Diecast - Internal revolution (2006)
O trupa de care am aflat si eu si mi-a fost recomandata. Suna extrem de bine, riffuri in forta, o balada superba pe final, fix reteta de album pe care l-as asculta over and over again. Ce mi-a placut mie mai mult: Nothing I could say, Definition of a hero, The coldest rain, Fade away.
Si pentru ca nu ma pot hotara la ce versuri sa pun aici pe post de momeala pentru eventualii ascultatori, vedeti post-ul mai vechi in care am scris 3 versuri din The coldest rain.
Porcupine Tree - We lost the skyline (2008)
Nu-i chiar un album cu piese noi, nu-i chiar ceva nemaiauzit sau vreo revelatie muzicala. E pur si simplu un album live-acoustic cu piese vechi in marea lor majoritate, care transmit o sensibilitate si emotie si pentru care ai nevoie de o anumita stare pentru a-l asculta. E muzica de stat si contemplat starile pe care le traiesti in viata, momentele frumoase sau urate, bucuria si tristetea. Ce nu ma mai pot opri din ascultat: Even less, Stars die, Lazarus, Drown with me.
The moon shook and curled up like gentle fire
The ocean glazed and melted wire
Voices buzzed in spiral eyes
Stars dived in blinding skies
Stars die. Blinding skies.
Opeth-Watershed (2008)
Iubesc trupa asta, vocea clean a lui Akerfeldt, the sweet sound of guitar and drums. As scrie probabil cateva pagini pe aici numai despre ei dar din pacate timpul ma preseaza asa ca o sa va zic ce m-a prins pe mine mai tare: Coil, Burden, Porcelain heart, Hex Omega. Vocea feminina din Coil aduce o nota de noutate si mai multa sensibilitatea in muzica baietilor.
When I get out of here
When I leave you behind
I'll find that the years passed us by
And I can, see you
Running through the fields of sorrow
Yes I can, see you
Running through the fields of sorrow
Gata am povestit destul pentru azi, ma duc sa invat ca maine ma asteapta un examen deloc usor. Rock on!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu