luni, 18 iunie 2012

Experienta OST Fest


Trecand peste aspectul muzical, ceea ce a mers sau nu la suflet fiecaruia in functie de preferinte, simt nevoia sa exprim cateva pareri despre experienta mea de fotograf in cadrul OST Fest.

OST Fest a fost primul meu festival in calitate de fotograf acreditat. Trebuie sa mentionez ca merg la concerte mari de rock incepand din 2004 si pana acum am bifat destule concerte si festivaluri (atat in Romania, cat si prin alte tari) incat sa stiu foarte bine cum merge treaba. De un an si jumatate de cand fac poze la concerte, am avut ocazia sa cunosc multi fotografi, organizatori, oameni de PR, reprezentanti ai cluburilor etc.

Majoritatea fotografilor fac ceea ce fac benevol, fara foloase materiale, isi rup din proprii bani (pentru echipament) si timp pentru a veni la concerte si a face poze pentru ca voi toti sa le vedeti si admirati. Sunt oameni pasionati de ceea ce fac si munca de teren, cat si cea de dupa festival (care uneori poate sa consume mai mult timp decat festivalul in sine) este titanica.

Mi-am propus sa fac un efort sustinut si sa incerc sa acopar cat mai mult din OST Fest, datorita faptului ca sunt mare fan al multor formatii care s-au regasit pe afisul festivalului. Mi-am luat liber 3 zile de la job-ul meu de corporatie ca sa pot sa fotografiez si ulterior, sa editez pozele de la acest eveniment. Am asteptat luni de zile aceste festival, cei care ma cunosc stiu de entuziasmul meu si de faptul ca vorbeam mereu de OST Fest si ceea ce avea sa urmeze.

Cu cateva zile inainte de festival, ni s-au comunicat regulile de acreditare. Intelegere noastra a fost ca pozam 2 piese/trupa cu anumite restrictii (Motley Crue - nu fotografiem, Manowar - fotografiem doar 1 piesa). Aceste reguli nu mentionau de unde vom fotografia. 

Ajunsi la fata locului, in zona presei care de fapt era o cladire amplasata fara pic de vedere la scena, ni s-a comunicat ca nu vom fotografia din zona mai din fata decat la trupele Exodus, Overkill si Dimmu Borgir. Project Events ne-a comunicat ca nu au logistica necesara cat sa ne duca mai in fata si la trupele romanesti si sa ne intoarca dupa 2 piese. Astfel, ni s-a comunicat ca putem fotografia aceste trupe din sectiunea gazon (la 2 zone distanta practic de scena: fire circle, respectiv golden circle). Am incercat cu teleobiectivul meu la 250mm sa fotografiez ceva dar am fost mai mult decat dezamagita de rezultate, motiv pentru care am decis sa nu mai fotografiez trupele la care nu mi se ofera un minim acces mai in fata.

Inainte de Exodus ne-am strans toti in zona presei, in ideea ca avea sa vina cineva sa ne conduca mai in fata. Noi credeam toti ca ne vor conduce in photo pit (zona aceea din fata scenei, intre scena si gard, de unde facem de obicei poze la primele 3 piese). Surpriza a venit cand am fost condusi catre zona VIP si am fost practic, invitati sa fotografiem de acolo. Zona VIP era pozitionata in stanga scenei, oarecum pe la mijlocului zonei golden circle. Era departe si sincer, nu credeam ca cineva isi poate imagina ca se pot scoate fotografii decente de acolo. Am refuzat sa fotografiem in aceste conditii. Ne-am intors (cred ca aproape toti) catre zona presei, nemultumiti ca nu ni s-au oferit niste conditii minime in care sa ne putem desfasura activitatea.

Practic, trecuse jumatate de zi de festival iar noi nu fotografiasem nimic. Resimteam o frustrare foarte mare, era festivalul pe care il asteptasem atat de mult si cu fiecare trupa care trecea si nu o fotografiam, simteam ca eram degeaba acolo. Mai mult, nici macar nu vedeam mare lucru din ce se intampla pe scena, din zona gazon.

