Si a venit si ziua mult asteptata a festivalului Artmania 2012. Aveam sa vad, respectiv sa revad (in cazul Edguy), cateva dintre formatiile mele preferate asa ca am luat centrul Sibiului cu asalt inca de dimineata. Am ascultat trupele la probele de sunet, ne-am plimbat si am profitat de reducerile oferite de muzeul Brukenthal pentru purtatorii de bratari Artmania.
Concertele din Piata Mica au inceput cu o usoara intarziere, cu trupa Violentory din Bulgaria.Trupa parea sa fi venit la Sibiu insotita si de fani din dotare, asa ca au fost aplaudati si incurajati pe tot parcursul recitalului. Pentru mine concertul lor a durat totusi prea mult, mai ales ca din cauza lor si a orei la care au inceput concertele in Piata Mare, am ratat Abigail si Arc Gotic.
Conform programului, la 3 si jumatate dup-amiaza Alternosfera a dat startul concertelor din Piata Mare cu piesa "Ne Uneste, Ne Desparte". Cine ma cunoaste stie ca sunt un mare fan al moldovenilor si mi-am dorit de multa vreme sa ii vad pe o scena mare (sincer, Alternosfera in club inseamna inghesuiala de fiecare data). Alternosfera a sunat foarte bine si ne-au oferit un setlist format din cele mai bune piese ale lor, precum "Avion", "Wamintirile", "Ploile Nu Vin" sau "Orasul 511".
Am dansat si am cantat, am aplaudat, a fost Alternosfera in cea mai buna forma, putin comunicativi, transmitand totul aproape exclusiv prin muzica. Prea scurt, asa se poate caracteriza in doua cuvinte concertul moldovenilor de la Sibiu.
Si ajungem la Poets Of The Fall, unul dintre principalele motive pentru care m-am aflat la Sibiu in acest an. Ii cunosc bine pe poeti, chiar de la primul lor album, "Signs Of Life". M-au cucerit cu vocea inconfundabila a lui Marko, cu piesele lor melancolice si versurile ce se potrivesc la fix cu muzica. Nu imi imaginam ca o sa ii vad vreodata in Romania, mai ales ca ei canta rar in afara Finlandei.
Poets Of The Fall pe scena din Sibiu a fost ca un vis frumos, un vis din care nu voiam sa ma trezesc prea curand. "Diamonds For Tears", "Temple Of Thought", "Roses", "Cradled In Love" si "Locking Up The Sun" s-au numarat printre primele piese din setlist. Mi-a placut cum fiecare piesa era introdusa cu o cateva cuvinte ce iti dadeau de inteles ce piesa urma (asta daca le cunosteai piesele). Cei din trupa mi s-au parut placut impresionati de public, nu cred ca se asteptau sa aiba atatia fani in acest colt de lume.
"The Lie Eternal", "Stay" si o nesperata (pentru mine) "Illusion And Dream" au sunat divin. Ne-au cantat si prima piesa importanta a lor, piesa ce i-a propulsat spre succes, "Late Goodbye". S-au retras apoi de pe scena, insa eu stiam ca nu avea cum sa se incheie totul asa repede. Inca 3 piese ("Dreaming Wide Awake", "Carnival Of Rust" si "Lift") am primit la bis si parca si asa, tot i-as mai fi ascultat. Nu cred ca a plecat nici un fan dezamagit de la concertul lor, poate doar din cauza faptului ca nu se gasea nici un fel de merchandise cu ei la shop-ul Artmania.
Dupa o pauza destul de lunga, pe scena din Piata Mare au urcat Delain. Fiind in turneul de promovare al celui mai nou album, "We Are The Others", olandezii au oferit un show foarte bun la Sibiu. Nefiind foarte cunoscuti publicului roman, au fost o gura de aer proaspat, o surpriza placuta, o trupa pe care o descoperi in cadrul unui festival si pe care continui sa o asculti cu placere de cate ori ai ocazia.
Charlotte Wessels este incantatoare, are un timbu vocal special si stie cum sa isi atraga fanii. "We Are The Others", "Get The Devil Out Of Me", "Electricity" si "The Gathering" s-au regasit in setlist si au starnit multe aplauze. Dupa concert, au iesit in public pentru a interactiona cu fanii.
