Nu-mi vine sa cred ca s-a mai dus o vara. Am acelasi sentiment idiot ca trece timpul cu o viteza fulminanta pe langa mine si eu astept. Ce astept? Nici eu nu stiu dar in sufletul meu sunt inca la 14 ani cu privirea in zare..
Pentru ca in urma cu ceva vreme mi-am dat drumu la demoni si m-au cam coplesit un pic (cauzand o depresie zdravana), am incercat antidotul perfect si anume sa scriu pe aici. Nu sunt nici prima nici ultima care se ascunde si-si gaseste salvarea in spatele unor cuvinte asternute pe foaie - una virtuala ce-i drept.
Si tu scrii despre diverse si chiar daca nu scri despre ce te doare, things are getting better. E greu sa scrii despre ce te doare, lucrurile neplacute ce te macina in interior. Indiferent ca e vorba de singuratate, lipsa banilor, o familie destramata, un parinte lipsa sau poate chiar amandoi, lucrurile raman nespuse si asa si trebuie. Dar eu vreau sa te cunosc pe de-a-ntregul, vreau sa ma privesti in ochi atunci cand iti vorbesc..
Probabil ca nu intelegeti nimic din ce am scris mai sus. Hai sa o lasam asa, mai bine sa ascultam niste muzica:
But the last day of summer
Never felt so cold
The last day of summer
Never felt so old
Never felt so...
marți, 31 august 2010
luni, 30 august 2010
duminică, 29 august 2010
cLoverFest 2010 - cum a fost
Dupa cum stiti deja, vara asta am mers la multe festivaluri. In general, merg la evenimentele care ma intereseaza si le promovez neconditionat. Avand in vedere ca anul trecut Cloverfestul a fost o gura de aer proaspat la sfarsit de vara, nu am putut decat sa salut initiativa organizatorilor de a trece la editia unu (de la editia zero).
Gasca de anul trecut s-a marit considerabil, s-a pus pe treaba si astfel ne-a oferit o noua editie (27-29 august 2010) in acelasi cadru de poveste.
Avand in vedere afisul acestui festival si ce am vazut la fata locului (ma refer la cum era amenajata poiana) imi dau seama ca s-a muncit enorm pentru ca spectatorii sa nu duca lipsa de nimic. Ca un upgrade fata de anul trecut acum am avut: terasa (Fiordul s-a mutat la Muscel), 4 toalete, cort de prim ajutor, paza (eu am vazut 3 jandarmi), o scena mai mare, bratari de acces.
Ce nu au putut sa prevada organizatorii a fost vremea si faptul ca unele trupe au ales sa nu mai cante pana la urma. Din anumite motive, nu am putut sa fiu prezenta decat in a doua zi de festival asa ca o sa va povestesc fix ce am vazut in ziua de sambata.
Dupa o plimbare de cativa kilometri pe dealuri ce nu a fost usoara pentru o sedentara ca mine, am ajuns la Muscel unde am vazut ca intrarea la festival era urcata in varful dealului. Si da-i si mai urca sub soarele arzator (asta cred ca a fost o strategie sa cumparam de baut fiindca invariabil toata lumea care sosea se oprea fix in butoaiele cu bere).
Pe scena era open mike astfel ca tot felul de persoane ne-au incantat cu talentele lor artistice. Nu a fost asa rau pe cum va inchipuiti, ultima persoana de la open mike fiind un englez care a cantat superb cu vocea si chitara sa. Deja la vremea asta aflasem ca trupele 9,7 Richter si Up to eleven nu vor mai canta la festival. E urat cand se intampla lucruri de-astea atat pentru trupe, cat si pentru organizatori dar mai ales pentru publicul platitor care vroia sa vada toate trupele de pe afis.
Trupa ce a deschis seara a fost IDOL, gasca de fete aflate sub aripa Balaurului de la Trooper. Fetele au inceput in forta spectacolul cu "We will rock you" si au continuat atat cu piese proprii cat si cu coveruri ca doar acesta a fost laitmotivul festivalului. Dintre coveruri amintesc "I love rock'n'roll" (Joan Jett), "Paranoid" (Black Sabbath) si "Coming undone" (Korn).
Ar fi fost frumos sa cante mai mult si sa aiba un public mai receptiv. Mie mi-a placut show-ul lor si le doresc cat mai multe cantari in viitor.
Urmatorii la cantat: C.O.D.! Coveruri AC/DC, un invitat special - Rares, fratele tobosarului de drept al trupei ce a cantat la primele 4 piese (printre care si 2 coveruri Godsmack), un alt invitat in persoana fostului lor chitarist Catalin ce l-a inlocuit temporar pe Victor si multa energie.
I-a ajutat mult faptul ca in public aveau numerosi prieteni astfel incat cantarea lor a fost acompaniata de un lung sir de urale si bis-uri (nu se mai lasau plecati de pe scena). Cu ocazia asta, au anuntat ca in toamna asta va iesi primul lor album pe piata. Asteptam cu interes!
Recycle Bin din Bucuresti au fost urmatorii pe scena Clovefest. Baietii canta punk, not really my cup of tea dupa cum bine stiti. Cu toate astea, au reusit sa ma binedispuna cu muzica si show-ul lor. Ce mi-a placut: muzica, bashcalia si veselia. Ce nu mi-a placut: decorul la prima piesa si cei 2 oameni din stafful trupei care instigau la pogo (ma rog, poate nu inteleg eu cum sta treaba cu punkul asta). Dintre coveruri au cantat o piesa Toy dolls, "La Stere" (Timpuri noi), "Die, die my darling", "Varsaturi" (Sarmalele Reci).
Vor lansa si ei un nou album anul asta "Cronicile din Retardia" dar pana atunci au un concert pe 17 septembrie in Club Fabrica din Bucuresti unde va sfatuiesc sa mergeti daca agreati genul, n-o sa va para rau.
Ai nostri targovisteni de la Trooper au urcat pe scena fiind prezentati de Marius Mihalcioiu, un binecunoscut realizator radio din Dambovita. Desi sunt total de acord cu mesajul pe care Marius a incercat sa-l transmita in legatura cu Trooper, nu mi-a placut momentul lui si nu mi s-a parut ca acest moment isi avea locul la Muscel.
Trooper au inceput concertul cu cateva piese proprii (Cum vreau eu, Nu trebuie sa vrei, Nu mai conteaza) si au continuat cu o serie de coveruri cu care ne-au facut pe toti sa ne simtim excelent. Nu ma asteptam la o colectie aleasa pe spranceana din piese metal extrem de bune. Momentul meu preferat din concert au fost cele 3 coveruri Iron Maiden (Aces high, Hallowed be thy name si Fear of the dark) ce mi-au amintit ca in urma cu mai putin de 2 saptamani ii vedeam pe Iron Maiden la Cluj.
Apoi, un alt moment superb au fost cele 2 coveruri Queen, "I want it all" si "I want to break free" cantate magistral. "Jailhouse rock", "A touch of evil" si "Enter sandman" (la care Balaurul ne-a aratat cat de bine poate sa cante cu vocea) au fost celelalte coveruri alese. Ii multumesc pe aceasta cale Coiotului, pentru ca stiu ca el alege playlist-urile si de data asta a reusit sa imi atinga coarda sensibila cu piesele astea.
Nici acest concert Trooper nu se putea incheia fara "Amintiri", "Tari ca muntii" si "Strigat". Cel mai probabil pe Trooper ii vom revedea la zilele orasului Targoviste dar mai multe despre asta vom afla in curand (daca se va materializa concertul).
Dupa Trooper au urmat portughezii de la The Spiteful dar fulgerele brazdau amenintator cerul la Muscel. Soferul nostru a decis imediat ca trebuie sa plecam acasa (de frica sa nu ramanem cu masina blocati pe acolo). Nu ajunsesem inca la sosea cand a inceput ploaia cu niste stropi imensi.
Nu stiu sigur, dar din cate am auzit la The Spiteful s-a luat curentul si nu s-a mai cantat nimic la Clover. Imi pare rau ca nu am apucat sa-l vedem pe Cyfer dar cine stie, poate organizatorii decid sa il invite si la editia de anul viitor.
Acestea fiind spuse, cu nostalgie in suflet ca mai este un an intreg pana la urmatoarea editie Clovefest, ii invit pe spectatori, pe organizatori si pe oricine a fost la festival sa scrie despre experienta clover de anul acesta.
Hai cu rocku'!
Gasca de anul trecut s-a marit considerabil, s-a pus pe treaba si astfel ne-a oferit o noua editie (27-29 august 2010) in acelasi cadru de poveste.
Avand in vedere afisul acestui festival si ce am vazut la fata locului (ma refer la cum era amenajata poiana) imi dau seama ca s-a muncit enorm pentru ca spectatorii sa nu duca lipsa de nimic. Ca un upgrade fata de anul trecut acum am avut: terasa (Fiordul s-a mutat la Muscel), 4 toalete, cort de prim ajutor, paza (eu am vazut 3 jandarmi), o scena mai mare, bratari de acces.
Ce nu au putut sa prevada organizatorii a fost vremea si faptul ca unele trupe au ales sa nu mai cante pana la urma. Din anumite motive, nu am putut sa fiu prezenta decat in a doua zi de festival asa ca o sa va povestesc fix ce am vazut in ziua de sambata.
