Am avut o stare de spirit foarte fucked up lately, d-aia ignor cu stil blogul. Chestia se datoreaza unei multitudini de lucruri adunate si pe care nu simt momentan nevoia sa le "vars" pe blog. Eventually, I'll be alright.
Pana revin, ascultati ultimul album Avenged Sevenfold. Merita!!
miercuri, 29 septembrie 2010
still here
Nothing is harder
than to wake up all alone
Realize it's not okay
it's the end of all you know
Time keeps passing by
but it seems I'm frozen still
Scars are left behind
but some too deep to feel
And some say this can't be real
And I've lost my power to feel, tonight
than to wake up all alone
Realize it's not okay
it's the end of all you know
Time keeps passing by
but it seems I'm frozen still
Scars are left behind
but some too deep to feel
And some say this can't be real
And I've lost my power to feel, tonight
marți, 28 septembrie 2010
duminică, 26 septembrie 2010
A Night Under the Dam
"A Night Under the Dam" este un DVD al trupei Green Carnation. Cuprinde intr-o proportie covarsitoare piesele de pe "The Acoustic Verses" si pe mine m-a obsedat de la primele imagini. Stiam muzica, dar feeling-ul de pe DVD este unic.
Asa ca, recomandarea mea de duminica noaptea..Green Carnation! Btw, o veste trista, trupa se pare ca nu mai exista.
Asa ca, recomandarea mea de duminica noaptea..Green Carnation! Btw, o veste trista, trupa se pare ca nu mai exista.
miercuri, 22 septembrie 2010
Old dream of mine
Ascult Guns N'Roses din liceu. Este una dintre trupele care mi-au deschis apetitul pentru rock, este una dintre primele trupe cu care mi-am cumparat un tricou (si s-a isterizat mama la mine ca ea nu-mi spala si calca tricourile cu cranii), este trupa ce a facut muzica pe care am crescut. Daca imi spuneai in liceu ca aveam sa vad Guns in Bucuresti in anul 2010 probabil ti-as fi zis ca esti nebun.
Ieri am avut parte de un concert fabulos si o sa-mi argumentez in continuare parerea asta.
Am ajuns la Romexpo in jur de 18:30 si la intrare era o coada destul de mare. Din cate am inteles, deschiderea portilor nu s-a facut la orele 17 asa cum era in program. Cumva m-am strecurat inauntru si in 15 minute am fost in Golden Circle unde m-am intalnit cu o prietena. Locatia: dreapta scenei, fata (cam la randurile 3-4). Si ne-am pus pe asteptat.
Recunosc ca stiindu-i stilul lui Axl, ma asteptam sa se intarzie inceperea concertului. Ce mi-a fost dat sa vad in timpul de asteptare? Extrem de multa nesimtire din partea anumitor oameni din public care se bagau in fata. Nu ma intelegeti gresit, nu am pretentii ca la un concert rock sa nu ma atinga nimeni nicicum dar ce le lipseste acestor oameni este clar respectul fata de omul de langa tine (pe care de cele mai multe ori nici nu-l cunosti).
Danko Jones si-au inceput cantarea undeva in jurul orei 20:30. Mi s-au parut destul de statici (pe domnul Danko eu nu l-am vazut din dreapta), cu versuri nu prea inspirate si in ansamblu, nu m-au impresionat. Ar fi fost infinit mai interesant daca in deschidere ar fi fost Sebastian Bach (asta e, ghinion!).
Inca niste timp de asteptat dupa Danko Jones, timp in care publicul nu s-a sfiit sa huiduie un pic intarzierea headlineri-lor si pe la 22:15 a inceput magia Guns N'Roses.
Nu stiu cum am nimerit tocmai pe partea de scena unde a stat mai mult DJ Ashba (este unul dintre chitaristii mei preferati). Trebuie sa punctez de la inceput faptul ca actuala trupa a lui Axl este o adunatura pestrita de muzicieni exceptionali - chitaristii mie au reusit sa imi faca seara, atunci cand aparea unul dintre ei in partea dreapta a scenei privirea mi se lipea de el.
In partea din fata a scenei a fost un sunet bun. Nici prea tare, nici prea incet, ci fix cum trebuia. Am auzit perfect solo-urile de chitara si pian, momente ce vor ramane mereu in amintirea mea.
