Lenore

Cronica Nazareth si Trooper la Bucuresti, 27.01.2012

2012-01-28T20:40:00.006+02:00

Hard Rock Cafe Bucuresti a implinit 4 ani si cu aceasta ocazie, a fost organizat un concert cu o trupa de hard rock clasic, Nazareth. Asteptam cu interes concertul asta, mai ales ca Blaze Bayley isi anuntase si el prezenta la eveniment si imi doream foarte mult sa il vad pe scena (inaintea concertului deja anuntat de pe 23 martie 2012).

Concertul a fost foarte bine organizat, nu a fost coada la intrare, nu a fost aglomeratie la garderoba (decat la final, dar era de inteles) sau la bar. Publicul ce frecventeaza Hard Rock Cafe-ul este unul pestrit, sunt oameni care in general vin sa manance acolo mai degraba decat sa asculte muzica si de partea cealalta a baricadei, oamenii care vin special pentru muzica si iau cu asalt primele randuri.

La fel ca la concertul anterior Nazareth din Romania, trupa aleasa pentru deschidere a fost Trooper. Sa spun ca si-au indeplinit misiunea cu succes si au incalzit publicul pentru Nazareth ar fi prea putin, fiindca Trooper au cantat ca si cum ar fi fost in fata unui stadion intreg si nu putini au fost cei care au spus ca momentul cand Blaze Bayley s-a urcat pe scena alaturi de ei a fost momentul cel mai efervescent al serii. "Man On The Edge" si "Fear Of The Dark" nu sunt doar niste hit-uri in istoria Iron Maiden, sunt imnuri ale unor generatii intregi de rockeri si pe scena din Hard Rock Cafe au sunat foarte bine, Trooper demonstrand ca se pot ridica la inaltimea invitatului lor.

O data cu urcarea sa pe scena, Blaze Bayley a transmis o energie nu doar Trooperilor ci si publicului care a izbucnit ca un vulcan. "Amintiri" si "Vino Cu Mine" au incheiat concertul Trooper, un concert pe care mi l-as fi dorit mai lung pentru ca abia ne dezmeticisem din visul in acorduri Iron Maiden.

Daca primele 2 piese Nazareth am fost intr-o agitatie foarte mare sa imi fac loc in fata si sa apuc sa prind cateva cadre decente, dupa ce am iesit din primul rand am avut ocazia sa urmaresc cu atentie prestatia celor 4 scotieni. Stiam de la concertele anterioare din Hard Rock Cafe ca acustica salii nu este una dintre cele mai bune si acum, am simtit asta pe pielea mea (au fost scurte momente cand nu se auzea totul foarte bine).

Nazareth au avut o prezenta scenica placuta, fara sa fie insa foarte comunicativi cu publicul, s-au exprimat muzical si fanii din primele randuri i-au apreciat cu aplauze. Vocea si accentul simpatic al lui Dan McCafferty si tehnica de a canta la bass a lui Pete Agnew mi-au atras atentia si sunt cu siguranta cateva dintre motivele pentru care Nazareth sunt astazi pe lista trupelor de hard rock de renume mondial.

Nu stiu care a fost ingredientul care a lipsit la concertul de la Bucuresti, dar recunosc ca m-am plictisit la un moment dat pe la mijlocul show-ului, finalul venind totusi cu elemente noi si piese cunoscute ce au scos din amorteala publicul. Momentul cand Dan a venit cu cimpoiul a fost indelung aplaudat.

Din setlist, de-a lungul concertului am recunoscut: "Turn On Your Receiver", "When Jesus Comes To Save The World Again", "Dream On", "Whisky Drinkin' Woman", "Hair Of The Dog" si bineinteles, la bis a fost "Love Hurts".

In concluzie, am avut parte de o seara frumoasa in compania Nazareth si Trooper si bonus, am primit 2 piese cu Blaze Bayley ce mi-au dat de inteles ca pe 23 martie voi fi prezenta in The Silver Church pentru un concert intreg cu una dintre cele mai bune voci din Marea Britanie!

Cronica Tarja Turunen la Bucuresti, 25 ianuarie 2012

2012-01-28T18:04:00.002+02:00

A nins peste Bucuresti si ca de obicei, totul a fost dat peste cap. Din fericire, nu si concertul Tarjei Turunen de la Sala Palatului din Bucuresti, un eveniment de neratat ce a avut loc pe 25 ianuarie.

Am fost sa o vad pe Tarja cu sufletul deschis, intotdeauna mi-a placut vocea ei si felul de a canta asa ca imediat ce s-au deschis portile, eram la datorie cu camera de gat si cu un mare zambet pe fata. Sala Palatului nu este una dintre cele mai bune sali pentru rock, dar are cateva avantaje de necontestat: locatia, scena mare, acustica si luminile. Din punctul meu de vedere, o sala mai buna pentru concertul Tarjei nu exista in Bucuresti.

Nu o sa relatez foarte multe despre trupele din deschiderea concertului, Scala Mercalli si Sylpheed, doua trupe italiene ce nu m-au impresionat cu nimic. Prin ochii mei s-au vazut ca doua trupe incepatoare, desi stiu foarte bine ca nu este cazul aici si dupa recitalul carora, nu am ramas cu mare lucru. Macazul s-a schimbat insa inca de la primele acorduri ale trupei Tarjei.

Eram in dreapta scenei, vedeam destul de bine in spatele cortinei si ritmurile piesei "Anteroom Of Death" sunau ca o incantatie. In momentul acela m-am bucurat enorm ca am ales sa fiu acolo si orice urma de oboseala mi s-a dus fara urma. Aveau sa urmeze niste clipe ce cu greu pot fi descrise in cuvinte.