Inainte de inceperea concertului urmator, se aude din boxe "Last Christmas", e clar, e mana nebunilor din Edguy!! Cu jokerul arborat pe scena ("Age Of The Joker" fiind cel mai nou album al nemtilor), se da startul la distractie si headbang cu "Nobody's Hero". Tobias Sammet este fix cum il stiam: pus pe glume, un frontman excelent si o voce uriasa.
Pentru Edguy primul concert in Romania avea sa fie ultimul in actualul turneu de festivaluri europene de vara. Au avut pofta de cantat si chiar daca Tobi a suferit un accident in urma cu aproximativ o luna (cand a cazut de pe scena) si inca suferea fizic, au dat tot ce au avut mai bun la Sibiu. Heavy metalul marca Germania suna excelent, am luat o portie zdravana cu "Tears Of a Mandrake", "Lavatory Love Machine", "Ministry Of Saints", "Superheroes" si "Babylon". O singura balada ("Save Me") ne-au oferit Edguy, o piesa pentru fete fiind un ingredient obligatoriu al unui concert heavy. "King Of Fools" a incheiat nebunia starnita de Edguy, un final perfect al uneia dintre cele mai bune reprezentatii de la Artmania 2012.
Edguy sunt o trupa deosebita, sper sa ii revedem cat de curand intr-un concert in Romania in postura de cap de afis.
Uf, si iata ca a venit si momentul sa povestesc despre ultima trupa de pe scena mare, My Dying Bride. Dupa Poets Of The Fall, Delain si Edguy aveam o stare de euforie ce cu greu poate fi descrisa in cuvinte. Cu My Dying Bride m-am intalnit muzical prin liceu, acum destula vreme. Imi plac, dar pentru a ii asculta am nevoie sa am starea necesara, am nevoie sa pot sa traiesc muzica lor. Si-au inceput concertul cu "Your River", continuand cu "Bring Me Victory" si "Like Gods Of The Sun". Acum i-am vazut live pentru prima data si au fost exact cum imi imaginam: teatrali, lugubri, hipnotici.
Au sunat excelent, dar nu aveam starea necesara pentru a ii urmari pana la capat. E drept, oboseala dupa 2 zile de concerte si-a spus cuvantul asa ca m-am indepartat putin de scena, pana fix in spatele acesteia. Am preferat sa ascult My Dying Bride in compania unui ceai cald si chiar si de acolo, s-a auzit foarte bine.
Cred ca fanii au fost in extaz fiindca setlistul ales a fost o nebunie: "For You", "She Is The Dark", "The Cry Of Mankind" sau "The Dreadful Hours". Uralele se auzeau din Piata Mare, fanii nu se lasau dusi acasa. Chiar si la finalul concertului, acestia facusera o coada lunga in asteptarea celor de la My Dying Bride, pentru o poza, un autograf sau sa schimbe cateva vorbe cu idolii lor.
Artmania 2012 a fost un festival la care noi, cei de la Letsrock.ro, ne-am simtit minunat. Organizarea a fost de exceptie, muzica pe placul nostru si atmosfera una deosebita. Pana si vremea a tinut cu art-maniacii si ne-am putut bucura in voie.
Sibiu, ne vedem anul viitor!
miercuri, 15 august 2012
marți, 14 august 2012
Cronica de festival: Artmania 2012 ziua 1
Am ales sa dau caldura din Bucuresti pe Sibiu in weekendul ce a trecut si a fost cea mai buna alegere. Sibiul a gazduit si in acest an, deja traditionalul festival Artmania, festival dedicat tuturor iubitorilor de rock.
Distractia s-a pornit insa mai intai la scena Harley Davidson din Piata Mica unde Reborn au dat startul concertelor. Cu o ascensiune fulminanta, Reborn au ajuns sa cante in aceasta vara pe scena celor mai importante festivaluri din Romania. Soarele dup-amiezii nu i-a impiedicat sa se simta bine, desi nici publicul nu era prea numeros. Ne-au cantat piese precum "Die Again" sau "Fight" si indraznesc sa spun ca au sunat mai bine decat la OST Fest . Hai la mai mare!
Au urmat Voice Of Silence, trupa clujeana pe care am prins-o in concert a doua oara in noua formula (de cand si-au schimbat solistul vocal). Mi-au placut mult, au sunat foarte bine si ne-au oferit un duet minunat cu un tenor din Cluj, la piesa lor "Destiny". Multa energie in show-ul VOS, au fost incalzirea de care avem nevoie pentru a ne muta la scena din Piata Mare (Kitsune Art am ratat din pacate).