Fara sa fiu sentimentala, va spun ca am vazut la Bucuresti un Axl Rose intr-o forma foarte buna, mult mai buna decat ma asteptam din punct de vedere vocal. Nu pot sa zic ca mi-a placut costumatia fistichie a lui Axl, parada de costume si comunicarea (limitata) cu publicul dar show-ul facut de el si trupa a fost unul impresionant.
Axl a avut si un moment cand a alunecat pe scena dar s-a ridicat repede si astfel, a reusit sa mascheze destul de bine incidentul (a alunecat din cauza apei pe care o varsase Ashba mai devreme acolo). S-a amuzat de incident si cei din fata scenei l-au putut vedea cum rade, era evident ca se simtea bine si se distra in concert!
Mi-a placut ca dintre cei 3 chitaristi nici unul nu este dominant, ei impartindu-si partile din show. Solo-ul lui Richard Fortus a fost o prelucrare dupa o tema din James Bond, iar cel al lui Ron Thal dupa tema din Pantera Roz. Momentul de pian al lui Dizzy Reed a fost angelic iar cel al lui Axl ne-a facut sa scandam versuri din Pink Floyd inainte sa ne dezlantuim toti in acordurile piesei "November rain".
Show-ul a fost cuprins multe piese de pe "Chinese Democracy" (doar este turneul de promovare al acestui album), cover-uri - "Live and let die", "Knockin' on heaven's door", "Whole lotta Rosie", momente solo si bineinteles, hit-urile ce i-au dus pe cei de la Guns N'Roses pe culmile celebritatii in anii '80-'90.
Incalzirea pentru public a fost ceva mai grea, avand in vedere ca eu nu am simtit publicul explodand pana pe la "You could be mine". Mie mi-a placut playlist-ul (e drept ca as mai fi vrut si Patience, Estranged, Civil war, Yesterdays dar nu le putem avea chiar pe toate), mi-a placut ca in ciuda asteptarii concertul a durat mult, ceva mai bine de doua ore cu Guns este mai mult decat as fi putut spera.
Am avut parte de flacari, artificii, confetti, nu stiu ce ar fi putut sa aduca in plus pentru a intregi show-ul vizual. Inainte de bis Axl a "imbracat" un steag al Romaniei, un gest pe care nu ma astepam sa-l faca. Finalul a fost exploziv in ritmurile piesei "Paradise City". Axl si trupa au mai venit o data la final si au salutat publicul inainte de a parasi definitiv scena.
Concluzia: am vazut pe scena din Bucuresti un show foarte bun facut de niste rockstar-uri in adevaratul sens al cuvantului (si da, au fost mai multi nu numai unul singur).
Sunt absolut convinsa ca daca nu aveam parte de 2 lucruri nu as fi putut sa scriu acum cronica asta, cel putin nu atat de admirativa la adresa concertului. Primul este norocul ca am fost la locul potrivit si al doilea sunt banii (trist dar adevarat). Astfel, am reusit sa-mi implinesc visul de a ii vedea live pe cei de la Guns N'Roses.
Setlist:
01. Chinese Democracy
02. Welcome to the Jungle
03. It's So Easy
04. Mr Brownstone
05. Sorry
06. Better
07. Solo Fortus
08. Live and Let Die
09. This I Love
10. Rocket Queen
11. Solo Dizzy
12. Street of Dreams
13. You Could Be Mine
14. Solo Dj Ashba
15. Sweet Child o'Mine
16. Another Brick in the Wall Part 2
17. Solo Axl
18. November Rain
19. Solo Bumblefoot
20. Knockin' on Heaven's Door
21. IRS
22. Night Train
Encore
23. Don't Cry
24. Madagascar
25. Whole Lotta Rosie
26. Paradise City
Ieri am avut parte de un concert fabulos si o sa-mi argumentez in continuare parerea asta.
Am ajuns la Romexpo in jur de 18:30 si la intrare era o coada destul de mare. Din cate am inteles, deschiderea portilor nu s-a facut la orele 17 asa cum era in program. Cumva m-am strecurat inauntru si in 15 minute am fost in Golden Circle unde m-am intalnit cu o prietena. Locatia: dreapta scenei, fata (cam la randurile 3-4). Si ne-am pus pe asteptat.
Recunosc ca stiindu-i stilul lui Axl, ma asteptam sa se intarzie inceperea concertului. Ce mi-a fost dat sa vad in timpul de asteptare? Extrem de multa nesimtire din partea anumitor oameni din public care se bagau in fata. Nu ma intelegeti gresit, nu am pretentii ca la un concert rock sa nu ma atinga nimeni nicicum dar ce le lipseste acestor oameni este clar respectul fata de omul de langa tine (pe care de cele mai multe ori nici nu-l cunosti).