Dupa o plimbare de cativa kilometri pe dealuri ce nu a fost usoara pentru o sedentara ca mine, am ajuns la Muscel unde am vazut ca intrarea la festival era urcata in varful dealului. Si da-i si mai urca sub soarele arzator (asta cred ca a fost o strategie sa cumparam de baut fiindca invariabil toata lumea care sosea se oprea fix in butoaiele cu bere).
Pe scena era open mike astfel ca tot felul de persoane ne-au incantat cu talentele lor artistice. Nu a fost asa rau pe cum va inchipuiti, ultima persoana de la open mike fiind un englez care a cantat superb cu vocea si chitara sa. Deja la vremea asta aflasem ca trupele 9,7 Richter si Up to eleven nu vor mai canta la festival. E urat cand se intampla lucruri de-astea atat pentru trupe, cat si pentru organizatori dar mai ales pentru publicul platitor care vroia sa vada toate trupele de pe afis.
Trupa ce a deschis seara a fost IDOL, gasca de fete aflate sub aripa Balaurului de la Trooper. Fetele au inceput in forta spectacolul cu "We will rock you" si au continuat atat cu piese proprii cat si cu coveruri ca doar acesta a fost laitmotivul festivalului. Dintre coveruri amintesc "I love rock'n'roll" (Joan Jett), "Paranoid" (Black Sabbath) si "Coming undone" (Korn).
Ar fi fost frumos sa cante mai mult si sa aiba un public mai receptiv. Mie mi-a placut show-ul lor si le doresc cat mai multe cantari in viitor.
Urmatorii la cantat: C.O.D.! Coveruri AC/DC, un invitat special - Rares, fratele tobosarului de drept al trupei ce a cantat la primele 4 piese (printre care si 2 coveruri Godsmack), un alt invitat in persoana fostului lor chitarist Catalin ce l-a inlocuit temporar pe Victor si multa energie.
I-a ajutat mult faptul ca in public aveau numerosi prieteni astfel incat cantarea lor a fost acompaniata de un lung sir de urale si bis-uri (nu se mai lasau plecati de pe scena). Cu ocazia asta, au anuntat ca in toamna asta va iesi primul lor album pe piata. Asteptam cu interes!
Recycle Bin din Bucuresti au fost urmatorii pe scena Clovefest. Baietii canta punk, not really my cup of tea dupa cum bine stiti. Cu toate astea, au reusit sa ma binedispuna cu muzica si show-ul lor. Ce mi-a placut: muzica, bashcalia si veselia. Ce nu mi-a placut: decorul la prima piesa si cei 2 oameni din stafful trupei care instigau la pogo (ma rog, poate nu inteleg eu cum sta treaba cu punkul asta). Dintre coveruri au cantat o piesa Toy dolls, "La Stere" (Timpuri noi), "Die, die my darling", "Varsaturi" (Sarmalele Reci).
Vor lansa si ei un nou album anul asta "Cronicile din Retardia" dar pana atunci au un concert pe 17 septembrie in Club Fabrica din Bucuresti unde va sfatuiesc sa mergeti daca agreati genul, n-o sa va para rau.
Ai nostri targovisteni de la Trooper au urcat pe scena fiind prezentati de Marius Mihalcioiu, un binecunoscut realizator radio din Dambovita. Desi sunt total de acord cu mesajul pe care Marius a incercat sa-l transmita in legatura cu Trooper, nu mi-a placut momentul lui si nu mi s-a parut ca acest moment isi avea locul la Muscel.
Trooper au inceput concertul cu cateva piese proprii (Cum vreau eu, Nu trebuie sa vrei, Nu mai conteaza) si au continuat cu o serie de coveruri cu care ne-au facut pe toti sa ne simtim excelent. Nu ma asteptam la o colectie aleasa pe spranceana din piese metal extrem de bune. Momentul meu preferat din concert au fost cele 3 coveruri Iron Maiden (Aces high, Hallowed be thy name si Fear of the dark) ce mi-au amintit ca in urma cu mai putin de 2 saptamani ii vedeam pe Iron Maiden la Cluj.
Apoi, un alt moment superb au fost cele 2 coveruri Queen, "I want it all" si "I want to break free" cantate magistral. "Jailhouse rock", "A touch of evil" si "Enter sandman" (la care Balaurul ne-a aratat cat de bine poate sa cante cu vocea) au fost celelalte coveruri alese. Ii multumesc pe aceasta cale Coiotului, pentru ca stiu ca el alege playlist-urile si de data asta a reusit sa imi atinga coarda sensibila cu piesele astea.
Nici acest concert Trooper nu se putea incheia fara "Amintiri", "Tari ca muntii" si "Strigat". Cel mai probabil pe Trooper ii vom revedea la zilele orasului Targoviste dar mai multe despre asta vom afla in curand (daca se va materializa concertul).
Dupa Trooper au urmat portughezii de la The Spiteful dar fulgerele brazdau amenintator cerul la Muscel. Soferul nostru a decis imediat ca trebuie sa plecam acasa (de frica sa nu ramanem cu masina blocati pe acolo). Nu ajunsesem inca la sosea cand a inceput ploaia cu niste stropi imensi.
Nu stiu sigur, dar din cate am auzit la The Spiteful s-a luat curentul si nu s-a mai cantat nimic la Clover. Imi pare rau ca nu am apucat sa-l vedem pe Cyfer dar cine stie, poate organizatorii decid sa il invite si la editia de anul viitor.
Acestea fiind spuse, cu nostalgie in suflet ca mai este un an intreg pana la urmatoarea editie Clovefest, ii invit pe spectatori, pe organizatori si pe oricine a fost la festival sa scrie despre experienta clover de anul acesta.
Hai cu rocku'!
joi, 26 august 2010
bec
Dupa cum va spuneam, am revenit...
In acest minunat post de pe acest minunat blog o sa va povestesc 2 chestii care mi s-au intamplat ieri, respectiv azi. Dar inainte de asta merita sa mentionez un dialog pe care colega mea Elena il asteapta publicat de saptamana trecuta..
Eram eu foarte suparata ca bagasem munca cat cuprinde si iar ma simteam descumpanita, fara vlaga si in depresie si ii zic Elenei "bai, sa-mi bag picioarele iar am muncit ca un caine".
La care Elena foarte zen se uita la mine si zice "ai muncit ca un hot dog :-))". C-o fi fost de bine, c-o fi fost de rau, numai ea stie dar pe mine m-a amuzat oricum :D.
Asa, revenind la chestii. Primul lucru demn de mentionat este ca ieri am fost intr-un club de mare fita prin bunavointa colegilor din departament. Am zis sa mai socializam si noi, sa ne sarbatorim promovarile si alte cele..hai sa mergem intr-un club. In fine, s-a decis ca mergem in club The Player. Acu daca tot am fost invitata, am zis sa mai scot si eu nasul din barlog si am dat accept la invitatia asta.
Inainte sa mergem acolo am iesit si la masa cu colegii, astfel incat ziua de munca s-a prelungit la papa si apoi hop la club. Eu eram imbracata ca un om normal care merge la munci intr-o zi gen casual Friday adica blugi si camasa.
Ajungem la club pe la 11 fara 10, inchis. Ba sa dea dracii, da noctambuli mai sunt fitosii astia. Clubul era in aer liber si parea destul de mare vazut de afara. Pana la urma intram, ne punem la mesele rezervate. Muzica de fundal tuci-tuci in surdina, acelasi beat enervant care m-a terminat nervos. Hai sa bem o votca zic, sa ne mai treaca amareala...
Clubul arata mega-fitos, cu canapele kitchy, paturi (?!), un cal de marmura urias in mijloc, coloane si candelabre. Ah si bonusul a fost buda intunecoasa, cu un pat si acolo si sticla mata intre cabinele de toaleta. Plus highlightul in toaleta fetelor era o cabina cu 2 wc-uri..ce ti-ai fi putut dori mai mult?
Bagam noi socializare si alea alea, mai grav devine cand locul incepe sa se populeze. Fiind miercuri seara eu nu ma asteptam la un exod prea mare ca na, lumea are munci a doua zi. I was sooo wrong! Sute de pitzipoane fandosite si cocalari cu bani au umplut locul...frate de unde au aparut astia toti? Oare unde se ascund ziua?! Nu pot decat sa ma gandesc ca eu si oamenii aia traim in niste lumi total paralele.
Muzica s-a mentinut in acelasi registru dar de fapt muzica pentru dans (tot tuci-tuci da care avea rythm change) a inceput abia in jurul orei 1 noaptea cand noi ne pregateam sa spargem gasca fiindca a doua zi trebuia sa prestam munci.
Overall, a fost o experienta a dracu de ciudata pe care nu o doresc repetata prea curand...zbr!
A doua chestie e oarecum legata de prima. Avand in vedere ca ieri am fost sa dantuim, azi am avut voie sa ajungem mai tarliu la munci. Cum eu de obicei folosesc microbuzele puse la dispozitie de companie m-am trezit azi de dimineata ca trebuia sa apelez la serviciile RATB. Care RATB pe Barbu Vacarescu pana la cladirea noastra nu are decat un antic tramvai 5, care fix azi cand am avut eu nevoie de el s-a stricat pe sensul meu de mers. Sa vedeti injuraturi de mame si morti si alte cele si draci si mers pe jos si intarziat oricum..