Ajunsi inapoi in zona presei, am cerut sa vina cineva din organizarea fiindca lucrurile nu puteau continua in acest mod. Trebuie sa mentionez ca am fost uniti si vehementi, nu am cerut nimic in plus fata de niste conditii decente si un spatiu de unde sa putem sa ne facem treaba. Am asteptat destul de mult pana sa ne bage cineva in seama, toti cei din PR si organizare se pare ca erau ocupati cu alte treburi.

Intre timp, in sala de langa noi avea loc un interviu cu Dimmu Borgir. Am prins pana la urma pe cineva, care a apelat la o alta persoana din organizare. Ne-au ascultat intr-un final si au spus ca revin in cateva minute pentru a vedea ce solutii exista. Astfel, ni s-a comunicat ca ecusonul de presa ne ofera acces in zonele gazon, golden circle si fire circle, cu aceleasi restrictii comunicate initial. A fost o solutie de compromis, nu am avut photo pit dar macar aveam acces in fire circle sa fotografiem peste public si sa putem vedea mai bine ce se intampla pe scena.

Am fost si am fotografiat Overkill. Mi-am dat seama ca avea sa fie un efort mare pentru mine ca de la cei 1,60 metri ai mei sa fotografiez peste capetele spectatorilor, dar eu zic ca m-am descurcat onorabil.

Trebuie sa mentionez ca firma de paza (SAS, n-am auzit de aceasta firma pana la acest festival), voluntarii de la intrarea din fire circle cat si comunicarea cu acestia a fost sub orice critica. Nu erau niciodata informati de nimic, in fiecare zi a festivalului ne-au facut figuri, ca ne lasa in fire circle, ca nu ne mai lasa in fire circle si tot asa. In fiecare zi a festivalului a trebuit sa discutam din nou si din nou cu tot felul de oameni care din cand in cand se gandeau sa ne taie accesul in zona din fata scenei. Repet, acest lucru s-a intamplat in fiecare zi a festivalului, culminand ieri cand am stat 10 minute inainte de Motorhead la intrarea din fire circle asteptand sa vedem daca nu cumva s-au schimbat regulile din mers.

Mi se pare inacceptabil si o mare bataie de joc sa te comporti asa fata de niste oameni care una la mana, au promovat evenimentul inainte si practic, au ajutat la vanzarea biletelor la acest festival si doi la mana, nu voiau decat sa isi faca meseria si nimic altceva.

Ce-i drept, au existat cazuri in care o parte din fotografi nu au respectat conditiile de fotografiere impuse de organizatori. Imi pare rau ca au ales sa procedeze in acest fel, fiindca din cauza lor noi toti ceilalti avem de suferit in relatia cu organizatorii de concerte. Prima regula daca vrei sa fii respectat, este sa respecti la randul tau.

Impresia generala cu care am ramas este ca in fapt, la acest festival nu s-a ocupat nimeni de noi, cei din presa. Regulile s-au schimbat din mers, insa nu s-au comunicat asa cum trebuia tuturor, ci doar celor care practic au participat la scurta intalnire cu reprezentantul organizatorilor. Mi s-a parut ca si pentru cei din organizare noi am fost o corvoada, trebuiau sa ne fugareasca dupa cele 2 piese pe care le aveam de tras si sa ne solicite sa nu mai fotografiem. Sunt sigura ca nu a fost usor pentru ei, insa cand organizezi un festival de un asa calibru, trebuie sa gandesti dinainte astfel de lucruri.