Tarja este una dintre persoanele care iti capteaza privirea si nu te poti opri sa nu te uiti fermecat la ea. Vocea ei, felul cum danseaza, vestimentatia, felul cum vorbeste, atitudinea, toate sunt de o frumusete rara si unice, are farmecul taramurilor nordice de unde se trage. Are o lumina in ochi, o licarire specifica, se vede ca s-a nascut sa fie pe scena si se simte perfect acolo.

Ne saluta in limba romana si multumeste in nenumarate randuri. Pare impresionata de cat de multi suntem si de entuziasmul nostru. Ea ne ofera un spectacol perfect iar publicul vine mai in fata cu fiecare piesa.

Primele piese le-am petrecut in fata scenei, incercand sa ma concentrez la pozat si la muzica in acelasi timp, nu vroiam sa ratez nici o clipa din nebunia ce se desfasura acolo. La "I Walk Alone" sala canta impreuna cu Tarja si pentru mine este deja un vis implinit. Dupa "Dark Star" avem parte de un moment deosebit, un solo de tobe al lui Mike Terrana ce loveste salbatic si intr-un ritm incredibil. Este unul dintre cei mai buni tobosari pe care i-am vazut, o "bestie" se invarte betele de tobe pe degete cu o viteza uimitoare si cu greu publicul tine pasul cu el prin aplauze.

Piesa "Little Lies" ne ofera la inceput un moment al trupei, fara solista Tarja, un moment care ne demostreaza ca fiecare dintre ei este un instrumentist desavarsit. Nu puteam sa nu avem parte si de o intoarcere in trecut, asa ca auzim piesa "Bless the Child" interpretata sensibil de Tarja.

Este un concert spectaculos, nu avem timp sa ne plictisim pentru ca avem parte numai de momente inedite. Tarja canta la pian piesa "Oasis", glumeste ca a gasit pianul respectiv in culise si nu a putut sa se abtina sa nu cante la el. Este o prezenta incantatoare in felul ei de a fi.

Avem parte si de un medley acustic incheiat cu "I Feel Immortal", inca doua piese si asteptam cu totii bis-ul. Tarja nu putea pleca fara un bis de la Bucuresti, nici de data asta.

"The Phantom of the Opera" il aduce pe scena pe tenorul Bogdan Bratu alaturi de Tarja care este imbracata intr-o rochie alba ce o face sa arate ca un inger. "Die Alive" si "Until My Last Breath" incheie spectacolul, Tarja primeste trandafiri rosii si promite ca va reveni.

A fost o concert complet si incantator, a fost metal si opera. Multumim Phoenix Entertainment pentru inca un concert minunat!

Setlist:
1. Anteroom of Death
2. Lost Northern Star
3. Naiad
4. I Walk Alone
5. Dark Star
6. Drum Solo
7. Little Lies (band)
8. Little Lies
9. Into the Sun
10. Bless the Child
11. Oasis / The Archive of Lost Dreams
12. Rivers of Lust / Minor Heaven / Montañas de Silencio / Sing for Me /I Feel Immortal (Acoustic)
13. Never Enough
14. In for a Kill

Bis
15. The Phantom of the Opera
16. Die Alive
17. Until My Last Breath

Cronica Arch Enemy @ Arenele Romane

2012-01-20T23:09:00.003+02:00

Asteptam cu emotie ziua de 18 ianuarie si nu neaparat pentru revederea cu Arch Enemy, ci mai degraba pentru reluarea concertelor mari dupa o pauza de mai bine de o luna. Recunosc, mi-a fost dor de atmosfera de concert, de oamenii pe care ii vad de fiecare data care merg la concerte in Bucuresti (sunt aproape mereu aceleasi fete) si nu in ultimul rand, de datul din plete.

Intrarea in cortul de la Arenele Romane s-a facut in 2 timpi si 3 miscari, securitatea la eveniment fiind asigurata impecabil si de data asta de Blackhawk Security. Cum am pasit in cort, mi-a sarit in ochi casa cu jetoane (mai rar vezi plata cu jetoane la concerte de calibrul asta) si faptul ca nu era asa de mult public pe cat imi imaginam eu ca o sa fie. Estimarile mele cu privire la numarul celor prezenti la concert la punctul de maxim sunt undeva la 800-900 de oameni.

Dar destul cu detaliile, sa trecem si la muzica. Trupa alesa sa deschida concertul a fost Aria, o trupa nou infiintata. Sunt de acord cu parerea general exprimata ca nu isi aveau locul in deschidere la Arch Enemy, dar mie nu imi pare rau ca s-a incercat o mica variatie de genuri muzicale si m-am bucurat de show-ul facut de ei. Canta alternativ, influentele progressive pe care le asteptam nu prea le-am gasit, dar au un sound modern, suna inchegat si nu trebuie sa uitam ca a fost primul lor concert (avand totusi cu o saptamana inainte, o repetitie cu public).

Trebuie sa mentionez ca vocea lui Cezar Popescu (chitara) suna interesant, poate chiar mai interesant decat cea a lui Cosmin ce detine oficial postul de vocal in trupa asta. Au cantat 7-8 piese la Arenele Romane, intre care le-am recunoscut pe cele 2 inregistrate deja si puse la dispozitia publicului pe internet, “Meta” si “Walking In The Dark”. Am un sentiment bun in legatura cu trupa asta si sper sa ne surprinda placut in viitor.

Inaintea concertului Arch Enemy, din partea organizatorilor si trupei a venit o rugaminte de a nu se fuma in timpul concertului, o rugaminte de bun-simt de care speram sincer sa se tina cont. In general, aceasta rugaminte nu a fost respectata, dovada fiind mirosul persistent de tigari cu care am plecat acasa in haine si in par (ca intotdeauna). Dar, asa cum am invatat, trebuie sa nu lasam micile detalii sa ne strice marile bucurii si orice concert metal de calitate, este o mare bucurie pentru mine.