Chiar daca azi mi-am luat 4 bilete de reatebeu pe principiul sa am ca poate mai merg, o sa incerc sa ocolesc pe cat se poate acele orori. Dracu sa va ia RATB cu masinile, sinele si prostiile voastre vechi de 30 de ani. Muie RATB!
Si ca sa nu inchei acest post intr-o nota asa "trista", trebuie mentionat ca numai maine nu ajung la Muscel unde o sa petrecem la greu si unde o sa incerc sa fac interviuri cu cat mai multe trupe (cu ajutorul celor de la radio!). Sper sa ma intorc cu ceva povesti faine de acolo.
Ma duc sa mananc o inghetata.
In acest minunat post de pe acest minunat blog o sa va povestesc 2 chestii care mi s-au intamplat ieri, respectiv azi. Dar inainte de asta merita sa mentionez un dialog pe care colega mea Elena il asteapta publicat de saptamana trecuta..
Eram eu foarte suparata ca bagasem munca cat cuprinde si iar ma simteam descumpanita, fara vlaga si in depresie si ii zic Elenei "bai, sa-mi bag picioarele iar am muncit ca un caine".
La care Elena foarte zen se uita la mine si zice "ai muncit ca un hot dog :-))". C-o fi fost de bine, c-o fi fost de rau, numai ea stie dar pe mine m-a amuzat oricum :D.
Asa, revenind la chestii. Primul lucru demn de mentionat este ca ieri am fost intr-un club de mare fita prin bunavointa colegilor din departament. Am zis sa mai socializam si noi, sa ne sarbatorim promovarile si alte cele..hai sa mergem intr-un club. In fine, s-a decis ca mergem in club The Player. Acu daca tot am fost invitata, am zis sa mai scot si eu nasul din barlog si am dat accept la invitatia asta.
Inainte sa mergem acolo am iesit si la masa cu colegii, astfel incat ziua de munca s-a prelungit la papa si apoi hop la club. Eu eram imbracata ca un om normal care merge la munci intr-o zi gen casual Friday adica blugi si camasa.
Ajungem la club pe la 11 fara 10, inchis. Ba sa dea dracii, da noctambuli mai sunt fitosii astia. Clubul era in aer liber si parea destul de mare vazut de afara. Pana la urma intram, ne punem la mesele rezervate. Muzica de fundal tuci-tuci in surdina, acelasi beat enervant care m-a terminat nervos. Hai sa bem o votca zic, sa ne mai treaca amareala...
Clubul arata mega-fitos, cu canapele kitchy, paturi (?!), un cal de marmura urias in mijloc, coloane si candelabre. Ah si bonusul a fost buda intunecoasa, cu un pat si acolo si sticla mata intre cabinele de toaleta. Plus highlightul in toaleta fetelor era o cabina cu 2 wc-uri..ce ti-ai fi putut dori mai mult?
Bagam noi socializare si alea alea, mai grav devine cand locul incepe sa se populeze. Fiind miercuri seara eu nu ma asteptam la un exod prea mare ca na, lumea are munci a doua zi. I was sooo wrong! Sute de pitzipoane fandosite si cocalari cu bani au umplut locul...frate de unde au aparut astia toti? Oare unde se ascund ziua?! Nu pot decat sa ma gandesc ca eu si oamenii aia traim in niste lumi total paralele.
Muzica s-a mentinut in acelasi registru dar de fapt muzica pentru dans (tot tuci-tuci da care avea rythm change) a inceput abia in jurul orei 1 noaptea cand noi ne pregateam sa spargem gasca fiindca a doua zi trebuia sa prestam munci.
Overall, a fost o experienta a dracu de ciudata pe care nu o doresc repetata prea curand...zbr!
A doua chestie e oarecum legata de prima. Avand in vedere ca ieri am fost sa dantuim, azi am avut voie sa ajungem mai tarliu la munci. Cum eu de obicei folosesc microbuzele puse la dispozitie de companie m-am trezit azi de dimineata ca trebuia sa apelez la serviciile RATB. Care RATB pe Barbu Vacarescu pana la cladirea noastra nu are decat un antic tramvai 5, care fix azi cand am avut eu nevoie de el s-a stricat pe sensul meu de mers. Sa vedeti injuraturi de mame si morti si alte cele si draci si mers pe jos si intarziat oricum..
Chiar daca azi mi-am luat 4 bilete de reatebeu pe principiul sa am ca poate mai merg, o sa incerc sa ocolesc pe cat se poate acele orori. Dracu sa va ia RATB cu masinile, sinele si prostiile voastre vechi de 30 de ani. Muie RATB!
Si ca sa nu inchei acest post intr-o nota asa "trista", trebuie mentionat ca numai maine nu ajung la Muscel unde o sa petrecem la greu si unde o sa incerc sa fac interviuri cu cat mai multe trupe (cu ajutorul celor de la radio!). Sper sa ma intorc cu ceva povesti faine de acolo.
Ma duc sa mananc o inghetata.
luni, 23 august 2010
sâmbătă, 21 august 2010
hey hey
Dupa weekendurile trecute cand m-am plimbat, meritam si eu 2 zile de stat si ascultat muzica si vegetat la sensul vietii. Si cum stateam eu si ma gandeam mi-am amintit ca ar fi cazul sa-mi cumpar bilet la Guns (ceea ce am si facut, Vodafone reducere - pentru copilul zgarcit din mine).
Apoi, merita mentionat ca maine (22 august) o sa fie la Radio Coyotul (www.coyotul.ro) o noua editie a emisiunii Let's rock. O sa fie o editie speciala dedicata concertului Iron Maiden de la Cluj si ca de obicei, invitatul meu este Balaurul de la formatia Trooper.
Tot legat de radio, cel mai probabil urmatoarea editie o sa fie dedicata Cloverfest si intentia mea este sa fac o editie numai cu coveruri. Asa ca pentru sugestii de coveruri first class, va rog sa ma abordati pe ymess si in masura in care or sa-mi placa si mie, o sa le includ in emisiune.
Ieri am baut prima data alcool dupa vreo 3 saptamani de abstinenta impusa de raceala in mare parte. Damn it felt soooo good. Si-apoi am dormit ca un bebe :D.
Mi s-a pus pata sa imi cumpar o noua jucarie, dar o sa va spun mai multe despre asta intr-un post viitor. Ideea e ca am o groaza de intentii sa ma apuc de lucruri noi si interesante..
Apoi, merita mentionat ca maine (22 august) o sa fie la Radio Coyotul (www.coyotul.ro) o noua editie a emisiunii Let's rock. O sa fie o editie speciala dedicata concertului Iron Maiden de la Cluj si ca de obicei, invitatul meu este Balaurul de la formatia Trooper.
Tot legat de radio, cel mai probabil urmatoarea editie o sa fie dedicata Cloverfest si intentia mea este sa fac o editie numai cu coveruri. Asa ca pentru sugestii de coveruri first class, va rog sa ma abordati pe ymess si in masura in care or sa-mi placa si mie, o sa le includ in emisiune.
Ieri am baut prima data alcool dupa vreo 3 saptamani de abstinenta impusa de raceala in mare parte. Damn it felt soooo good. Si-apoi am dormit ca un bebe :D.
Mi s-a pus pata sa imi cumpar o noua jucarie, dar o sa va spun mai multe despre asta intr-un post viitor. Ideea e ca am o groaza de intentii sa ma apuc de lucruri noi si interesante..
miercuri, 18 august 2010
Damnation
Cel mai frumos album trist pe care l-am ascultat vreodata este Opeth - Damnation. Periodic ma apuca un dor nebun sa-l ascult si nu ma mai satur de el..
Au trecut deja 7 ani de cand l-am ascultat prima data. Nu stiu daca sa va recomand ceva anume sau doar sa va invit sa ascultati tot albumul daca aveti feeling-ul necesar, dar aveti mai jos doua sample-uri cantate live de pe acest album: Death whispered a lullaby si In my time of need.
Selectia e aleatorie, tot albumul este o capodopera a genului.
enjoy..
"Turneul" Sibiu - Cluj
Primele 2 poze sunt facute de Miluta si Andrei, ultimele 2 cu aparatul Mariei (de fratele ei si respectiv un tip oarecare de la concert). Multumiri!
Cu Blonda rock:
Cu Miluta:
Cu fetele:
Cu forumul:
Cu Blonda rock:
Cu Miluta:
Cu fetele:
Cu forumul:
Iron Maiden à la Cluj
Poate cel mai asteptat moment de vara asta, dupa festivalul Sonisphere, a fost pentru mine reintalnirea cu gigantii Iron Maiden. Nici nu avea cum sa fie altfel avand in vedere ca in urma cu 2 ani mi-au oferit cel mai bun concert la care am asistat vreodata, inca nedetronat in topul personal!
Doua zile de Artmania, o raceala zdravana capatata pe parcurs si lipsa acuta de somn - nimic nu a putut sa ma tina departe de a-i vedea pe Iron Maiden si cum am ajuns in Cluj m-a cuprins o agitatie d-aia specifica de m-am apucat sa-mi sun toti prietenii si sa-i alertez ca o sa vad Maiden din nou in doar cateva ore.
