Mi-e dor de mine

Nu am mai scris de mult un post despre mine, concertele ocupandu-mi timpul si spatiul de blog deopotriva. Am avut parte de cel mai “metalic” an de pana acum, cu multe concerte cu trupe straine, multe concerte ce s-au ridicat la standardele vestice. O retrospectiva a anului rockeristic din Romania o sa fac la final de an, acum o sa ma intorc la ale mele.

Deci, ce am mai facut? Am muncit mult, am pus pasiune in chestia asta si resimt oboseala acumulata. Anul 2010 a fost unul sarac in plimbari pentru mine, asa ca o sa recuperez in 2011. Incep inca din februarie cand ma duc iar sa o vizitez pe Sasa in Scotia. Avem in plan doua concerte de bifat, abia astept sa vad formatiile Europe si Black Label Society la treaba. Imi tremura genunchii cand ma gandesc la asta…

M-am pus pe pozat la evenimente si sunt destul de mandra de progresul meu. Incerc sa incadrez cat mai bine, sa surprind momentele cheie, sa nu fac poze subexpuse/supraexpuse sau cu noise prea mare. Lucrez cu placere la a imi imbunatatii tehnicile fotografice si incerc sa nu ratez nici o ocazie de iesit la pozat. Ma uit cu jind la pozele fotografilor mai experimentati si imi dau seama cat mai am de lucru. Dar nu dau inapoi!

Btw, sper sa primesc de Mos Craciun un obiectiv nou, ceva care sa ma ajute mai mult sa fac poze la concerte.

O sa am cateva zile de concediu, vreau sa ma odihnesc si sa incerc sa privesc optimist spre viitor. Sa imi dau seama ce vreau sa fac cu viata mea, in ce sa investesc timp si suflet.

Sper ca in aceasta scurta vacanta sa am timp sa citesc si cartea cu povestiri de Lovecraft pe care am cumparat-o acu ceva vreme, o sa primesc si cartea lui Tommy Lee (merci Sasa!!) deci timp sa fie ca material de citit am gramada.

Ieri mi-am amintit de emotiile pe care le-am trait la inceputul lunii mai 2009. Mai exact, am vorbit cu Cris care era super entuziasmata ca isi face primul tatuaj. Mi-am amintit de mine si perioada in care devenisem obsedata de tatuaje si de cautarea modelului potrivit. Se stie ca tatuajele creeaza dependenta asa ca pe langa urarea de a-l purta cu placere, o sa ii spun sa aiba grija si sa nu se joace cu focul. Focul tine-o viata intreaga in cazul asta.

Gata, ma duc sa-mi fac bagajul ca maine plec la Targoviste!