Danko Jones si-au inceput cantarea undeva in jurul orei 20:30. Mi s-au parut destul de statici (pe domnul Danko eu nu l-am vazut din dreapta), cu versuri nu prea inspirate si in ansamblu, nu m-au impresionat. Ar fi fost infinit mai interesant daca in deschidere ar fi fost Sebastian Bach (asta e, ghinion!).
Inca niste timp de asteptat dupa Danko Jones, timp in care publicul nu s-a sfiit sa huiduie un pic intarzierea headlineri-lor si pe la 22:15 a inceput magia Guns N'Roses.
Nu stiu cum am nimerit tocmai pe partea de scena unde a stat mai mult DJ Ashba (este unul dintre chitaristii mei preferati). Trebuie sa punctez de la inceput faptul ca actuala trupa a lui Axl este o adunatura pestrita de muzicieni exceptionali - chitaristii mie au reusit sa imi faca seara, atunci cand aparea unul dintre ei in partea dreapta a scenei privirea mi se lipea de el.
In partea din fata a scenei a fost un sunet bun. Nici prea tare, nici prea incet, ci fix cum trebuia. Am auzit perfect solo-urile de chitara si pian, momente ce vor ramane mereu in amintirea mea.
Fara sa fiu sentimentala, va spun ca am vazut la Bucuresti un Axl Rose intr-o forma foarte buna, mult mai buna decat ma asteptam din punct de vedere vocal. Nu pot sa zic ca mi-a placut costumatia fistichie a lui Axl, parada de costume si comunicarea (limitata) cu publicul dar show-ul facut de el si trupa a fost unul impresionant.
Axl a avut si un moment cand a alunecat pe scena dar s-a ridicat repede si astfel, a reusit sa mascheze destul de bine incidentul (a alunecat din cauza apei pe care o varsase Ashba mai devreme acolo). S-a amuzat de incident si cei din fata scenei l-au putut vedea cum rade, era evident ca se simtea bine si se distra in concert!
Mi-a placut ca dintre cei 3 chitaristi nici unul nu este dominant, ei impartindu-si partile din show. Solo-ul lui Richard Fortus a fost o prelucrare dupa o tema din James Bond, iar cel al lui Ron Thal dupa tema din Pantera Roz. Momentul de pian al lui Dizzy Reed a fost angelic iar cel al lui Axl ne-a facut sa scandam versuri din Pink Floyd inainte sa ne dezlantuim toti in acordurile piesei "November rain".
Show-ul a fost cuprins multe piese de pe "Chinese Democracy" (doar este turneul de promovare al acestui album), cover-uri - "Live and let die", "Knockin' on heaven's door", "Whole lotta Rosie", momente solo si bineinteles, hit-urile ce i-au dus pe cei de la Guns N'Roses pe culmile celebritatii in anii '80-'90.
Incalzirea pentru public a fost ceva mai grea, avand in vedere ca eu nu am simtit publicul explodand pana pe la "You could be mine". Mie mi-a placut playlist-ul (e drept ca as mai fi vrut si Patience, Estranged, Civil war, Yesterdays dar nu le putem avea chiar pe toate), mi-a placut ca in ciuda asteptarii concertul a durat mult, ceva mai bine de doua ore cu Guns este mai mult decat as fi putut spera.
Am avut parte de flacari, artificii, confetti, nu stiu ce ar fi putut sa aduca in plus pentru a intregi show-ul vizual. Inainte de bis Axl a "imbracat" un steag al Romaniei, un gest pe care nu ma astepam sa-l faca. Finalul a fost exploziv in ritmurile piesei "Paradise City". Axl si trupa au mai venit o data la final si au salutat publicul inainte de a parasi definitiv scena.
Concluzia: am vazut pe scena din Bucuresti un show foarte bun facut de niste rockstar-uri in adevaratul sens al cuvantului (si da, au fost mai multi nu numai unul singur).
Sunt absolut convinsa ca daca nu aveam parte de 2 lucruri nu as fi putut sa scriu acum cronica asta, cel putin nu atat de admirativa la adresa concertului. Primul este norocul ca am fost la locul potrivit si al doilea sunt banii (trist dar adevarat). Astfel, am reusit sa-mi implinesc visul de a ii vedea live pe cei de la Guns N'Roses.
