concert a fost prezenta si pe scena, nu numai in public. Johan Hegg a ramas fara cuvinte de cateva ori cand in pauzele dintre piese publicul nu se oprea din aplaudat si scandat numele trupei. La fel ca un comandant, el a reusit sa dirijeze razboinicii din public si le-a vorbit in limba romana (efort ce trebuie apreciat).
Concertul a inceput cu piesa "War of the Gods" si cei peste 2.000 de metalisti si-au indreptat atentia spre scena. Amon Amarth suna foarte bine in 2011, poate mai bine decat oricand iar muzica lor ne-a purtat pe toti cu gandul spre taramurile nordice si zeii vikingilor de altadata.
"Runes to My Memory", "Destroyer of the Universe" si "Live Without Regrets" au fost niste piese traite la cote intense, dar tot publicul a explodat in urale si pumnii s-au ridicat spre cer la piesa "The Pursuit of Vikings".
Cateva piese mai tarziu, Johan ne anunta ca urmeaza o piesa epica si anume "Embrace of the Endless Ocean" ce este dedicata tuturor celor care nu au mai ajuns acasa. Dupa piesa "Death in Fire", Amon Amarth coboara de pe scena dar nu s-au putut lasa dusi fara un bis. Doar doua piese au mai cantat suedezii ("Twilight of the Thunder God" si "Guardians of Asgaard") conform setlistului turneului actual, cu toate ca eu, ca si probabil o mare parte din public, am fi vrut macar inca o piesa. Asta a fost de data asta, dar cu siguranta va exista o viitoare intalnire cu death metalistii de la Amon Amarth, o trupa foarte iubita in Romania.
Cu toata intarzierea de la intrare si frigul de afara, pot sa concluzionez ca evenimentul in sine a fost unul reusit si am plecat acasa cu un zambet larg pe fata. Rockul, metalul si concertele live aferente imi dau starea asta de spirit si este mai presus de orice.
Pana data viitoare, hai cu rocku'!
Foggy
M-am intors! A fost fain in Germania dar asa cum stiti, toate lucrurile bune se termina (repede)..
Aveam nevoie ca de aer sa plec undeva departe pentru o perioada asa ca s-a nimerit la fix plecarea asta. Mai multe despre trip-ul nemtesc, in posturile urmatoare.
O data cu mine s-au intors si Gotthard care au scos prima piesa cu noul vocalist. Se numeste "Remember it's me" si va recomand sa o ascultati pe website-ul lor oficial sau pe Youtube aici.
Argh, azi dimineata m-am trezit cu o stare demna de vremea de afara si ma enerveaza de mor.
vineri, 11 noiembrie 2011
Packing
Packing my clothes, packing my camera, packing my laptop, packing my dreams, packing my feelings, packing my everything. Destination: Germany! :-)
miercuri, 9 noiembrie 2011
Panic attack
6:00 a.m. suna telefonul
6:35 a.m. Lenore mananca o briosa pe post de mic dejun
6:45 a.m. Lenore se urca in taxi
7:15 a.m. taxiul mai culege o colega
7:40 a.m. taxiul culege si cealalta colega
9:02 a.m. Lenore cu tot cu taxiu' ajunge la Oltenita
...Lenore munceste...
11:30 a.m. lui Lenore ii ghiortaie stomacul de foame
11:40 a.m. Lenore primeste sandwich-uri fara sa ceara!
...Lenore munceste...
4:55 p.m. Lenore se urca in taxiu cu colegele si multe bibliorafturi cu acte
6:30 p.m. Lenore ajunge la birou, despacheteaza
6:50 p.m. Lenore pleaca spre metroul de la Aurel Vlaicu
7:14 p.m. Lenore este la Unirii unde isi cumpara cativa euros
7:30 p.m. Lenore trece pe la Mec sa isi ia un sandwich, rapusa de foame si de oboseala (a se nota ca Lenore este pe tocuri!)
7:40 p.m. Lenore se urca in tramvai
7:50 p.m. Lenore constata ca s-a urcat intr-un tramvai gresit (Lenore injura)
8:15 p.m. Lenore coboara la o statie pe care o cunoaste si asteapta un autobuz care sa o aduca acasa
8:30 p.m. Vine nenorocitu' de autobuz
8:35 p.m. Lenore este in casa si se chinuie sa trimita un mesaj fiindca inca imbracata, cu rucsacul in spate si cu geaca pe ea
8:40 p.m. Lenore vorbeste la telefon cu family-ul despre ziua de azi
8:50 p.m. Lenore mananca si isi plange de mila
Concluzia zilei de azi: Vreau sa mananc mancare normala si nu junk food, vreau sa muncesc mai putin, vreau sa nu ma mai trezesc asa dimineata, vreau sa ma linistesc cu programul asta draconic si vreau sa treaca mai repede urmatoarele 2 zile ca sa plec in Germania. Ar mai fi cateva doleante legate de viata sociala si sentimentala dar o lasam pe data viitoare, azi a fost deja o zi prea lunga.
p.s. head hurts
6:35 a.m. Lenore mananca o briosa pe post de mic dejun
6:45 a.m. Lenore se urca in taxi
7:15 a.m. taxiul mai culege o colega
7:40 a.m. taxiul culege si cealalta colega
9:02 a.m. Lenore cu tot cu taxiu' ajunge la Oltenita
...Lenore munceste...