In pauza dintre trupe, entuziasmul capatase cote ridicate in randul publicului care scanda numele Angelei, semn ca multi au venit special pentru a o urmari in actiune pe blonda, posesoare a unei voci emblematice in lumea metalului.

Startul a fost dat de Intro-ul ultimului album Arch Enemy, Khaos Legions, urmat de piesa “Yesterday Is Dead and Gone”, ce a electrizat imediat publicul. Angela si-a facut aparitia in pantaloni de piele, geaca cu tinte, cu chipul pictat de dungile negre specifice de sub ochi si pe toata durata concertului a emanat energie si o forta interioara pe care o vezi foarte rar intr-o femeie. Este cu siguranta emblema trupei, acel ceva special ce atrage ca un magnet fanii chiar inaintea acordurilor muzicale.

Cu toate acestea, muzicienii ce o acompaniaza nu sunt deloc de neglijat, fiind instrumentisti desavarsiti, fiecare cu o lunga istorie in lumea metalului: fratii Michael si Christopher Amott (chitari), Daniel Erlandsson (tobe) si Sharlee D’Angelo (bass). Momentele lor solo au fost deosebite si aplaudate de cei prezenti la concert.

“Revolution begins” a fost o gura de aer pentru publicul roman, mai ales in contextul protestelor ce au loc de cateva zile in toata tara. Avand in vedere ca a fost primul concert al trupei in Romania, ne-au oferit o trecere prin cele mai bune piese ale lor, de pe diverse albume: “Ravenous”, “Enemy Within”, “My Apocalypse”, “Taking Back My Soul”, “Burning Angel”, “No Gods, No Masters”.

Special am sarit “Under the Black Flags We March”, pentru a mentiona ca la piesa asta Angela a aparut cu un steag imens pe care l-a fluturat mandra in fata fanilor romani. “Snow Bound”, “Nemesis” si “Fields Of Desolation” au incheiat spectacolul, un show ce mi s-a parut ca s-a terminat prea devreme.

Fiind primul concert al trupei suedeze in Romania, ma asteptam la un entuziasm pe masura numelui Arch Enemy, in randul fanilor de metal. Cu toate acestea, in ciuda unei prestatii impecabile a trupei cap de afis, in general reactia publicului a fost destul de anemica. In afara de un mic grup de fani din primele randuri, ceilalti se lasau cu greu convinsi sa dea din cap si sa cante o data cu Angela si baietii. S-a facut crowdsurfing si a fost un circle pit la un moment dat dar parca nici aceste manifestari nu au avut nerv asa cum am vazut pe la alte concerte.

In final, multumim Phoenix Entertainment pentru oportunitatea de a vedea Arch Enemy la Bucuresti si pentru o organizare ca la carte a primului eveniment metalic notabil al anului 2012.

M-am apucat!!!

2012-01-08T22:55:00.001+02:00

Da, am luat de coarne cel mai ambitios proiect la care am lucrat pana acum si astept cu nerabdare sa vad cum se vor desfasura ostilitatile. Totul tine de mine si de puterea mea de munca in lunile urmatoare.

Va tin la curent cu asta dar nu va spun inca despre ce este vorba. Toate la timpul lor!!

Cause soulmates never die

2012-01-04T23:16:00.000+02:00

Ultimul concert Trooper din 2011

2012-01-03T20:44:00.004+02:00

Happy & Heavy New Year!

New Year's Resolutions

2012-01-02T21:34:00.003+02:00

Cum am facut si anul trecut o astfel de lista si am avut bafta sa mi se implineasca o mare parte dintre ele, vedeti mai jos ce isi doreste Miss Lenore pentru 2012:

- sa fiu sanatoasa si voioasa :-);
- sa ma reapuc de scris pe blog mai des si de ce nu, sa ma apuc de un proiect nou legat de scris (am deja ceva in minte in sensul asta dar inca nu va spun ce);
- sa fac mai multe poze (trebuie sa bifez cel putin un festival la care sa fiu fotograf);
- sa merg la cat mai multe concerte, sa ascult mai multa muzica si sa citesc mai multe carti;
- sa vizitez niste tari noi pe unde nu am mai fost pana acum;
- sa imi mai fac un tatuaj;
- find true love :-).