De la inceput am fost sceptica in legatura cu organizarea acestui eveniment, chiar daca stiam ca cei din Cluj au apelat destul de mult la E-magic (organizatorii concertului de pe Cotroceni). Miscarea cu primii 5,000 de oameni care prind bratara pentru Gazon A mi s-a parut o chestie total nedreapta - nu poti sa delimitezi publicul pe criteriul cat de mult poate sa stea in soare si sa se imbulzeasca. Dar m-am sacrificat. M-am postat cu cateva ore bune inainte la coada, m-am prajit la soare si am constatat ca mult-aclamata educatie a celor din vest e doar poveste.
Si ca sa termin cu lucrurile mai putin bune: cei de la intrare care se presupunea ca ar trebui sa fie bodyguarzi gen BGS sau ceva erau niste mosi total necalificati sau niste pitzipoance care faceau exces de zel, Gazonul A era o chestie mica - mult prea mica pentru 5,000 de suflete, jetoanele nu se returnau si o buna parte din public era format din neavizati, probabil au primit biletele la concert cadou la mall.
Scena era destul de mica, cu siguranta Bruce nu prea a avut pe unde sa alerge si sa sara in stilul caracteristic. Dar de ajuns cu lucrurile astea, sa trecem si la muzica.
Trupa ce a deschis spectacolul a fost Cargo, o alegere excelenta pentru Ardeal unde sunt foarte iubiti. Cu un playlist asemanator cu ce am vazut in urma cu mai putin de o luna la East European Motor Show, Cargo au facut unul dintre cele mai bune concerte ale lor avand o sustinere enorma din partea spectatorilor (cel putin cei din Gazon A) ce au cantat cot la cot cu ei.
M-am bucurat sa aud "Batacanda" si celelalte piese vechi si a fost cam trist ca insista inca sa cante asa des balada cu ploaia care deja a devenit iritanta. Au atatea piese bune care merita sa fie cantate in concert in detrimentul acelei piese comerciale..
Cu ceva timp inainte de orele 21 la care era anuntata intrarea celor de la Iron Maiden, se aud acordurile de la "Doctor, doctor" si publicul izbucneste in urale.
Ne-am pozitionat undeva central - in apropierea cortului de sunet, in momentul in care toata lumea statea cu mainile sus vizibilitatea mea pe scena era aproape nula dar am incercat sa ma bucur de concert cat de mult am putut chiar si in conditiile astea.
Trebuie sa mentionez ca imi plac ultimele albume Maiden, asa ca pentru mine nu a fost o tragedie playlist-ul ales, chiar m-am bucurat ca am avut norocul sa vad/aud live si piesele astea. "The wicker man" m-a facut sa cant cu toata puterea si vocea pe care o aveam. Prima supriza a venit la piesa "Wrathchild" pe care eu nu ma asteptam sa o cante si a continuat cu "Dance of death" aleasa in detrimentul piesei (la fel de bune) "Paschendale".
Pentru mine "Dance of death" a fost momentul de maxim extaz al serii, e incredibil ce energie si bucurie pot sa transmita Maiden la piesa asta. Inainte de aceasta piesa trebuie mentionat ca au cantat si o piesa de pe noul album (care a fost lansat pe 16 august), "El Dorado".
A fost amuzant ca la un moment dat cineva i-a aruncat lui Bruce pe scena niste carnati de plus si el era foarte amuzat si ii intorcea pe toate partile.."sausages..hmm..sausages!".
In ciuda problemelor cu sunetul care nu au fost putine, Maiden mi-au lasat parerea unei trupe mari care stie sa se bucure de un concert indiferent de conditii si ofera un spectacol incredibil. Desi ca show, ce am vazut in urma cu doi ani a fost indiscutabil la alt nivel, cand vine vorba de Maiden este suficient sa fie ei acolo. Acum serios..cand ii aveti pe scena pe Steve Harris, Bruce Dickinson, Janick Gers, Dave Murray, Adrian Smith si Nicko McBrain cine mai vrea sa vada artificii sau papusi gonflabile?
Show-ul a continuat cu doua piese de pe "A matter of life and death", mai exact "The reincarnation of Benjamin Breeg" si "These colours don't run". La "Blood brothers" am cantat din nou cu tot sufletul si m-am bucurat ca am impartit emotia unui concert Maiden alaturi de cei mai buni prieteni.
"I'm on my way, out on my own again" cu visele salbatice dupa care am spus un nu hotarat minciunilor in fata zeilor din fata noastra. Doar "Brave new world" au mai cantat Iron Maiden inainte de a se intoarce in trecut pentru cateva piese best of.
La "Fear of the dark" s-a format un cor urias din aproximativ 25,000 de glasuri, un moment cu siguranta emotionant pe care Bruce nu putea sa nu-l incurajeze cu "Scream for me Romania!!". "Iron Maiden" ni l-a adus pe Eddie pe scena care s-a duelat ca de obicei cu Janick. Stiam toti ca mai urmeaza doar bis-ul si nu vroiam sa se termine nici de data asta.
"The number of the beast", "Hallowed be thy name" si "Running free" au incheiat o seara minunata, o seara pe care o doresc repetata cat de curand in alte conditii (de vizibilitate si sunet mai bune). Am ramas cu dorinta de a imi cumpara un steag cu formatia dar din pacate dupa concert nu am mai gasit. Next time! Pentru ca o sa fie o data viitoare, stiu asta, stiu ca o sa vad Maiden din nou si o sa simt iar adrenalina si bucuria de a ii avea in fata ochilor mei.
Up the irons!
Doua zile de Artmania, o raceala zdravana capatata pe parcurs si lipsa acuta de somn - nimic nu a putut sa ma tina departe de a-i vedea pe Iron Maiden si cum am ajuns in Cluj m-a cuprins o agitatie d-aia specifica de m-am apucat sa-mi sun toti prietenii si sa-i alertez ca o sa vad Maiden din nou in doar cateva ore.
De la inceput am fost sceptica in legatura cu organizarea acestui eveniment, chiar daca stiam ca cei din Cluj au apelat destul de mult la E-magic (organizatorii concertului de pe Cotroceni). Miscarea cu primii 5,000 de oameni care prind bratara pentru Gazon A mi s-a parut o chestie total nedreapta - nu poti sa delimitezi publicul pe criteriul cat de mult poate sa stea in soare si sa se imbulzeasca. Dar m-am sacrificat. M-am postat cu cateva ore bune inainte la coada, m-am prajit la soare si am constatat ca mult-aclamata educatie a celor din vest e doar poveste.
Si ca sa termin cu lucrurile mai putin bune: cei de la intrare care se presupunea ca ar trebui sa fie bodyguarzi gen BGS sau ceva erau niste mosi total necalificati sau niste pitzipoance care faceau exces de zel, Gazonul A era o chestie mica - mult prea mica pentru 5,000 de suflete, jetoanele nu se returnau si o buna parte din public era format din neavizati, probabil au primit biletele la concert cadou la mall.
Scena era destul de mica, cu siguranta Bruce nu prea a avut pe unde sa alerge si sa sara in stilul caracteristic. Dar de ajuns cu lucrurile astea, sa trecem si la muzica.
Trupa ce a deschis spectacolul a fost Cargo, o alegere excelenta pentru Ardeal unde sunt foarte iubiti. Cu un playlist asemanator cu ce am vazut in urma cu mai putin de o luna la East European Motor Show, Cargo au facut unul dintre cele mai bune concerte ale lor avand o sustinere enorma din partea spectatorilor (cel putin cei din Gazon A) ce au cantat cot la cot cu ei.
M-am bucurat sa aud "Batacanda" si celelalte piese vechi si a fost cam trist ca insista inca sa cante asa des balada cu ploaia care deja a devenit iritanta. Au atatea piese bune care merita sa fie cantate in concert in detrimentul acelei piese comerciale..
Cu ceva timp inainte de orele 21 la care era anuntata intrarea celor de la Iron Maiden, se aud acordurile de la "Doctor, doctor" si publicul izbucneste in urale.
Ne-am pozitionat undeva central - in apropierea cortului de sunet, in momentul in care toata lumea statea cu mainile sus vizibilitatea mea pe scena era aproape nula dar am incercat sa ma bucur de concert cat de mult am putut chiar si in conditiile astea.
Trebuie sa mentionez ca imi plac ultimele albume Maiden, asa ca pentru mine nu a fost o tragedie playlist-ul ales, chiar m-am bucurat ca am avut norocul sa vad/aud live si piesele astea. "The wicker man" m-a facut sa cant cu toata puterea si vocea pe care o aveam. Prima supriza a venit la piesa "Wrathchild" pe care eu nu ma asteptam sa o cante si a continuat cu "Dance of death" aleasa in detrimentul piesei (la fel de bune) "Paschendale".
Pentru mine "Dance of death" a fost momentul de maxim extaz al serii, e incredibil ce energie si bucurie pot sa transmita Maiden la piesa asta. Inainte de aceasta piesa trebuie mentionat ca au cantat si o piesa de pe noul album (care a fost lansat pe 16 august), "El Dorado".
A fost amuzant ca la un moment dat cineva i-a aruncat lui Bruce pe scena niste carnati de plus si el era foarte amuzat si ii intorcea pe toate partile.."sausages..hmm..sausages!".