Setlist:
01. Chinese Democracy
02. Welcome to the Jungle
03. It's So Easy
04. Mr Brownstone
05. Sorry
06. Better
07. Solo Fortus
08. Live and Let Die
09. This I Love
10. Rocket Queen
11. Solo Dizzy
12. Street of Dreams
13. You Could Be Mine
14. Solo Dj Ashba
15. Sweet Child o'Mine
16. Another Brick in the Wall Part 2
17. Solo Axl
18. November Rain
19. Solo Bumblefoot
20. Knockin' on Heaven's Door
21. IRS
22. Night Train
Encore
23. Don't Cry
24. Madagascar
25. Whole Lotta Rosie
26. Paradise City
duminică, 19 septembrie 2010
Am vrut sa scriu
Am avut intentia sa scriu cate ceva de multe ori vacanta asta. Cumva, nu mi-am gasit cuvintele si inspiratia si am sters tot de fiecare data. E gata vacanta..
Acum trebuie sa ma repun cumva pe picioare, in miscarea aia nebuneasca de zi cu zi care ma face sa o iau razna fiindca-mi mananca extrem de mult timp.
So, sunt inapoi in bransa, scriu ca sa nu uit cine sunt. Si vreau sa va cunosc pe toti cei care ma cititi!
Acum trebuie sa ma repun cumva pe picioare, in miscarea aia nebuneasca de zi cu zi care ma face sa o iau razna fiindca-mi mananca extrem de mult timp.
So, sunt inapoi in bransa, scriu ca sa nu uit cine sunt. Si vreau sa va cunosc pe toti cei care ma cititi!
joi, 16 septembrie 2010
Let it out
Gata! Vreau un afis urias, un steag, un banner, un tablou cu Dream. Cine-mi spune de unde, primeste recunostinta eterna + 2 beri :P.
marți, 14 septembrie 2010
luni, 13 septembrie 2010
Lenore e in concediu
Dupa cum vedeti, activitatea mea online nu este prea infloritoare. Asta se datoreaza faptului ca mi-am luat concediu si sunt acasa in Targoviste. Concediul asta nu e chiar concediu fiindca trebuie sa alerg dupa tot felul de acte, dar printre picaturi mai bag si cate o distractie mica (nu se poate altfel!).
Sambata am fost la radio unde alaturi de Balaurul (Trooper) si Adi (C.O.D.) am inregistrat 2 emisiuni Let's rock. Prima a fost deja difuzata duminica la Radio Coyotul dar daca ati ratat-o puteti sa ma ascultati in reluare miercuri de la 16:00 sau vineri de la 13:00. Cea de-a doua o sa fie difuzata prima data duminica pe 19 septembrie.
Cam atat pentru moment.
Sambata am fost la radio unde alaturi de Balaurul (Trooper) si Adi (C.O.D.) am inregistrat 2 emisiuni Let's rock. Prima a fost deja difuzata duminica la Radio Coyotul dar daca ati ratat-o puteti sa ma ascultati in reluare miercuri de la 16:00 sau vineri de la 13:00. Cea de-a doua o sa fie difuzata prima data duminica pe 19 septembrie.
Cam atat pentru moment.
joi, 9 septembrie 2010
Nuuuuu
Nu pot sa accept ca Mike Portnoy si-a facut bagajele si a plecat din gasca Dream Theater. Nu pot sa accept si pace:
Anunt mai mult sau mai putin umanitar
Draga de Waybee isi cauta locuinta in Bucuresti. Daca aveti cunostiinte, amici, familie, prieteni, amanti care inchiriaza o garsoniera la un pret decent, va rog sa ma contactati cumva (ymess anca_luvs_music sau nameyourdemon, gmail ancadumitr@gmail.com) si va pun in legatura.
miercuri, 8 septembrie 2010
Fanclub Iron Maiden Brasov
Prietenul meu Razvan s-a apucat de un proiect de suflet. Mai exact, a infiintat un fanclub Iron Maiden in Brasov si acum e la capitolul recrutat victime (victime lovite de virusul Iron Maiden desigur).
El promite multe surprize si activitati pentru aceasta comunitate. Eu am aderat deja la grup chiar daca nu sunt din Brasov si sustin 100% acest demers. Aveti mai jos clipul oficial facut de Razvan:
Up the Irons!