The year end song

2011-12-31T11:34:00.001+02:00

La multi ani si un an nou cat mai bun tuturor!! :D

Hai cu rocku'!
Lenore

Ce-am bifat in 2011

2011-12-29T00:41:00.004+02:00

Deadeye Dick, Deliver the God, Days Before Disappearance - Cage, Bucuresti 7 ianuarie
Trooper - Fiord, Targoviste 12 februarie
Black Label Society, Godsized - Glasgow, UK 16 februarie
Europe - Glasgow, UK 17 februarie
Trooper - Old School, Bucuresti 24 februarie
Negura Bunget, Sincarnate, Carpatica - Silver Church, Bucuresti 3 martie
Idol, Stillborn - Grill Pub, Bucuresti 4 martie
Blue Pulse, Magnum Opus, Negative Core Project, Progeria, Metrock, Vepres - Grill Pub, Bucuresti 11 martie
Theatres des vampires, Inopia, Fortress of Faith - Wings, Bucuresti 19 martie
Voices of Silence, Vepres, Conflict Mental, Dark Fusion - Wings, Bucuresti 2 aprilie
Speak Floyd - Music Hall, Bucuresti 8 aprilie
Clear 5 Machine, Ride on band - Tete a tete, Bucuresti, 11 aprilie
Mastic Scum, Necrovile, Casus, Psychogod, Days Before Disappearance, Reckoning - Fabrica, Bucuresti 16 aprilie
Children of Bodom, Ensiferum, Machinae Supremacy - Arenele Romane, Bucuresti 20 aprilie
Celelalte Cuvinte - Jukebox, Bucuresti 28 aprilie
Blind Guardian, White Walls, Bolthard - Arenele Romane, Bucuresti 1 mai
Trooper - Wings, Bucuresti 6 mai
Ava Inferi, Negura Bunget - Wings, Bucuresti 7 mai
Riverside, Tides from Nebula - Kulturhaus, Bucuresti 8 mai
Primordial, I Divine, Claymore - Wings, Bucuresti 14 mai
God, Ka Gaia An, Eternal Fire - Wings, Bucuresti 27 mai
Alternosfera - Wings, Bucuresti 29 mai
Scorpions, Trooper - Zone Arena, Bucuresti 9 iunie
Alice Cooper, Iris - Arenele Romane, Bucuresti 14 iunie
Mr. Big - Hard Rock Cafe, Bucuresti 17 iunie
Trooper - La Scriitori, Targoviste 18 iunie
Lake of Tears, Tiarra, Abigail - Arenele Romane, Bucuresti 25 iunie
Prodigy, Therapy?, Monarchy, Boon, Sabaton, Mike and The Mechanics, Metrock, Trooper, Hatebreed, Whitesnake, Judas Priest - Piata Constitutiei, Bucuresti 1-3 iulie
Bon Jovi, Stillborn, Quantiq - Piata Constitutiei, Bucuresti 10 iulie
Paradise Lost, Sonata Arctica, Katatonia, Dreamshade, Opeth, Moonspell, Tiamat, Sylosis, Arch Enemy, Lake of Tears, Suicidal Angels - Kavarna Rock Fest, Bulgaria 15-17 iulie
Phoenix, Trooper, Voodoo - Targoviste 9 septembrie
C.O.D. - El Grande Comandante, Bucuresti 28 septembrie
In Flames - Arenele Romane, Bucuresti 1 octombrie
Trooper - La Scriitori, Targoviste 8 octombrie
Pain Of Salvation, Von Hertzen Brothers, Goodbye To Gravity- Arenele Romane, Bucuresti 9 octombrie
Clear 5 Machine - Preoteasa, Bucuresti 21 octombrie
Ten Years After - Sala Palatului, Bucuresti 23 octombrie
Dream Dealers - Big Mamou, Bucuresti 10 noiembrie
Alter Bridge - Kesselhaus, Munchen 16 noiembrie
Amon Amarth, As I Lay Dying, Septic Flesh - Arenele Romane, Bucuresti 19 noiembrie
Iced Earth - Silver Church, Bucuresti 22 noiembrie
Hammerfall, L.O.S.T., Blind Spirits - Hard Rock Cafe, Bucuresti 30 noiembrie
Blind Spirits - Big Mamou, Bucuresti 1 decembrie
Trooper - Silver Church, Bucuresti 8 decembrie
Trooper - Rockstadt, Brasov 10 decembrie
Inopia & Overdrive - Ageless, Bucuresti 16 decembrie

Au fost destule si anul asta dar eu zic ca nu a batut 2010. Sa vedem ce va urma in 2012!

Anul de gratie 2011

2011-12-29T00:21:00.003+02:00

Sa vedem ce a facut Miss Lenore in anul 2011:

- mi-am luat apartament pe care il iubesc si in care am investit mult suflet (decorat & stuff);

- am avut ocazia sa pozez destui artisti la treaba, dintre care mentionez: Scorpions, Lake of Tears, Mr. Big, Riverside, Hammerfall;

- am vizitat Scotia (din nou), Kavarna (din nou la festival la vecinii bulgari) si Germania;

- am fost la multe concerte si am avut ocazia sa cunosc o groaza de oameni si sa vad trupe noi pentru mine;

- am citit cateva carti si mai ales, am primit si cumparat o groaza de carti la care lucrez acum de zor sa le dovedesc (le-am plasat strategic langa pat);

- mi-am luat 2 obiective noi pentru aparatul foto pe care le-am folosit, zic eu, cu succes la concerte;

- am primit cele mai multe cadouri ever de acest Craciun si sunt foarte impresionata de chestia asta. Eu de obicei cumpar cadouri celorlalti si imi place sa daruiesc dar acum, am fost total coplesita si e un sentiment minunat sa primesc o groaza de chestii. Multumiri tuturor!

Cel mai mare regret al meu este ca in acest an nu am reusit sa ma tin de scris pe blog, dar sper sa recuperez in 2012.

Va doresc si voua, la fel cum imi doresc si mie, un nou an cat mai bun!

Top albume 2011

2011-12-28T23:22:00.003+02:00

1. Dream Theater - A Dramatic Turn of Events
2. Pain of Salvation - Road Salt Two
3. SIXX AM - This Is Gonna Hurt
4. Mr. Big - What If...
5. Alice Cooper - Welcome 2 My Nightmare
6. Devin Townsend Project - Deconstruction
7. Whitesnake -Forevermore
8. Blackfield - Welcome To My DNA
9. In Flames - Sounds Of A Playground Fading
10. Lake of Tears - Illwill

:-)

Merry X-mas!

2011-12-25T12:02:00.002+02:00

Sper ca albastrul acestui Craciun pe care il am eu, sa fie un rosu aprins pentru voi toti :-).

Cronica Trooper - lansare Voodoo Bucuresti

2011-12-11T16:54:00.004+02:00

Trooper au lansat anul acesta un nou album, "Voodoo". Intr-o prezentare inedita (albumul fiind disponibil doar on-line sau pe un stick, insotit de o papusa voodoo), noul album a avut parte de o lansare pe masura in Bucuresti, pe 8 decembrie. Adunarea s-a dat la The Silver Church Club, unde intrarea era luminata de torte, anticipand intr-un fel atmosfera incinsa ce avea sa se creeze odata cu inceputul concertului.