In ciuda problemelor cu sunetul care nu au fost putine, Maiden mi-au lasat parerea unei trupe mari care stie sa se bucure de un concert indiferent de conditii si ofera un spectacol incredibil. Desi ca show, ce am vazut in urma cu doi ani a fost indiscutabil la alt nivel, cand vine vorba de Maiden este suficient sa fie ei acolo. Acum serios..cand ii aveti pe scena pe Steve Harris, Bruce Dickinson, Janick Gers, Dave Murray, Adrian Smith si Nicko McBrain cine mai vrea sa vada artificii sau papusi gonflabile?
Show-ul a continuat cu doua piese de pe "A matter of life and death", mai exact "The reincarnation of Benjamin Breeg" si "These colours don't run". La "Blood brothers" am cantat din nou cu tot sufletul si m-am bucurat ca am impartit emotia unui concert Maiden alaturi de cei mai buni prieteni.
"I'm on my way, out on my own again" cu visele salbatice dupa care am spus un nu hotarat minciunilor in fata zeilor din fata noastra. Doar "Brave new world" au mai cantat Iron Maiden inainte de a se intoarce in trecut pentru cateva piese best of.
La "Fear of the dark" s-a format un cor urias din aproximativ 25,000 de glasuri, un moment cu siguranta emotionant pe care Bruce nu putea sa nu-l incurajeze cu "Scream for me Romania!!". "Iron Maiden" ni l-a adus pe Eddie pe scena care s-a duelat ca de obicei cu Janick. Stiam toti ca mai urmeaza doar bis-ul si nu vroiam sa se termine nici de data asta.
"The number of the beast", "Hallowed be thy name" si "Running free" au incheiat o seara minunata, o seara pe care o doresc repetata cat de curand in alte conditii (de vizibilitate si sunet mai bune). Am ramas cu dorinta de a imi cumpara un steag cu formatia dar din pacate dupa concert nu am mai gasit. Next time! Pentru ca o sa fie o data viitoare, stiu asta, stiu ca o sa vad Maiden din nou si o sa simt iar adrenalina si bucuria de a ii avea in fata ochilor mei.
Up the irons!
marți, 17 august 2010
Cronica Artmania 2010 Ziua II
Ziua a doua de Artmania a adus in fata publicului trupele Sirenia, Dark Tranquillity si Serj Tankian (&band, daca-mi este permis).
Inainte de cateva cuvinte despre fiecare trupa, trebuie sa mentionez ca organizarea Artmania a fost una foarte buna. Probabil experienta isi spune cuvantul sau faptul ca intr-adevar oamenii din Sibiu sunt mai civilizati decat cei din Bucuresti dar eu pe parcursul celor 2 zile cat am fost la festival nu am vazut imbulzeala, cozi sau alte cele.
Sirenia, trupa norvegiana cu o solista noua in persoana carismaticei roscate Ailyn a intrat pe scena in jurul orei 19:00. Am recunoscut prima piesa Path to decay, Ailyn a cantat foarte bine si nici trupa nu s-a lasat mai prejos.
Au avut un setlist ce a inclus piesele: Sundown, Otherside, Downfall dar cred ca toata lumea se astepta la mai multe piese vechi. Eu nu sunt mare fan al metalului cu prezente feminine la voce dar se pare ca aceasta reteta este una de succes.
Dark Tranquillity cu un death metal melodic cantat magistral si-au facut intrarea pe scena sibiana in aplauzele a aproximativ 3000 de fani (am estimat eu). Pareau fericiti ca se afla in sfarsit in Romania si chiar uimiti pe alocuri de reactia publicului la prestatia lor.
Pentru mine au fost revelatia zilei a doua, cu siguranta o trupa ce se va regasi in playlistul meu de acum incolo. Au sunat foarte bine, cei 21 de ani de experienta isi spun cuvantul fara drept de apel.
Din setlist amintesc: The fatalist, Iridium, Therein si The final resistance. Un show plin de energie, foarte metalic ce va ramane in inima fanilor multa vreme de acum incolo.
Simpaticul Serj Tankian m-a uimit cu stilul lui absolut unic de a canta. Il ascultasem inainte pe discuri si cu System of a Down si pe albumul lui solo "Elect the dead" dar parca live suna mult mai bine.
Acompaniat de o formatie proprie si chiar de o orchestra formata din romani (ce nu prea s-a auzit) Serj ne-a incantat cu "The unthinking majority", "Sky is over", "Baby", "Lie, lie, lie" si la final a fost "Empty walls". A cantat mai multe piese si de pe viitorul album ce urmeaza sa fie lansat, "Imperfect harmonies".
Daca mi-a placut Serj? Mi-a placut enorm si ca artist dar si ca om prin perspectiva celor pe care le-a spus intre piese. Nu cred ca a spus chestii doar de dragul de a umple golul dintre piese...
Astept cu nerabdare noul lui album si de ce nu, un nou concert cu Serj.
Multumim Artmania pentru 2 zile pline de rock!
Inainte de cateva cuvinte despre fiecare trupa, trebuie sa mentionez ca organizarea Artmania a fost una foarte buna. Probabil experienta isi spune cuvantul sau faptul ca intr-adevar oamenii din Sibiu sunt mai civilizati decat cei din Bucuresti dar eu pe parcursul celor 2 zile cat am fost la festival nu am vazut imbulzeala, cozi sau alte cele.
Sirenia, trupa norvegiana cu o solista noua in persoana carismaticei roscate Ailyn a intrat pe scena in jurul orei 19:00. Am recunoscut prima piesa Path to decay, Ailyn a cantat foarte bine si nici trupa nu s-a lasat mai prejos.
Au avut un setlist ce a inclus piesele: Sundown, Otherside, Downfall dar cred ca toata lumea se astepta la mai multe piese vechi. Eu nu sunt mare fan al metalului cu prezente feminine la voce dar se pare ca aceasta reteta este una de succes.
Dark Tranquillity cu un death metal melodic cantat magistral si-au facut intrarea pe scena sibiana in aplauzele a aproximativ 3000 de fani (am estimat eu). Pareau fericiti ca se afla in sfarsit in Romania si chiar uimiti pe alocuri de reactia publicului la prestatia lor.
Pentru mine au fost revelatia zilei a doua, cu siguranta o trupa ce se va regasi in playlistul meu de acum incolo. Au sunat foarte bine, cei 21 de ani de experienta isi spun cuvantul fara drept de apel.
Din setlist amintesc: The fatalist, Iridium, Therein si The final resistance. Un show plin de energie, foarte metalic ce va ramane in inima fanilor multa vreme de acum incolo.
Simpaticul Serj Tankian m-a uimit cu stilul lui absolut unic de a canta. Il ascultasem inainte pe discuri si cu System of a Down si pe albumul lui solo "Elect the dead" dar parca live suna mult mai bine.
Acompaniat de o formatie proprie si chiar de o orchestra formata din romani (ce nu prea s-a auzit) Serj ne-a incantat cu "The unthinking majority", "Sky is over", "Baby", "Lie, lie, lie" si la final a fost "Empty walls". A cantat mai multe piese si de pe viitorul album ce urmeaza sa fie lansat, "Imperfect harmonies".
Daca mi-a placut Serj? Mi-a placut enorm si ca artist dar si ca om prin perspectiva celor pe care le-a spus intre piese. Nu cred ca a spus chestii doar de dragul de a umple golul dintre piese...
Astept cu nerabdare noul lui album si de ce nu, un nou concert cu Serj.
Multumim Artmania pentru 2 zile pline de rock!
Cronica Artmania 2010 Ziua I
Artmania este deja un festival cu traditie pentru rockul romanesc, in fiecare vara Sibiul devine pentru cateva zile locul de adunare al rockerilor din toate colturile tarii. Cu toate ca anul acesta in acelasi weekend au mai fost 3 evenimente importante (Haggard la Tabara Medievala de la Bistrita, Fan Fest la Rosia Montana si Iron Maiden la Cluj), cateva mii de oameni au ales Artmania.
Spre rusinea mea, eu am fost pentru prima data la acest festival abia acum. Dar nu mi-a parut rau deloc, de la orasul superb, la stradutele pline de incarcatura culturala si la concertele cu trupe din genuri muzicale diferite, am avut cu siguranta ce sa admir la Sibiu.
Ziua I am inceput-o cu o cantarea acustica a trupei Tiarra la scena din Piata Mica. In soarele puternic al amiezii am putut sa ascultam aproximativ 50 de minute ce s-ar fi pretat mai degraba la o sala cu lumanari sau chiar o catedrala/biserica. Vocea Andei este angelica si mi-a placut mult interpretarea piesei Ielele. Pe Tiarra i-am revazut si sambata, tot in Piata Mica cu acelasi recital acustic.
Tot pe scena din Piata Mica, am avut parte si de un concert al trupei Act. Desi aveam asteptari mari de la ei, fiind muzicieni cu experienta, la ora respectiva chiar nu au reusit sa ma convinga. Nu i-a ajutat nici varianta acustica a cantarii si nici versurile puerile, poate ar trebui sa incerce sa cante in limba engleza..