La ora stabilita, s-a deschis spectacolul si pe scena principala, Trail Of Tears fiind prima trupa a serii. Norvegienii au fost bine primiti de fanii ce formasera deja un grup compact in fata scenei si desi cei mai multi din public nu pareau cunoscatori ai muzicii Trail Of Tears, asta nu a fost un impediment pentru cei care venisera sa se distreze la festival. Catherine Paulsen a fost o prezenta foarte placuta pe scena si prietenoasa in afara ei, dupa concert venind in public pentru a face poze cu fanii. Trail Of Tears pregatesc un album nou, de pe care ne-au si cantat o piesa fara nume.
Deathstars au fost trupa care m-a prins cel mai putin in mreje de la acest festival. Cu stilul lor industrial-goth, machiati pe fata, Deathstars ne-au oferit cele mai bune piese ale lor precum "Blitzkrieg", "Blood Stains Blondes" sau "Cyanide". Nu o sa insist foarte mult asupra prestatiei lor, fiindca show-ul lor teatral nu m-a impresionat.
Asteptam cu mare nerabdare urmatoarea trupa a serii, Epica. A fost prima mea intalnire cu ei, din motive independente de mine nu reusisem sa ajung la concertul lor anterior din Romania. Pentru ca atunci cand spui Epica spui Simone Simons si invers, trebuie sa mentionez de la inceput ca olandeza sta foarte bine la toate capitolele: are o voce de aur si este o prezenta mai mult decat incantatoare. Cred ca in trupa asta s-a dat casting si pentru calitati fizice ca altfel nu-mi explic cum de s-au gasit asa aratosi toti.
Fiind in turneul de promovare al albumului "Requiem For The Indifferent" lansat in martie, Epica au imbinat piesele noi cu cele mai bune piese vechi ale lor. As mania zeii daca nu as mentiona ca piesa "Cry For The Moon" a sunat divin, insa cu mici exceptii, Epica nu mi-au transmis acele sentimente in care muzica devine centrul universului pentru cateva zeci de minute. Au sunat bine, au aratat bine, insa pentru mine ceva a lipsit si n-as putea sa spun exact ce. Din setlist s-au mai numarat: "Unleashed", "Serenade Of Self-Destruction", "Black Infinity", "The Phantom Agony", "Storm The Sorrow".
La finalul concertului Epica, puteam sa bag mana in foc ca la ei fusese momentul de maxim al serii, cea mai asteptata reprezentantie, trupa trupelor din prima zi. Dar ce m-am inselat...
Cu Die Toten Hosen nu m-am intalnit muzical pana la acest festival. Auzisem de trupa, stiam ca au ani buni de cantat in spate (aproximativ 30) insa nu ma asteptam sa ma castige asa repede pe post de fan. Au avut o energie incredibila iar publicul a cantat si a dansat cot la cot cu ei. Chiar daca nu am priceput prea multe din versurile lor (majoritatea pieselor pe care le-au cantat fiind in germana), asta nu a fost un impediment. Au cantat si coveruri precum "Song 2" (Blur) sau "You'll Never Walk Alone" (Gerry & The Peacemakers), care le-a iesit foarte bine.
E greu sa descriu in cuvinte concertul lor, a fost distractie si o atmosfera demna de petreceri nemtesti, precum este la Oktoberfest. In public, am vazut numerosi oameni imbracati in costume traditionale nemtesti, semn ca venisera pregatiti special pentru concertul Die Toten Hosen. Campino (solistul vocal) ne-a marturisit ca a baut tuica si ne-a urat "Noroc" in dulcele grai romanesc, bariera lingvistica fiind astfel depasita.
Die Toten Hosen isi meritau cu prisosinta rolul de cap de afis in prima zi Artmania, oferind un show muzical perfect in opinia fanilor genului.
Distractia s-a pornit insa mai intai la scena Harley Davidson din Piata Mica unde Reborn au dat startul concertelor. Cu o ascensiune fulminanta, Reborn au ajuns sa cante in aceasta vara pe scena celor mai importante festivaluri din Romania. Soarele dup-amiezii nu i-a impiedicat sa se simta bine, desi nici publicul nu era prea numeros. Ne-au cantat piese precum "Die Again" sau "Fight" si indraznesc sa spun ca au sunat mai bine decat la OST Fest . Hai la mai mare!