In tot acest turneu de promovare al albumului Voodoo (ce s-a incheiat deja, la momentul la care scriu aceasta cronica), Trooper au fost insotiti de o tanara trupa din Braila, Addiction.

Addiction se autodefinesc stilistic ca hard & heavy cu influente progressive si muzica lor suna foarte bine live. Nu a fost prima data cand i-am vazut in concert (ii mai vazusem la Targoviste, tot in acest turneu) dar joi, trupa asta a stralucit cu adevarat. Addiction au prezentat un setlist format din piese propri ("Antisocial", "O Singura Viata") si cover-uri (Dream Theater - Hollow years, Metallica - Enter sandman).

Piesele lor au incalzit publicul asa cum trebuia si au fost aplaudati de toata lumea. Din punctul meu de vedere, Addiction sunt o trupa cu un pas mai sus decat celelalte trupe tinere din underground, datorita talentului lor, perseverentei, inspiratiei si unui turneu care le-a adus cu siguranta nenumarati fani, printre care ma numar si eu. Bravo si la mai mare, Addiction!

Dupa aceasta deschidere, s-a tras cortina (imprimata cu numele de Trooper), semn ca ni se pregatea ceva in spatele acesteia. Stiam dinainte ca acest show este unul la care se lucreaza de cateva luni dar, nici in cele mai frumoase vise nu puteam sa anticipez ceea ce s-a intamplat pe scena de la The Silver Church. Intre scena si public s-a lasat un spatiu special pentru echipa de spectacole pirotehnice Hypnosis, ce avea sa incalzeasca la propriu publicul si sa intregeasca un show metalic de nota 10.

La momentul cand s-a tras cortina, atentia ne-a fost captata imediat de ceea ce se intampla pe scena: Trooperii erau imbracati in costume noi (de la Rebel Style), aveau niste masti uriase pe fata, doua domnisoare se jucau cu focul la propriu in fata publicului iar prima piesa ce se auzea din boxe era chiar piesa "Voodoo" ce cu ritmul sau te prindea si ajungeai sa repeti obsesiv o data cu Coiotu: "Uita de tine, intra in vis si asculta de mine!".

A doua piesa a fost tot una de pe noul album, "Rugaciunea soldatului", o piesa ce se va regasi probabil in multe din setlisturile concertelor viitoare iar apoi, ne-am intors cu totii in timp cu piesa "De la inceputuri" (o surpriza pentru toata lumea, fiind cantata foarte rar in concerte). Dar surprizele nu s-au incheiat aici, era doar preludiul a ceea ce avea sa urmeze. S-au cantat piese de pe toate albumele Trooper, o retrospectiva ce a durat aproape 3 ore si care parea un vis ce nu as fi vrut sa aiba sfarsit.

Trooper si-au amintit de primele lor concerte in Bucuresti si piesele pe care le cantau atunci in engleza ce s-au regasit ulterior pe albumul Trooper I, asa ca am avut parte de "Totul e fals" si "Orizonturi" in variantele originale. Piesele "In stele" si "O viata este prea mult", doua piese foarte lungi si complexe, si-au gasit si ele locul in setlistul acestui concert special.

Piesa "Radacini de lume", o piesa instrumentala ce se potriveste foarte bine intr-un show live a fost un fel de introducere pentru momentul imediat urmator, trecerea prin albumul "Vlad Tepes", un album de care eu ma simt foarte atasata. Sunt mandra ca sunt din Targoviste si albumul asta spune istoria noastra, asa cum a fost ea, in ritm de rock.

Au fost si invitati speciali pe scena alaturi de Trooper, ca de fiecare data la o lansare de album. Pe langa un artist de la teatrul Masca ce a venit pe picioroange si ne-a tinut cu sufletul la gura pe toti, cu un medley format din piese rock clasice romanesti (Semnal M, Chrom Dioxid, Iris, Compact) Trooper le-au facut intrarea lui Gabi "Gurita"Nicolau si Eugen Mihaescu (ex-Krypton) alaturi de care au cantat hit-ul "Fara teama".

"Doar a mea" si "17:00" nu au facut decat sa ne faca pofta sa vrem si mai mult Trooper. Si acestia, ca de obicei, nu au dezamagit si au continuat sa ne tina in priza cu cele mai bune dintre creatiile lor. A urmat un moment acustic, asa cum a fost si concertul de reintoarcere pe scena pentru Balaurul din primavara si am avut parte de un colaj format din "Pentru tot ce-a fost", "Catre alte vieti", "Dorinta" si "Unde esti".

Cei care au mai fost la concerte Trooper stiu ca de la un astfel de concert nu lipsesc niciodata trei piese. Astfel, "Amintiri", "Tari ca muntii" si "Strigat" au fost cantate de public cot la cot cu cei de pe scena. O nebunie ce mi-a adus o zdravana durere de ceafa a doua zi.

Pentru bis, fiindca Trooper nu ar fi putut sa plece din club fara asa ceva, acestia i-au chemat pe scena pe invitati si pe Addiction si au cantat "Vino cu mine", o piesa ce va deveni probabil un imn al tinerei generatii de rockeri. Acesta a fost finalul, o seara memorabila ce nu va fi uitata prea curand de cei prezenti la eveniment.

Multumim Trooper pentru ca existati, pentru muzica voastra si dedicarea fata de scena rock, ne inclinam in fata voastra!

Hai cu rocku'!

Cronica Hammerfall, L.O.S.T. si Blind Spirits in Hard Rock Cafe

2011-12-02T18:26:00.003+02:00

Hammerfall sunt o trupa cu care m-am intalnit muzical in liceu si care mi-au ramas in amintire cu cateva piese ce faceau furori prin rockotecile de atunci. Anii au trecut si sfarsitul lui 2011 i-a adus pe suedezi prima data la Bucuresti intr-un concert la Hard Rock Cafe. Trebuie sa recunosc ca eram foarte entuziasmata si de trupele ce trebuiau sa deschida seara, mai ales Death Destruction (trupa formata din fosti membri ai trupei Evergrey).