Si a venit si seara si au inceput concertele din Piata Mare asteptate de toata lumea. Cei care au spart gheata au fost Swallow the Sun din Finlanda. Desi nu eram familiarizata cu muzica lor, au avut un show foarte bun si chiar m-au facut sa-mi agit pletele pe muzica lor. Sunetul a fost destul de bun, o comunicare excelenta cu publicul si multi fani noi castigati pe loc de aceasta trupa.
Cu siguranta revelatia zilei I pentru mine, Swallow the Sun ne-au cantat piese ca Descending winters, Sleepless swans, New moon sau excelenta Swalllow cu care au incheiat showul. Desi au fost indelung aclamati, nu am avut parte si de un bis.
Au urmat Kamelot, trupa de la care eu aveam asteptari foarte mari fiind una dintre trupele pentru care m-am deplasat la Sibiu. Tehnicienii lor nu au reusit sa regleze sunetul asa cum trebuia asa ca primele piese au fost sacrificate, vocea in general avand probleme destul de mari (in sensul ca nu prea se auzea).
Pe parcurs situatia s-a mai remediat dar cu siguranta nu a fost unul dintre concertele lor cele mai bune. Roy Khan este cu siguranta un vocalist foarte bun dar la Sibiu nu a aratat ceea ce stia si nu a convins. M-am bucurat sa aud live The Haunting, Center of the universe, Karma sau March of Mephisto dar s-ar fi putut sa fie mult mai bine.
Au cantat si cateva piese de pe viitorul album "Poetry for the poisoned" ce trebuie sa fie lansat in curand.
Mi-a placut prezenta feminina de pe scena, atat vizual cat si din punct de vedere vocal. Sper sa-i revad intr-un concert mai bun fiindca sunt convinsa ca pot mult mai mult decat au aratat la Sibiu.
Acestea fiind spuse, la The Sisters of Mercy desi eram curioasa cum suna acest electro-gothic, nu a reusit sa-mi starneasca nici un fel de emotie. Dupa cateva piese, mult fum si un joc de lumini m-am lasat dusa din Piata Mare.
Urmeaza ziua II, nu schimbati frecventa :D.
Spre rusinea mea, eu am fost pentru prima data la acest festival abia acum. Dar nu mi-a parut rau deloc, de la orasul superb, la stradutele pline de incarcatura culturala si la concertele cu trupe din genuri muzicale diferite, am avut cu siguranta ce sa admir la Sibiu.
Ziua I am inceput-o cu o cantarea acustica a trupei Tiarra la scena din Piata Mica. In soarele puternic al amiezii am putut sa ascultam aproximativ 50 de minute ce s-ar fi pretat mai degraba la o sala cu lumanari sau chiar o catedrala/biserica. Vocea Andei este angelica si mi-a placut mult interpretarea piesei Ielele. Pe Tiarra i-am revazut si sambata, tot in Piata Mica cu acelasi recital acustic.
Tot pe scena din Piata Mica, am avut parte si de un concert al trupei Act. Desi aveam asteptari mari de la ei, fiind muzicieni cu experienta, la ora respectiva chiar nu au reusit sa ma convinga. Nu i-a ajutat nici varianta acustica a cantarii si nici versurile puerile, poate ar trebui sa incerce sa cante in limba engleza..
Si a venit si seara si au inceput concertele din Piata Mare asteptate de toata lumea. Cei care au spart gheata au fost Swallow the Sun din Finlanda. Desi nu eram familiarizata cu muzica lor, au avut un show foarte bun si chiar m-au facut sa-mi agit pletele pe muzica lor. Sunetul a fost destul de bun, o comunicare excelenta cu publicul si multi fani noi castigati pe loc de aceasta trupa.
Cu siguranta revelatia zilei I pentru mine, Swallow the Sun ne-au cantat piese ca Descending winters, Sleepless swans, New moon sau excelenta Swalllow cu care au incheiat showul. Desi au fost indelung aclamati, nu am avut parte si de un bis.
Au urmat Kamelot, trupa de la care eu aveam asteptari foarte mari fiind una dintre trupele pentru care m-am deplasat la Sibiu. Tehnicienii lor nu au reusit sa regleze sunetul asa cum trebuia asa ca primele piese au fost sacrificate, vocea in general avand probleme destul de mari (in sensul ca nu prea se auzea).
Pe parcurs situatia s-a mai remediat dar cu siguranta nu a fost unul dintre concertele lor cele mai bune. Roy Khan este cu siguranta un vocalist foarte bun dar la Sibiu nu a aratat ceea ce stia si nu a convins. M-am bucurat sa aud live The Haunting, Center of the universe, Karma sau March of Mephisto dar s-ar fi putut sa fie mult mai bine.
Au cantat si cateva piese de pe viitorul album "Poetry for the poisoned" ce trebuie sa fie lansat in curand.
Mi-a placut prezenta feminina de pe scena, atat vizual cat si din punct de vedere vocal. Sper sa-i revad intr-un concert mai bun fiindca sunt convinsa ca pot mult mai mult decat au aratat la Sibiu.
Acestea fiind spuse, la The Sisters of Mercy desi eram curioasa cum suna acest electro-gothic, nu a reusit sa-mi starneasca nici un fel de emotie. Dupa cateva piese, mult fum si un joc de lumini m-am lasat dusa din Piata Mare.
Urmeaza ziua II, nu schimbati frecventa :D.
M-am intors
Am ajuns si eu acasa dupa "turneul" Bucuresti-Sibiu-Cluj-Targoviste-Bucuresti.
Asa ca din seara asta, dupa un binemeritat somn..sa curga cronicile!!!
Intre timp, nu uitati, azi de la 15:00 si joi de la 20:00, www.coyotul.ro pentru o noua intalnire cu Let's rock!
Asa ca din seara asta, dupa un binemeritat somn..sa curga cronicile!!!
Intre timp, nu uitati, azi de la 15:00 si joi de la 20:00, www.coyotul.ro pentru o noua intalnire cu Let's rock!
miercuri, 11 august 2010
Cronica OST Mountain Fest Ziua III
Ultima zi de festival era probabil cea mai asteptata zi pentru public. Cu toate astea, mie una ploaia mi-a stricat o mare parte din buna dispozitie si am fost oarecum nevoita sa plec mai devreme. Dar sa o luam cu inceputul...
Din cauza prelungirii conferintei de presa si a faptului ca am stat un pic sa ma ascult la radio, am ajuns in Valea Cerbului fix cand cei de la Carpatica isi incheiau recitalul. Nu pot sa va spun nimic de ei, insa din public am observat ca au fost aplaudati si chiar s-a cerut bis.
Urmatorii la urcat pe scena au fost Bucium din Bucuresti. O trupa foarte buna cu care eu nu am mai avut ocazia sa ma intalnesc decat la Apocalyptica in 2006 si unde, din cate imi amintesc, nu am prins mare lucru din cantarea lor. Bucium au un singur album ("Voievozii" - scos in 2008) si lucreaza de ceva vreme pentru a lansa albumul "Miorita". Dupa cum ne-au spus la conferinta de presa, ei au in lucru foarte multe piese dar posibilitatile financiare ii impiedica momentan sa le materializeze in discuri noi, mai ales ca nu vor sa faca concesii in ceea ce priveste calitatea.
Mi-a placut enorm cantarea lor, am si recunoscut o parte din piese si m-am mirat ca au ales ca din cele 35 de minute de cantare sa aloce 15 pentru piesa "Rovine 1394". Alexandra Milea a fost superba cu vioara sa, toti au afisat o bucurie de a canta ce s-a transmis molipsitor publicului.
Dupa Bucium, stafeta a fost pasata la spaniolii de la Northland. O alta surpriza pentru mine si aceasta trupa Northland, al carei recital a fost intrerupt din pacate de ploaia torentiala. Nu le cunoasteam muzica dar asta nu m-a oprit sa ma agit sub pelerina mea de ploaie.
Poate parea un pic ciudat ca niste spanioli fac muzica cu influente viking si celtice dar va asigur ca le iese de minune.
A fost nevoie ca trupa Bucovina sa cante despre luna pentru a se risipi pentru o perioada de vreme ploaia. Cu Bucovina m-am intalnit prima oara acum si mi-au demonstrat ca ceeea ce am ascultat pe album suna chiar mai bine live.
Aflati in formula restransa (claparul lor avand niste probleme personale), iesenii ne-au incantat cu piese ca "Luna preste varfuri", "Strasnic neamul meu", "Mestecanis". O sa incerc sa spun prezent la urmatorul lor concert din Bucuresti ceea ce va recomand cu caldura si voua.
Portughezii de la Gwydion, pictati pe fata si cu un look foarte razboinic au luat cu asalt scena din Valea Cerbului in momentul in care afara ploua siroaie. Am ales sa ii ascult dintr-o parte a scenei si mai putin sa ii vad fiindca deja ma cuprinsese frigul.
Gwydion s-au incadrat foarte bine in peisajul muzical din ziua a III-a de festival si muzica lor avand aceleasi influente folk-celtice. Ei au si un album nou, "Horn triskelion" pe care pe mine m-au convins sa il caut macar pe Myspace.
Datorita intarzierii cauzate de ploaie, s-a schimbat un pic ordinea trupelor, cei sacrificati fiind cei de la God care au fost nevoiti sa incheie festivalul.