Cel mai urat lucru insa, a venit aseara cand dupa recitalul Motorhead, un coleg fotograf si-a gasit lipsa din rucsacul foto o parte din echipament. Rucsacul il lasase la zona presei, zona ce era pazita. Am fost tentata ca dupa cele 2 piese in care am fotografiat, sa ma duc sa-mi las si eu rucsacul in acea zona, dar am ramas cu el in spate si am urmarit show-ul Motorhead. Un gest oribil, se prea poate sa fi fost facut de o terta persoana sau de un alt coleg din presa, insa lucruri ca acesta te fac sa iti tii tot timpul echipamentul cu tine, sa trebuiasca sa stai cu el in carca si uneori, efectiv te cocoseaza.

Mai mult, ieri la scena 2, am fost sa fotografiez Tiarra. Un betiv nenorocit din public mi-a suflat in obiectiv in timp ce incercam sa fotografiez, asta dupa ce cu o seara inainte refuzasem sa ii fac o poza si asta fiindca aveam montat pe camera obiectivul de 135mm. Deci eu ma muncesc, vin la tot festul si un degenerat mintal, care probabil nu este in stare sa faca nici o poza cu un telefon, isi bate joc in halul asta. Stiu, asta n-are nici o legatura cu organizarea OST fest, dar respectul publicului fata de cei care vin sa faca treaba de care ei sa se poata bucura, ar trebui sa fie altul. Nu stiu daca va ajunge sa citeasca aceste randuri, insa daca o va face, as vrea sa constientizeze ca noi nu suntem acolo sa facem poze tuturor, ci doar celor de pe scena.

Acestea fiind spuse, daca din punct de vedere muzical OST fest a fost o incantare, din alte puncte de vedere, nici vorba de asa ceva...

Imi pare rau ca acest lucru s-a intamplat tocmai la Project Events, organizatori cu care am avut o excelenta colaborare anul trecut atat la concertul Scorpions, cat si la Lake of Tears. Atunci nu a avut nimeni sa le reproseze nimic si chiar au fost laudati de toate canalele media.

Discutand cu ceilalti colegi din presa, au existat opinii ca ar trebui sa avem o intalnire cu reprezentantii organizatorilor de concerte din Romania, pentru a le explica pozitia noastra si conditiile minime pe care am dori sa ni le ofere. Intelegem restrictiile venite din partea marilor artisti si a managementului acestora, insa cand in alte tari se poate, trebuie facute eforturi si la noi sa obtinem conditii similare.

Vom trai si vom vedea...

4 comentarii:

Razvan Mihailescu spunea...

Servus Anca. Marturisesc ca m-au socat randurile scrise de tine aici. Nu am deloc experienta ca fotograf acreditat dar nu credeam ca sunt probleme asa mari in sectorul asta. Nu stiu cum au fost primele editii OST Fest, dar observ ca atunci cand se organizeaza in capitala fest-uri de genul acesta intotdeauna se gasesc idioti care sa te incurce intr-un fel sau altul.Te admir pe tine si Liviu pentru munca depusa la Let's Rock , va urmaresc de cand ati inceput. Faceti treaba foarte buna! Va doresc lumina buna si mai mult spatiu de desfasurare pe la concerte ! Stay heavy and rock on!

Sasa spunea...

dezamagitor...probabil nimeni nu s-ar fi asteptat a un festival asa de mare sa se intimple asa ceva. well, poate ei credeau ca festivalul s-a vindut singur si nu a avut nevoie de promovare si deaia i-a durut in partea pufoasa de presa. dar, dupa cum am vazut ofertele la bilete inteleg ca nu s-a vindut mai deloc. imi pare foarte rau pentru voi, din ce am vazut si pozele noastre si alte poze de la alte publicatii sunt reusite, asa ca felicitari pt munca in conditii neoptime.

val spunea...

ai pus degetul pe multe rani, Anca! Iti impartasesc indignarea, am fost si eu acolo!!

Costea spunea...

Paţania mea cu paza:
http://costeamircea.blogspot.ro/2012/06/sas-security-cocalari-fara-de-atestat.html