In ziua concertului am aflat ca trupele din deschidere au fost inlocuite cu 2 trupe romanesti, la momentul respectiv nu stiam prea multe detalii de ce s-a intamplat asta. Am trecut peste dezamagirea initiala si am zis ca nu o sa las asta sa imi strice seara. Pana la urma, au fost alese sa cante Blind Spirits si L.O.S.T., trupe romanesti pe care le stiam, le mai vazusesem in concert si care nu suna rau deloc.

Am ajuns la Hard Rock Cafe putin inainte de ora 21 si am constatat ca Blind Spirits erau deja pe scena. Cu parere de rau ca nu i-am prins de la inceput, m-am dus direct in primul rand in fata scenei pentru niste poze si am ascultat ultima piesa a lor din seara respectiva, "Road of broken hearts". Sunetul era foarte bun, luminile asemenea asa ca inceputul serii se anunta promitator. Despre Blind Spirits trebuie sa va spun ca sunt una dintre putinele trupe de hard & heavy care exista la noi, ca s-au reunit de o luna de zile in care au avut deja 3-4 concerte si ca pregatesc un nou album pentru 2012. Cred ca o sa mai auzim de ei cat de curand.

L.O.S.T. au acaparat repede scena si chiar daca au fost intr-o formula restransa (fara basist), au avut un show plin de energie. Nu stiu cum s-a vazut de pe scena, dar din public eu am vazut multe plete agitate si un tobar care rupea sunetul in doua cand incepea sa bata. L.O.S.T. au cantat mai multe piese de pe albumul lor "Remains Of Pain" lansat in 2010 dar si piese mai vechi, cum ar fi piesa ce a incheiat spectacolul, "Ziua ce vine". O sa incerc sa mai ajung pe la concertele lor in viitor pentru ca suna foarte bine live.

In fata scenei s-a aglomerat cu adevarat putin dupa ora 22, cand si-au facut aparitia si baietii de la compania de securitate ce au montat niste "gardulete" pentru a tine publicul departe de scena. Au amenajat un mic spatiu in fata scenei dar care nu si-a dovedit utilitatea pentru fotografi pentru ca nimeni nu a avut acces acolo. Din spatele baricadelor si printre fani, cei cativa fotografi din presa si-au facut treaba cum au putut, avand totusi avantajul de a fotografia pe parcursul intregului concert.

Hammerfall nu s-au mai lasat asteptati si au pornit asaltul in uralele fanilor prezenti la concert. Headbanging sincron, lumina rosie si heavy-power marca Gothenburg au fost elementele remarcate de mine la inceputul acestui concert. Nu ma asteptam ca Hammerfall sa ma fascineze asa cum au facut-o, nu le-am dat niciodata prea multa atentie in amalgamul de trupe si genuri muzicale pe care le ascult dar mi-am dat seama de cum au inceput sa cante ca nu exista un loc mai potrivit in care sa imi fi petrecut seara de 30 noiembrie.

Foarte deschisi in fata publicului si uimiti de primirea calduroasa ce le-au facut-o fanii, suedezii au dat ce au avut mai bun pe scena si setlistul a fost presarat de hit-urile mult asteptate de fani: "Any Means Necessary", "Last Man Standing", "Always Will Be", "Riders of the Storm", "Let the Hammer Fall" (pe care s-a auzit foarte tare vocea publicului) si "The Dragon Lies Bleeding".

Publicul a avut un rol esential pe parcursul acestui concert, ma uitam printre fani si vedeam bucuria pe care numai muzica preferata o poate aduce in sufletele acestora. Hammerfall m-au prins in vraja lor si m-au castigat drept fan dupa doar 2-3 piese (mi se intampla din ce in ce mai rar asta, dupa cate trupe am vazut live pana acum). Joacim Cans este un vocal si un lider innascut, care s-a facut remarcat nu doar prin vocea sa unica ci si prin carisma si usurinta de a comunica cu publicul. Chitaristii si basistul au stralucit pe parcursul intregului concert, s-au agitat incontinuu si printre acorduri, isi faceau timp sa zambeasca sau sa faca cu ochiul spre fanii din primele randuri.

Nu puteau sa se lase plecati fara un bis si astfel am avut parte de inca 3 piese: "Glory to the Brave", " One More Time" si "Hearts on Fire" ce a incheiat excelent o seara incredibila. Ma bucura de fiecare data cand pot sa zic ca plec de la un concert cu o amintire nepretuita si mai bogata cu o noua trupa in arsenalul celor pe care le categorisesc ca trupe "must see again".

Trebuie sa mentionez ca m-a surprins prezenta scazuta a fotografilor si in general, a presei de rock la acest eveniment, fapt explicabil probabil de numarul mare de concerte din ultima vreme. Pacat, a fost un eveniment mai mult decat reusit.

Acestea fiind spuse, tin sa multumesc organizatorilor ca au adus in Bucuresti trupa asta magnifica si ca au reusit sa aleaga rapid 2 trupe romanesti pentru a inlocui locul lasat lipsa de trupele de deschidere ce au ramas blocate prin Budapesta. A fost o seara de neegalat!

Neata

2011-12-01T12:07:00.002+02:00

A trecut iar ceva timp in care nu am mai scris pe aici. Am avut un examen greu, nu stiu cum se va termina odiseea asta dar acum partea buna este ca a trecut. Cu ajutorul examenului asta, m-am trezit acasa de ziua mea. Dupa vacanta din Germania de acum 2 saptamani (stiu, trebuie sa scriu si despre ea pe blog), am din nou cateva zile bune de liniste - liniste, impropriu spus fiindca stiti ca eu functionez in ritmuri de rock & metal.