Asa ca, daca s-a amanat trupa God, ne-am trezit pe scena cu Eternal Tears of Sorrow. Am reusit sa rezist pret de cateva piese frigului si ploii care nu mai contenea dar am decis ca, decat sa risc sa ma imbolnavesc, mai bine ma duc la caldura. Nu puteam sa risc nimic avand in vedere ca weekendul urmator merg la Artmania si la concertul Iron Maiden de la Cluj.
Belphegor nu au fost niciodata o trupa de pe strada mea asa ca nu pot sa zic ca-mi pare rau ca i-am ratat. Pe God chiar as fi vrut sa ii vad, dar asta a fost situatia..ii vedem data viitoare.
Concluzionand, daca va mai exista o a doua editie si se va pastra linia muzicala, eu voi fi din nou prezenta la OST Mountain Fest.
Support the underground!
Din cauza prelungirii conferintei de presa si a faptului ca am stat un pic sa ma ascult la radio, am ajuns in Valea Cerbului fix cand cei de la Carpatica isi incheiau recitalul. Nu pot sa va spun nimic de ei, insa din public am observat ca au fost aplaudati si chiar s-a cerut bis.
Urmatorii la urcat pe scena au fost Bucium din Bucuresti. O trupa foarte buna cu care eu nu am mai avut ocazia sa ma intalnesc decat la Apocalyptica in 2006 si unde, din cate imi amintesc, nu am prins mare lucru din cantarea lor. Bucium au un singur album ("Voievozii" - scos in 2008) si lucreaza de ceva vreme pentru a lansa albumul "Miorita". Dupa cum ne-au spus la conferinta de presa, ei au in lucru foarte multe piese dar posibilitatile financiare ii impiedica momentan sa le materializeze in discuri noi, mai ales ca nu vor sa faca concesii in ceea ce priveste calitatea.
Mi-a placut enorm cantarea lor, am si recunoscut o parte din piese si m-am mirat ca au ales ca din cele 35 de minute de cantare sa aloce 15 pentru piesa "Rovine 1394". Alexandra Milea a fost superba cu vioara sa, toti au afisat o bucurie de a canta ce s-a transmis molipsitor publicului.
Dupa Bucium, stafeta a fost pasata la spaniolii de la Northland. O alta surpriza pentru mine si aceasta trupa Northland, al carei recital a fost intrerupt din pacate de ploaia torentiala. Nu le cunoasteam muzica dar asta nu m-a oprit sa ma agit sub pelerina mea de ploaie.
Poate parea un pic ciudat ca niste spanioli fac muzica cu influente viking si celtice dar va asigur ca le iese de minune.
A fost nevoie ca trupa Bucovina sa cante despre luna pentru a se risipi pentru o perioada de vreme ploaia. Cu Bucovina m-am intalnit prima oara acum si mi-au demonstrat ca ceeea ce am ascultat pe album suna chiar mai bine live.
Aflati in formula restransa (claparul lor avand niste probleme personale), iesenii ne-au incantat cu piese ca "Luna preste varfuri", "Strasnic neamul meu", "Mestecanis". O sa incerc sa spun prezent la urmatorul lor concert din Bucuresti ceea ce va recomand cu caldura si voua.
Portughezii de la Gwydion, pictati pe fata si cu un look foarte razboinic au luat cu asalt scena din Valea Cerbului in momentul in care afara ploua siroaie. Am ales sa ii ascult dintr-o parte a scenei si mai putin sa ii vad fiindca deja ma cuprinsese frigul.
Gwydion s-au incadrat foarte bine in peisajul muzical din ziua a III-a de festival si muzica lor avand aceleasi influente folk-celtice. Ei au si un album nou, "Horn triskelion" pe care pe mine m-au convins sa il caut macar pe Myspace.
Datorita intarzierii cauzate de ploaie, s-a schimbat un pic ordinea trupelor, cei sacrificati fiind cei de la God care au fost nevoiti sa incheie festivalul.
Asa ca, daca s-a amanat trupa God, ne-am trezit pe scena cu Eternal Tears of Sorrow. Am reusit sa rezist pret de cateva piese frigului si ploii care nu mai contenea dar am decis ca, decat sa risc sa ma imbolnavesc, mai bine ma duc la caldura. Nu puteam sa risc nimic avand in vedere ca weekendul urmator merg la Artmania si la concertul Iron Maiden de la Cluj.
Belphegor nu au fost niciodata o trupa de pe strada mea asa ca nu pot sa zic ca-mi pare rau ca i-am ratat. Pe God chiar as fi vrut sa ii vad, dar asta a fost situatia..ii vedem data viitoare.
Concluzionand, daca va mai exista o a doua editie si se va pastra linia muzicala, eu voi fi din nou prezenta la OST Mountain Fest.
Support the underground!
marți, 10 august 2010
Reluare emisiunea Let's rock
Pentru cei care ati ratat emisiunea Let's rock de duminica, aveti posibilitatea sa o ascultati dupa cum urmeaza:
-azi de la ora 15:00
-joi, 12 august, de la ora 20:00
www.coyotul.ro
-azi de la ora 15:00
-joi, 12 august, de la ora 20:00
www.coyotul.ro
luni, 9 august 2010
Cronica OST Mountain Fest Ziua II
Si a mai trecut inca unul dintre festivalurile de anul aceasta, bifat cu succes de catre mine.
Aflat la prima editie, OST Mountain Fest a fost o evadare. O evadare in natura (Valea Cerbului, Busteni) cu muzica pentru "cunoscatori", cu trupe valoroase ce m-au surprins in mod placut. Din pacate, vremea nu a tinut cu organizatorii astfel incat si vineri si duminica a plouat.
Eu am ajuns la Busteni abia sambata, asa ca am ratat prima zi :-(.
Inainte sa incep sa povestesc despre concert, vreau sa felicit organizatorii pentru alegerea foarte inspirata a trupelor romanesti de la acest festival. Fara nici un dubiu, avem trupe ce se ridica la nivelul celor din afara si dupa o scurta rememorare a a celor vazute in ultimele 2 seri, pot spune ca mi-au placut toate trupele romanesti prezente la festival.
Inopia au deschis ziua a doua de festival, cu al lor symphonic metal ce a adunat metalistii in fata scenei in ciuda soarelui puternic de dupa-amiaza. O trupa bine inchegata, avand o costumatie adecvata de scena si niste compozitii ce nu te pot lasa sa stai deoparte.
Mi-au placut in mod deosebit basista Georgiana (ce are si o voce deosebita) si tobarul Gomez, ce activeaza si in trupa Silver Bullet - pe care i-am vazut acum 2 saptamani la Predeal. Nu stiu daca au in plan un nou album dar eu o sa le urmaresc in continuare evolutia pe scena metal.
Pastrand linia simfonic gotica, au urmat Tiarra din Bucuresti, o alta trupa ce nu imi este straina deloc. Dupa mai multe schimbari ale membrilor trupei, Tiarra pare sa-si fi gasit in sfarsit oamenii potriviti sa asigure echilibrul acestei masinarii metal.
Piesa "Ielele" este incontestabil un imn metal si piesele de pe viitorul album al trupei au fost foarte bine primite de public. Mi-as fi dorit sa vad Tiarra intr-un decor mai intunecat, dar pana atunci o sa ii vad in weekendul viitor la Artmania.
Abigail au fost o surpriza pentru mine, mai ales ca nu ii vazusem in componenta cea noua pana acum (fara vocea feminina). Inteleg ca ei sunt o trupa greu de prins in concert in aceasta perioada fiindca lucreaza asiduu la un nou album, Insomnia.
Ma bucur ca am avut norocul sa ii vad la OST, noul solist vocal a reusit sa transmita publicului starea aceea de melancolie specifica doom metalului. "Sonet" a fost punctul maxim al cantarii Abigail, asa cum era de asteptat.
Cam atat in ceea ce priveste trupele romanesti, sa trecem la cele de peste hotare.
Trupa germana Eisheilig a venit cu o schimbare radicala de stil (in comparatie cu trupele anterioare) dar acest lucru a fost de bun augur. Precis, dur, nemteste..la fix cum trebuie sa sune metalul. Am savurat fiecare piesa a lor, desi muzica respectiva nu imi era catusi de putin familiara.
Eisheilig au fost prima revelatie a festivalului din punctul meu de vedere. Membri trupei pareau foarte prietenosi, am vazut ca au ramas si a doua zi si in ciuda ploii au stat in fata scenei sa admire spectacolul. Cu siguranta sunt o trupa care trebuie aprofundata.
Au urmat croatii de la Omega Lithium care desi mi-au captat privirea la inceput cu costumatiile lor, din punct de vedere muzical nu m-au convins. De unde am stat eu (front row) s-au auzit mult prea tare si nu s-a inteles mare lucru din industrial/gothicul metal ce il prestau.
Cu parere de rau, ei sunt singura trupa de la festival care nu a reusit sa ma faca sa ii aplaud. Deja resimteam si oboseala de peste zi destul de mult.
A urmat un moment cu efecte pirotehnice, asigurat de primaria Busteni. Chiar a fost dragut momentul (asa cum a remarcat si tobarul Eisheilig) dar parca un pic nepotrivit pentru un festival metalic. Daca ar fi fost Rammstein pe scena, altfel ar fi stat lucrurile..:-).
