Trooper - Lansare de album "Vlad Tepes - Poemele Valahiei"

Dupa o lunga asteptare, a venit si ziua lansarii noului album "Vlad Tepes - Poemele Valahiei". Am ajuns la Palatul Copiilor in jurul orei 6 si jumatate. Evident, portile inchise, m-am apucat sa sun lumea sa vina cineva sa ma bage si pe mine in sala ca era super frig si eu caram dupa mine un rucsac mareee. Dupa numeroase incercari si inevitabilul raspuns "abonatul... nu raspunde", am scos biletu din dotare si am inceput sa ma milogesc de un Gigel de la intrare sa ma lase sa intru. Se pare ca sunt destul de priceputa la datul din gene si convins omu de faptul ca nu sunt un pericol public pentru desfasurarea concertului si astfel, nenea m-a lasat sa intru :-).

First stop, standul de merchandise de unde am luat repede 2 cd-uri (unul pentru mine si altul ce va lua drumul Scotiei saptamana viitoare) si apoi am intrat in sala. Nu mai fusesem in viata mea la Palatul Copiilor dar este fix cum mi-am imaginat, genul de sala cum este Casa Sindicatelor din Targoviste, mai exact genul de sala de spectacole construita pe vremea comunistilor.

Repetitiile erau in plina desfasurare, decorul deja instalat (pe scena pe jos era cearceaful imens cu Trooper, ce a fost ancorat la Manowar), ursitoarele repetau si ele in backstage si cameramanii de la TVR2 faceau ultimele reglaje.

In jurul orei 19:30 s-a dat drumul in sala la public, eu estimand ca au fost in jur de 500 de persoane. Era loc de mai multi dar oricum, fanii die-hard nu au lipsit (tineti minte ca va ziceam eu in cronica ultimului concert Trooper ca au un batalion de fani care ii urmeaza constiincios peste tot?).

Concertul a inceput la ora 20:00, cand actorul Cristian Sofron a inceput povestea lui Vlad. Linistea adanca din sala a fost perturbata numai de clickurile aparatelor de fotografiat (cred ca in primul rand fiecare persoana detinea cate un aparat foto). "Chemarea" a trecut ca printr-un vis, publicul vrajit de ce spectacolul de pe scena, era destul de static. A urmat "Ursitoarele" unde in dreapta scenei si-au facut aparitia cele 4 ursitoare/iele ce au atras privirile celor din public spre ele. Au avut niste costumatii deosebite, croite special pentru ele de catre cei de la Black Widow (www.blackwidow.ro), aceiasi care le-au croit si costumele de scena al celor 5 Trooperi.

Pana la piesa 4, am stat in primul rand in stanga scenei, lasandu-ma in voia spectacolului ce se desfasura in fata noastra. Apoi, am fost sa le ajut pe fete cu costumele si am asistat la forfota continua din spatele scenei. Va asigur ca a fost o mare desfasurare de forte si s-a muncit cot la cot cu baietii de pe scena.

Povestea s-a scurs, aplauzele au fost necontenite si pletele au inceput timid sa se agite. Fetele si-au mai facut aparitia pe piesele: "Prizonier" cand l-au descatusat pe Vlad Tepes, "In Valahia" in calitate de umbre si apoi pe "Sfarsitul fara sfarsit". De altfel, piesa cu numarul 11 este si preferata mea de pe albumul asta.

M-am intors in public la sfarsitul operei, am prins "Legamantul" si apoi am asistat la un moment special, bonus trackul "Pas infinit", hit printre fani, multi dintre ei stiind deja versurile. La aceasta piesa, pe langa orchestra de coarde ce a fost prezenta pe scena tot concertul, baietii au fost acompaniati si de Sabin Boghici, la clape.

Trebuie sa mentionez si de interventia doamnei Irina Somesan, din timpul piesei Solii Turci, dar despre care nu va pot da prea multe detalii, eu nefiind in public la acel moment. In plus, nici la interventia urmatoare a doamnei cu muzica populara nu am fost in public (bad me).

Dupa o pauza scurta, a venit partea a doua a spectacolului, un fel de best of al pieselor de pe celelalte albume Trooper. De data asta am stat cuminte tot concertul si am cantat, am dat din cap, the usual rockin' stuff. Au fost: "Nu mai conteaza", "Nu trebuie sa vrei", "Inca o lupta", "Cantecul lebedei", "Doar a mea", "Dispari din ochii mei". A urmat apoi una dintre piesele mele de suflet "Old school baby" pe care sincer va spun ca nu ma asteptam sa o aud. A fost si un moment special, s-a cantat piesa "Orizonturi", dedicata fostului chitarist Trooper, Schija, rapit prea devreme dintre noi acum 3 saptamani (R.I.P.Schija).

In finalul spectacolului, au fost trei piese ce marcheaza in mod clar istoria Trooper si anume "Tari ca muntii", "Amintiri" si inevitabilul "Strigat". In continuare, le urez multa bafta celor de la Trooper cu proiectul asta ambitios pe care sper sa aiba posibilitatea sa il promoveze si sa il aduca in fata publicului in cat mai multe orase.

Poze mai pe seara pe Letsrock.

Hai cu rocku',
Anca