Trebuie sa va multumesc tuturor celor care v-ati amintit de ziua mea si mi-ati transmis urarile voastre, celor care m-au scos din casa pe 29 noiembrie dupa 3 zile si mai bine de invatat si mi-ati facut ziua mai frumoasa, multumesc si colegilor de la site care sunt niste draguti si nu ma uita niciodata si pe care trebuie neaparat sa ii convoc la o prajitura, va multumesc tuturor ca sunteti alaturi de mine no matter what.

Este 1 decembrie astazi, incepe un nou sezon si urmeaza sarbatorile de iarna. A trecut luna mea preferata a anului (noiembrie!) si nu a fost rau deloc. S-a terminat in glorie cu un concert Hammerfall care mi-a placut enorm si voi scrie o cronica si voi publica o galerie foto.

Dupa cum vedeti, am treaba cu rocku' asa ca pentru moment, va las cu niste muzica:

Too short

2011-11-24T23:07:00.001+02:00

Mor de necaz cand vad cat de repede zboara timpul si cate as mai vrea sa fac si nu am cand. Argh!!

Cronica Alter Bridge @ Kesselhaus (Munchen) 16.11.2011

2011-11-20T22:35:00.003+02:00

De fiecare data cand am ocazia sa mai plec din tara, chiar si pentru cateva zile, imi place sa imi caut si cate un concert si sa traiesc experienta unui astfel de eveniment ca spectator. Nu am prins foarte multe evenimente in afara, dar anul asta am avut noroc sa prind cateva trupe in concert care imi plac foarte mult si care inca nu ne-au calcat plaiurile mioritice. Este si cazul trupei americane Alter Bridge, pe care am avut ocazia sa o vad pe 16 noiembrie la Kesselhaus in Munchen.

Concertul se anunta interesant, mai ales ca era sold out cu mai bine de o luna inainte. Pentru cei care nu sunt familiarizati cu Alter Bridge, ei sunt o trupa formata din fosti membri ai trupei Creed si Myles Kennedy (simpaticul vocalist ce colaboreaza in ultima vreme cu Slash). Au trei albume la activ dintre care ultimul, "AB III", lansat in 2010.

Am ajuns la club destul de tarziu, cu doar 10 minute inainte ca trupa din deschidere sa dea startul showului. Am intrat fara probleme si am descoperit o mare de oameni intr-o hala imensa. Dupa estimarile mele, erau undeva la 2.500 de fani Alter Bridge si mult mai multi baieti decat m-as fi asteptat. N-am mai stat sa caut garderoba dar am aruncat un ochi din zbor spre standul de merchandise bine aprovizionat de langa intrare (aveam sa fac o oprire acolo la finalul concertului). Mi-am facut loc cu greu prin multime si m-am pozitionat central in asteptarea concertului ce statea sa inceapa.

Trupa ce a insotit Alter Bridge in acest turneu european este Black Stone Cherry, tot o trupa americana. Desi eram total nepregatita pentru aceasta trupa din deschidere, au reusit sa ma binedispuna si mi-a placut ceea ce am auzit. Experienta de 10 ani a trupei si-a spus cuvantul si au fost foarte bine primiti de catre publicul german. Cu un setlist ce a inclus aproape 15 piese, Black Stone Cherry nu au fost doar o trupa de deschidere ci aproape un co-headliner. Din ce am recunoscut la concertul lor: cateva acorduri din "Iron Man" in intro-ul unei piese de-a lor, un cover Muddy Waters si "Sweet Home Alabama" (Lynyrd Skynyrd).

In pauza dintre trupe, am sperat sa se mai dispereseze publicul din fata scenei ca sa imi fac loc mai in fata dar nu am avut norocul asta. Nemtii asteptau Alter Bridge cu emotie si cu daruire si se abtineau chiar si de la bere.

Alter Bridge au inceput cu "Slip to the Void" si linistea s-a asternut in sala, se auzea numai vocea soptita a lui Myles. Jumatatea piesei a adus explozia de energie si chitari electrice in Munchen si sute de voci s-au facut auzite. Nu ma asteptam la un public asa dedicat acestei trupe dar se pare ca cele 3 concerte din Germania din acest turneu nu au fost suficiente pentru nemti. De-a lungul concertului, Myles a multumit publicului si a declarat ca nemtii sunt un public extrem de nebun si pasional.

A fost un concert pe care l-am trait la cote maxime, am cantat cot la cot cu trupa, am aplaudat si m-am miscat tot concertul in ritmul muzicii pe care o iubesc. Nu a fost nevoie ca trupa sa vina cu un show vizual nemaivazut, au venit doar ei si au cantat iar muzica a fost tot ce imi doream de la trupa asta. Ne-au purtat prin toate albumele lor, au avut un moment acustic absolut divin (in care Myles a cantat "Watch Over You" si "Wonderful life"), au sunat mult mai bine decat pe disc si au transmis multa dragoste prin piesele lor.

Dupa "Isolation", au parasit scena doar ca sa se reintoarca peste cateva minute pentru bis. "Open Your Eyes", urmat de un "dueling guitar solo" al lui Myles cu Mark Tremonti si "Rise Today" au incheiat o seara perfecta in toate punctele de vedere. Trebuie sa mentionez ca sunetul a fost foarte bun pe toate durata showului.

Cand am plecat de la concert nu am putut sa nu ma gandesc cam cat public ar strange trupa asta in Romania la un concert. Vom vedea, la momentul la care se va materializa.

Pana atunci, thumbs/horns up pentru Alter Bridge si hai cu rocku'!