El promite multe surprize si activitati pentru aceasta comunitate. Eu am aderat deja la grup chiar daca nu sunt din Brasov si sustin 100% acest demers. Aveti mai jos clipul oficial facut de Razvan:
Up the Irons!
luni, 6 septembrie 2010
Golden girl
.jpg)
Am mai investit un pic in muzica si socializare.
Un sfat sincer: nu cumparati bilete de la Vodafone! Dureaza muuuult.
Poveste: Acum vreo 2 saptamani am fost la un magazin Vodafone din Targoviste sa-mi iau bilet la Guns. Am mers acolo fiindca l-am tarat pe posesorul de abonamente Vodafone din casa (aka tata) pentru o reducere jenanta de 20 de ron. Dar na, macar un avantaj mic mic sa am si eu avand in vedere ca platesc abonament de mai bine de 5 ani la ei.
Pana m-am trezit eu pana nu stiu ce, am ajuns la magazin pe la pranz. Era super aglomerat si Vodafone a introdus un sistem la intrarea in magazin: iei bon de ordine si astepti sa iti vina randul. Daca la Targoviste am inteles ca fiind sambata si aglomerat a durat juma de ora pana sa imi iau pretiosul bilet, azi ma asteptam sa mearga altfel lucrurile.
Am cautat un magazin Vodafone aproape de biroul meu ca sa nu ma abat prea mult de la drum si sa ma mai duc in centru asa ca am ochit un magazin Vodafone undeva pe langa stadionul Dinamo. Am ajuns, acelasi sistem cu bonul de ordine. Foarte jenant ca era numai 1 om care statea si opera de toate.
A si dupa mult asteptat au avut si ceva probleme cu POS-ul. In sensul ca abia a 4a oara mi-a mers sa fac plata asta in conditiile in care eu pana acum nu am mai patit niciodata sa-mi dea nici macar o eroare.
Total timp petrecut la Vodafone pentru achizitionarea a 2 bilete: 1 ora. Sad but true..
duminică, 5 septembrie 2010
Sa mai ascultam niste muzica
Ieri am fost la radio si am mai inregistrat o emisiune Let's rock. De fapt, am tras din nou emisiunea despre concertul Iron Maiden de la Cluj pentru ca data trecuta nu am reglat bine microfoanele si am tras o groaza de zgomot de fundal. In fine, overall, sunt mandra de prima emisiune pe care am facut-o singura (singura din perspectiva mea ca realizator, fiindca la inregistrari m-a ajutat Andrei - multumiri!).
Urmeaza ca saptamana viitoare sa tragem ceva despre Muscel Cloverfest si am invitat 2 prieteni din una dintre trupele ce a cantat la festival. Sper sa iasa bine, fingers crossed.
Azi am avut timp sa ascult si ceva muzica, mai exact albumele noi de la Ozzy, Black Label Society si Kamelot. M-am blocat pe Order of the black, ma asteptam oarecum la asta dar a reusit sa ma fascineze iremediabil. Dupa 3-4 ascultari, deja va spun ca o sa prinda un loc in top 10 al albumelor care mi-au placut cel mai mult anul asta.
Si pentru ca sunt in continuare blue (nu mai scap de starea asta de ceva vreme), va las in compania a doua balade de pe albumul mentionat mai sus. Sunt mai multe balade pe album, eu am numarat vreo 4 dar asta nu ma deranjeaza nici pe departe. I just love the piano (& guitars de pe "January") ...:-)
Urmeaza ca saptamana viitoare sa tragem ceva despre Muscel Cloverfest si am invitat 2 prieteni din una dintre trupele ce a cantat la festival. Sper sa iasa bine, fingers crossed.
Azi am avut timp sa ascult si ceva muzica, mai exact albumele noi de la Ozzy, Black Label Society si Kamelot. M-am blocat pe Order of the black, ma asteptam oarecum la asta dar a reusit sa ma fascineze iremediabil. Dupa 3-4 ascultari, deja va spun ca o sa prinda un loc in top 10 al albumelor care mi-au placut cel mai mult anul asta.
Si pentru ca sunt in continuare blue (nu mai scap de starea asta de ceva vreme), va las in compania a doua balade de pe albumul mentionat mai sus. Sunt mai multe balade pe album, eu am numarat vreo 4 dar asta nu ma deranjeaza nici pe departe. I just love the piano (& guitars de pe "January") ...:-)
miercuri, 1 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