11:30 a.m. lui Lenore ii ghiortaie stomacul de foame
11:40 a.m. Lenore primeste sandwich-uri fara sa ceara!
...Lenore munceste...
4:55 p.m. Lenore se urca in taxiu cu colegele si multe bibliorafturi cu acte
6:30 p.m. Lenore ajunge la birou, despacheteaza
6:50 p.m. Lenore pleaca spre metroul de la Aurel Vlaicu
7:14 p.m. Lenore este la Unirii unde isi cumpara cativa euros
7:30 p.m. Lenore trece pe la Mec sa isi ia un sandwich, rapusa de foame si de oboseala (a se nota ca Lenore este pe tocuri!)
7:40 p.m. Lenore se urca in tramvai
7:50 p.m. Lenore constata ca s-a urcat intr-un tramvai gresit (Lenore injura)
8:15 p.m. Lenore coboara la o statie pe care o cunoaste si asteapta un autobuz care sa o aduca acasa
8:30 p.m. Vine nenorocitu' de autobuz
8:35 p.m. Lenore este in casa si se chinuie sa trimita un mesaj fiindca inca imbracata, cu rucsacul in spate si cu geaca pe ea
8:40 p.m. Lenore vorbeste la telefon cu family-ul despre ziua de azi
8:50 p.m. Lenore mananca si isi plange de mila
Concluzia zilei de azi: Vreau sa mananc mancare normala si nu junk food, vreau sa muncesc mai putin, vreau sa nu ma mai trezesc asa dimineata, vreau sa ma linistesc cu programul asta draconic si vreau sa treaca mai repede urmatoarele 2 zile ca sa plec in Germania. Ar mai fi cateva doleante legate de viata sociala si sentimentala dar o lasam pe data viitoare, azi a fost deja o zi prea lunga.
p.s. head hurts
marți, 8 noiembrie 2011
Road of broken hearts
I'm walking endless miles of terror
A desert road which leads to failure
Cloudy skies and darkness all around
The silence I hear is too loud
Too many people are walking this road
Together we are here but we are alone
As I wanna feel someone close to me
No one answer, as no one I can see
Niste versuri dintr-un trecut indepartat ce mi-au ramas bine intiparite in minte. Si-acu ascult muzica asta ce candva mi-era refrenul zilelor si noptilor. Nu-mi pare rau de nimic si daca ar fi sa o iau de la capat la fel as face totul, cu bune si rele. Poate-s putin nostalgica dar a fost o perioada foarte frumoasa a vietii mele (daca acu m-am apucat sa dansez si sa topai singura prin casa...haha).
And I'm forever walking on the road of broken hearts...
A desert road which leads to failure
Cloudy skies and darkness all around
The silence I hear is too loud
Too many people are walking this road
Together we are here but we are alone
As I wanna feel someone close to me
No one answer, as no one I can see
Niste versuri dintr-un trecut indepartat ce mi-au ramas bine intiparite in minte. Si-acu ascult muzica asta ce candva mi-era refrenul zilelor si noptilor. Nu-mi pare rau de nimic si daca ar fi sa o iau de la capat la fel as face totul, cu bune si rele. Poate-s putin nostalgica dar a fost o perioada foarte frumoasa a vietii mele (daca acu m-am apucat sa dansez si sa topai singura prin casa...haha).
And I'm forever walking on the road of broken hearts...
Outrageous
Cum sa participi la Vocea Romaniei si sa nu sti piesa "Hey Jude" de la The Beatles? Cum poti sa te consideri muzician si sa nu ai o minima cultura muzicala?
Stau si ma gandesc ca sunt atatia de varsta cu cei 2 concurenti care-s la fel de afoni in ceea ce priveste cultura muzicala si nu numai, incat imi vine sa plang. E trist.
Chiar am numai eu niste asteptari asa mari de la oameni? Cer asa mult?
Stau si ma gandesc ca sunt atatia de varsta cu cei 2 concurenti care-s la fel de afoni in ceea ce priveste cultura muzicala si nu numai, incat imi vine sa plang. E trist.
Chiar am numai eu niste asteptari asa mari de la oameni? Cer asa mult?
duminică, 6 noiembrie 2011
Happy birthday, Paul!
Astazi ii uram la multi ani frumosi si cu sanatate lui Paul Gilbert, unul dintre chitaristii mei preferati.