Au urmat Voice Of Silence, trupa clujeana pe care am prins-o in concert a doua oara in noua formula (de cand si-au schimbat solistul vocal). Mi-au placut mult, au sunat foarte bine si ne-au oferit un duet minunat cu un tenor din Cluj, la piesa lor "Destiny". Multa energie in show-ul VOS, au fost incalzirea de care avem nevoie pentru a ne muta la scena din Piata Mare (Kitsune Art am ratat din pacate).
La ora stabilita, s-a deschis spectacolul si pe scena principala, Trail Of Tears fiind prima trupa a serii. Norvegienii au fost bine primiti de fanii ce formasera deja un grup compact in fata scenei si desi cei mai multi din public nu pareau cunoscatori ai muzicii Trail Of Tears, asta nu a fost un impediment pentru cei care venisera sa se distreze la festival. Catherine Paulsen a fost o prezenta foarte placuta pe scena si prietenoasa in afara ei, dupa concert venind in public pentru a face poze cu fanii. Trail Of Tears pregatesc un album nou, de pe care ne-au si cantat o piesa fara nume.
Deathstars au fost trupa care m-a prins cel mai putin in mreje de la acest festival. Cu stilul lor industrial-goth, machiati pe fata, Deathstars ne-au oferit cele mai bune piese ale lor precum "Blitzkrieg", "Blood Stains Blondes" sau "Cyanide". Nu o sa insist foarte mult asupra prestatiei lor, fiindca show-ul lor teatral nu m-a impresionat.
Asteptam cu mare nerabdare urmatoarea trupa a serii, Epica. A fost prima mea intalnire cu ei, din motive independente de mine nu reusisem sa ajung la concertul lor anterior din Romania. Pentru ca atunci cand spui Epica spui Simone Simons si invers, trebuie sa mentionez de la inceput ca olandeza sta foarte bine la toate capitolele: are o voce de aur si este o prezenta mai mult decat incantatoare. Cred ca in trupa asta s-a dat casting si pentru calitati fizice ca altfel nu-mi explic cum de s-au gasit asa aratosi toti.
Fiind in turneul de promovare al albumului "Requiem For The Indifferent" lansat in martie, Epica au imbinat piesele noi cu cele mai bune piese vechi ale lor. As mania zeii daca nu as mentiona ca piesa "Cry For The Moon" a sunat divin, insa cu mici exceptii, Epica nu mi-au transmis acele sentimente in care muzica devine centrul universului pentru cateva zeci de minute. Au sunat bine, au aratat bine, insa pentru mine ceva a lipsit si n-as putea sa spun exact ce. Din setlist s-au mai numarat: "Unleashed", "Serenade Of Self-Destruction", "Black Infinity", "The Phantom Agony", "Storm The Sorrow".
La finalul concertului Epica, puteam sa bag mana in foc ca la ei fusese momentul de maxim al serii, cea mai asteptata reprezentantie, trupa trupelor din prima zi. Dar ce m-am inselat...
Cu Die Toten Hosen nu m-am intalnit muzical pana la acest festival. Auzisem de trupa, stiam ca au ani buni de cantat in spate (aproximativ 30) insa nu ma asteptam sa ma castige asa repede pe post de fan. Au avut o energie incredibila iar publicul a cantat si a dansat cot la cot cu ei. Chiar daca nu am priceput prea multe din versurile lor (majoritatea pieselor pe care le-au cantat fiind in germana), asta nu a fost un impediment. Au cantat si coveruri precum "Song 2" (Blur) sau "You'll Never Walk Alone" (Gerry & The Peacemakers), care le-a iesit foarte bine.
E greu sa descriu in cuvinte concertul lor, a fost distractie si o atmosfera demna de petreceri nemtesti, precum este la Oktoberfest. In public, am vazut numerosi oameni imbracati in costume traditionale nemtesti, semn ca venisera pregatiti special pentru concertul Die Toten Hosen. Campino (solistul vocal) ne-a marturisit ca a baut tuica si ne-a urat "Noroc" in dulcele grai romanesc, bariera lingvistica fiind astfel depasita.
Die Toten Hosen isi meritau cu prisosinta rolul de cap de afis in prima zi Artmania, oferind un show muzical perfect in opinia fanilor genului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