Inca o trupa croata la rand, vorbesc bineinteles despre Ashes you leave. Daca m-ati fi intrebat pe mine, eu pe ei i-as fi pus headliner. O trupa foarte buna, cu experienta a 15 ani de activitate. Au reusit sa alunge orice urma de somn ce ma lovise la trupa anterioara.
L-am remarcat pe chitaristul Berislav care a avut niste solouri superbe si nu pot sa nu mentionez si prezentele feminine ale trupei. Tamara are o voce angelica, ce a fost completata perfect pe alocuri cu vocea colegei ei de la flaut. La un moment dat chiar au cantat in acelasi timp si fetele si basistul si chitaristul solo. Mi-era frica sa nu iasa un haos pe 4 voci dar nu a fost cazul deloc.
Coverul Placebo a fost absolut uimitor, dovada ca de cand am ajuns acasa il ascult obsesiv si nu pot sa trec la nici o alta piesa Ashes you leave sau altceva.
Si am ajuns si la headlinerul de fapt si de drept al zilei a doua, trupa portugheza Ava Inferi. E imposibil sa nu o admiri pe Carmen si sa nu ii raspunzi la zambetele ce le ofera cu atata candoare.
Compozitorul principal al trupei este chitaristul Rune Eriksen, ce a activat si in trupa de black metal Mayhem. Mi-au placut Ava Inferi dar la un moment dat parca totul devenise repetitiv. Nu stiu daca asta a fost parerea generala, dar a fost ciudat ca nu s-a cerut bis, publicului dispersandu-se repede in poiana dupa ce s-au terminat acordurile ultimei piese Ava Inferi. Probabil ca si ora tarzie si-a spus cuvantul..
Revin cu poze si cu pareri din ziua a III-a de festival.
Aflat la prima editie, OST Mountain Fest a fost o evadare. O evadare in natura (Valea Cerbului, Busteni) cu muzica pentru "cunoscatori", cu trupe valoroase ce m-au surprins in mod placut. Din pacate, vremea nu a tinut cu organizatorii astfel incat si vineri si duminica a plouat.
Eu am ajuns la Busteni abia sambata, asa ca am ratat prima zi :-(.
Inainte sa incep sa povestesc despre concert, vreau sa felicit organizatorii pentru alegerea foarte inspirata a trupelor romanesti de la acest festival. Fara nici un dubiu, avem trupe ce se ridica la nivelul celor din afara si dupa o scurta rememorare a a celor vazute in ultimele 2 seri, pot spune ca mi-au placut toate trupele romanesti prezente la festival.
Inopia au deschis ziua a doua de festival, cu al lor symphonic metal ce a adunat metalistii in fata scenei in ciuda soarelui puternic de dupa-amiaza. O trupa bine inchegata, avand o costumatie adecvata de scena si niste compozitii ce nu te pot lasa sa stai deoparte.
Mi-au placut in mod deosebit basista Georgiana (ce are si o voce deosebita) si tobarul Gomez, ce activeaza si in trupa Silver Bullet - pe care i-am vazut acum 2 saptamani la Predeal. Nu stiu daca au in plan un nou album dar eu o sa le urmaresc in continuare evolutia pe scena metal.
Pastrand linia simfonic gotica, au urmat Tiarra din Bucuresti, o alta trupa ce nu imi este straina deloc. Dupa mai multe schimbari ale membrilor trupei, Tiarra pare sa-si fi gasit in sfarsit oamenii potriviti sa asigure echilibrul acestei masinarii metal.
Piesa "Ielele" este incontestabil un imn metal si piesele de pe viitorul album al trupei au fost foarte bine primite de public. Mi-as fi dorit sa vad Tiarra intr-un decor mai intunecat, dar pana atunci o sa ii vad in weekendul viitor la Artmania.
Abigail au fost o surpriza pentru mine, mai ales ca nu ii vazusem in componenta cea noua pana acum (fara vocea feminina). Inteleg ca ei sunt o trupa greu de prins in concert in aceasta perioada fiindca lucreaza asiduu la un nou album, Insomnia.
Ma bucur ca am avut norocul sa ii vad la OST, noul solist vocal a reusit sa transmita publicului starea aceea de melancolie specifica doom metalului. "Sonet" a fost punctul maxim al cantarii Abigail, asa cum era de asteptat.
Cam atat in ceea ce priveste trupele romanesti, sa trecem la cele de peste hotare.
Trupa germana Eisheilig a venit cu o schimbare radicala de stil (in comparatie cu trupele anterioare) dar acest lucru a fost de bun augur. Precis, dur, nemteste..la fix cum trebuie sa sune metalul. Am savurat fiecare piesa a lor, desi muzica respectiva nu imi era catusi de putin familiara.
Eisheilig au fost prima revelatie a festivalului din punctul meu de vedere. Membri trupei pareau foarte prietenosi, am vazut ca au ramas si a doua zi si in ciuda ploii au stat in fata scenei sa admire spectacolul. Cu siguranta sunt o trupa care trebuie aprofundata.
Au urmat croatii de la Omega Lithium care desi mi-au captat privirea la inceput cu costumatiile lor, din punct de vedere muzical nu m-au convins. De unde am stat eu (front row) s-au auzit mult prea tare si nu s-a inteles mare lucru din industrial/gothicul metal ce il prestau.
Cu parere de rau, ei sunt singura trupa de la festival care nu a reusit sa ma faca sa ii aplaud. Deja resimteam si oboseala de peste zi destul de mult.
A urmat un moment cu efecte pirotehnice, asigurat de primaria Busteni. Chiar a fost dragut momentul (asa cum a remarcat si tobarul Eisheilig) dar parca un pic nepotrivit pentru un festival metalic. Daca ar fi fost Rammstein pe scena, altfel ar fi stat lucrurile..:-).
Inca o trupa croata la rand, vorbesc bineinteles despre Ashes you leave. Daca m-ati fi intrebat pe mine, eu pe ei i-as fi pus headliner. O trupa foarte buna, cu experienta a 15 ani de activitate. Au reusit sa alunge orice urma de somn ce ma lovise la trupa anterioara.
L-am remarcat pe chitaristul Berislav care a avut niste solouri superbe si nu pot sa nu mentionez si prezentele feminine ale trupei. Tamara are o voce angelica, ce a fost completata perfect pe alocuri cu vocea colegei ei de la flaut. La un moment dat chiar au cantat in acelasi timp si fetele si basistul si chitaristul solo. Mi-era frica sa nu iasa un haos pe 4 voci dar nu a fost cazul deloc.
Coverul Placebo a fost absolut uimitor, dovada ca de cand am ajuns acasa il ascult obsesiv si nu pot sa trec la nici o alta piesa Ashes you leave sau altceva.
Si am ajuns si la headlinerul de fapt si de drept al zilei a doua, trupa portugheza Ava Inferi. E imposibil sa nu o admiri pe Carmen si sa nu ii raspunzi la zambetele ce le ofera cu atata candoare.
Compozitorul principal al trupei este chitaristul Rune Eriksen, ce a activat si in trupa de black metal Mayhem. Mi-au placut Ava Inferi dar la un moment dat parca totul devenise repetitiv. Nu stiu daca asta a fost parerea generala, dar a fost ciudat ca nu s-a cerut bis, publicului dispersandu-se repede in poiana dupa ce s-au terminat acordurile ultimei piese Ava Inferi. Probabil ca si ora tarzie si-a spus cuvantul..
Revin cu poze si cu pareri din ziua a III-a de festival.
joi, 5 august 2010
Weekend = \m/
7-9 august sunt la Busteni:
13-14 august sunt la Sibiu:
15 august, fara nici un dubiu, Cluj:
Cat sunt plecata, nu uitati sa ma ascultati duminica de la 15:00 la Radio Coyotul!
La intoarcere o sa aveti multe cronici si povesti pe aici.
13-14 august sunt la Sibiu:
15 august, fara nici un dubiu, Cluj:
Cat sunt plecata, nu uitati sa ma ascultati duminica de la 15:00 la Radio Coyotul!
La intoarcere o sa aveti multe cronici si povesti pe aici.
duminică, 1 august 2010
Let's rock la Radio Coyotul!
Asa cum v-am mai anuntat in cateva posturi anterioare, o sa am o emisiune rock la radio. Radio Coyotul, proaspat infiintat in Targoviste, emite deocamdata doar online si il puteti asculta la adresa: www.coyotul.ro
Emisiunea mea , "Let's rock", o sa fie difuzata in fiecare duminica de la ora 15:00 si probabil inca de cateva ori in reluare (inca nu stiu detaliile privind reluarile).
In emisiune o sa vorbim despre evenimente, o sa schimbam impresii, o sa ascultam muzica buna si o sa promovam trupe romanesti si straine de rock. Uneori o sa am si invitati, poate chiar trupe intregi alaturi de mine in studio, o sa va tinem la curent cu tot ce se intampla din punct de vedere rock&metal.
Prin urmare, de pe 8 August se da marele start al emisiunii mele. Invitatul special al primelor 2 editii (8 si 15 august 2010) este nimeni altul decat Balaurul de la Trooper. Ii multumesc Balaurului pentru timpul acordat, pentru incurajarile necontenite si sper sa il am din nou invitat in studioul Radio Coyotul cat de curand.
Acestea fiind spuse, nu uitati ca we are online and we rock you! Ascultati Coyotul.ro!
Hai cu rocku’!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