Cronica mea la concetul lui Paul Gilbert de la Bucuresti din decembrie 2010 o gasiti aici:
http://cutedeadlenore.blogspot.com/2010/12/paul-gilbert-live.html
In plus, unul dintre cele mai dragi lucruri mie este pana de chitara de mai jos ce a ajuns la mine prin bunavointa lui Eric Martin (in 17 iunie 2011):
Cronica mea la concetul lui Paul Gilbert de la Bucuresti din decembrie 2010 o gasiti aici:
http://cutedeadlenore.blogspot.com/2010/12/paul-gilbert-live.html
In plus, unul dintre cele mai dragi lucruri mie este pana de chitara de mai jos ce a ajuns la mine prin bunavointa lui Eric Martin (in 17 iunie 2011):
Caledar
Cateva evenimente pe anul asta la care aveti sanse sa dati nas in nas cu mine:
10 noiembrie - Dream Dealers in Big Mamou
16 noiembrie - Alter Bridge (Munchen)
19 noiembrie - Amon Amarth & As I Lay Dying la Arenele Romane
22 noiembrie - Iced Earth in Silver Church
29 noiembrie - Voodoo in Silver Church
30 noiembrie - Hammerfall & Death Destruction la Hard Rock Cafe
3 decembrie - Celelalte Cuvinte in La Scriitori (Targoviste)
8 decembrie - Trooper in Silver Church
10 decembrie - Trooper in Rockstadt (Brasov)
13 decembrie - Domination in Fabrica
10 noiembrie - Dream Dealers in Big Mamou
16 noiembrie - Alter Bridge (Munchen)
19 noiembrie - Amon Amarth & As I Lay Dying la Arenele Romane
22 noiembrie - Iced Earth in Silver Church
29 noiembrie - Voodoo in Silver Church
30 noiembrie - Hammerfall & Death Destruction la Hard Rock Cafe
3 decembrie - Celelalte Cuvinte in La Scriitori (Targoviste)
8 decembrie - Trooper in Silver Church
10 decembrie - Trooper in Rockstadt (Brasov)
13 decembrie - Domination in Fabrica
marți, 1 noiembrie 2011
Doctoru' de 2011
Avem si noi la munci o chestie care se numeste control medical anual. Si vine un nenea sau o doamna doctor care ne intreaba chestii, ne consulta, ne face control la ochi etc.
Daca pana anul asta eu eram aia la care se uitau doctorii cu ochii cascati si puneau intrebari despre ce semnifica tatuajele mele, anul asta am dat de unul mai diliu ca mine. Era un doctor tinerel (in his 30s) cu cercel in ureche si un mod de abodare ce nu aducea nici pe departe a doctor. Printre "glumele" din program s-au numarat chestii legat de varsta, de faptul ca o sa fie ziua mea luna asta, mi-a cerut inelele la control si mi le-a aratat si el pe ale lui (de parca l-ar fi intrebat cineva ceva de ele...), evident insotite de intrebarea daca-s maritata (deja incep sa se faca mistouri d-astea pe seama mea?! wtf?!).
In fine, eu pana la varsta asta am trait cu impresia ca relatia medic-pacient nu ar trebui sa fie apropiata decat in masura in care ar trebui sa ii zici eventualele probleme medicale si el sa te ajute dar na, poate-s eu mai de moda veche. Adaugati la cele de mai sus faptul ca nea doctoru' aducea a Joker-ul din Batman si aveti tabloul complet al minunatei experiente medicale oferita de compania la care prestez munci pe plantatie.
Ah si din evaluarile medicale a reiesit ca sunt OK cu capu', adica nimic grav, netratabil, tensiune de aviator, vedere de soim (cu amandoi ochii deschisi, fiecare separat fiind destul de wacked).
A hell of a day, today...
Daca pana anul asta eu eram aia la care se uitau doctorii cu ochii cascati si puneau intrebari despre ce semnifica tatuajele mele, anul asta am dat de unul mai diliu ca mine. Era un doctor tinerel (in his 30s) cu cercel in ureche si un mod de abodare ce nu aducea nici pe departe a doctor. Printre "glumele" din program s-au numarat chestii legat de varsta, de faptul ca o sa fie ziua mea luna asta, mi-a cerut inelele la control si mi le-a aratat si el pe ale lui (de parca l-ar fi intrebat cineva ceva de ele...), evident insotite de intrebarea daca-s maritata (deja incep sa se faca mistouri d-astea pe seama mea?! wtf?!).
In fine, eu pana la varsta asta am trait cu impresia ca relatia medic-pacient nu ar trebui sa fie apropiata decat in masura in care ar trebui sa ii zici eventualele probleme medicale si el sa te ajute dar na, poate-s eu mai de moda veche. Adaugati la cele de mai sus faptul ca nea doctoru' aducea a Joker-ul din Batman si aveti tabloul complet al minunatei experiente medicale oferita de compania la care prestez munci pe plantatie.
Ah si din evaluarile medicale a reiesit ca sunt OK cu capu', adica nimic grav, netratabil, tensiune de aviator, vedere de soim (cu amandoi ochii deschisi, fiecare separat fiind destul de wacked).
A hell of a day, today...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