Setlist Alter Bridge:

1. Slip to the Void
2. White Knuckles
3. Ghost of Days Gone By
4. I Know It Hurts
5. All Hope Is Gone
6. Metalingus
7. Broken Wings
8. Come to Life
9. One Day Remains
10. Coeur D'Alene
11. Ties That Bind
12. Wonderful Life
13. Watch Over You
14. Blackbird
15. Find the Real
16. Isolation

Bis:

17. Open Your Eyes
18. Guitar Solo (Myles & Mark)
19. Rise Today

Cronica Amon Amarth, As I Lay Dying si Septic Flesh la Arenele Romane

2011-11-20T15:26:00.005+02:00

Ma asteptam ca la acest concert sa fie ceva mai mult public decat la ultimele concerte bifate de mine la Arenele Romane, insa mie una mi-au fost depasite toate asteptarile. Am ajuns la Arene in jurul orei 19:15 si am vazut multimea de rockeri ce asteptau in frig intrarea in cortul incalzit. Abia se daduse drumul la intrare, cu o intarziere mica dar care in conditii de frig capata proportii foarte mari, iar metalistii se ingramadeau in fata cu disperare. Nu sunt deloc de acord cu aceasta practica, oamenii in Romania nu sunt educati sa stea la coada in ordinea venirii dar se pare ca aseara, cei care au fost smecheri (sau doar au venit foarte din vreme) si s-au ingramadit in fata au avut de castigat.

Imediat dupa ce am intrat in cort a inceput show-ul primei trupe a serii, Septic Flesh cu piesa "The Vampire from Nazareth". Publicul prezent la momentul inceperii concertului: undeva la 200 de oameni. Grecii au avut un show scurt (soarta unei trupe de deschidere) dar care a crescut in intensitate o data cu numarul oamenilor din sala. Sunetul, destul de slab ca volum, a fost bun si fiecare instrument s-a auzit clar pe parcusul cantarii.

Nebunia s-a declansat la piesa "Anubis" cand cortul se umpluse deja mai bine de jumatate. Nu ascultasem foarte mult trupa asta inainte de concert dar mi-au lasat o impresie foarte buna, asa ca sper la un viitor concert al lor la care sa fie cap de afis.

Urmau As I Lay Dying, o trupa la care ma asteptam sa iasa un iures general. Publicul a fost destul de timid in manifestari la inceput dar finalul a fost pe masura numelui trupei si energiei pe care au transmis-o (nebunia s-a terminat cu un wall of death in public). Am dat din cap zdravan (astfel incat acu m-am ales cu o durere de ceafa, se vede ca am cam rarit mersul la concerte in ultima vreme) show-ul fiind bazat mai mult pe muzica si mai putin pe imagine. Fumul trebuia sa contribuie la atmosfera creata de muzica insa din punctul meu de vedere a fost mult prea mult.

La un moment dat abia se distingea ce se intampla pe scena si zau ca imi parea rau. Poate daca era doar fumul de pe scena ar fi fost mai bine, dar "adunat" cu cel al publicului fumator si cu faptul ca cortul nu parea sa aiba o aerisire corespunzatoare, a rezultat o ceata densa. Astept cu interes ziua cand se va interzice fumatul in locuri publice (imi pare rau, fumatorilor) in Romania.

Amintesc cateva piese din setlist, pentru cei care nu au fost prezenti la show: "Anodyne Sea", "Through Struggle", "An Ocean Between Us", "94 Hours", "Condemned", "Nothing left".

Si a venit si momentul mult asteptat in care suedezii Amon Amarth au urcat pe scena din Bucuresti. Le-a luat 20 de ani ca sa ajunga si pe la noi dar dupa reactia lor, cred ca bucuria acestui concert a fost prezenta si pe scena, nu numai in public. Johan Hegg a ramas fara cuvinte de cateva ori cand in pauzele dintre piese publicul nu se oprea din aplaudat si scandat numele trupei. La fel ca un comandant, el a reusit sa dirijeze razboinicii din public si le-a vorbit in limba romana (efort ce trebuie apreciat).

Concertul a inceput cu piesa "War of the Gods" si cei peste 2.000 de metalisti si-au indreptat atentia spre scena. Amon Amarth suna foarte bine in 2011, poate mai bine decat oricand iar muzica lor ne-a purtat pe toti cu gandul spre taramurile nordice si zeii vikingilor de altadata.

"Runes to My Memory", "Destroyer of the Universe" si "Live Without Regrets" au fost niste piese traite la cote intense, dar tot publicul a explodat in urale si pumnii s-au ridicat spre cer la piesa "The Pursuit of Vikings".

Cateva piese mai tarziu, Johan ne anunta ca urmeaza o piesa epica si anume "Embrace of the Endless Ocean" ce este dedicata tuturor celor care nu au mai ajuns acasa. Dupa piesa "Death in Fire", Amon Amarth coboara de pe scena dar nu s-au putut lasa dusi fara un bis. Doar doua piese au mai cantat suedezii ("Twilight of the Thunder God" si "Guardians of Asgaard") conform setlistului turneului actual, cu toate ca eu, ca si probabil o mare parte din public, am fi vrut macar inca o piesa. Asta a fost de data asta, dar cu siguranta va exista o viitoare intalnire cu death metalistii de la Amon Amarth, o trupa foarte iubita in Romania.

Cu toata intarzierea de la intrare si frigul de afara, pot sa concluzionez ca evenimentul in sine a fost unul reusit si am plecat acasa cu un zambet larg pe fata. Rockul, metalul si concertele live aferente imi dau starea asta de spirit si este mai presus de orice.

Pana data viitoare, hai cu rocku'!

Foggy

2011-11-20T13:35:00.003+02:00

M-am intors! A fost fain in Germania dar asa cum stiti, toate lucrurile bune se termina (repede)..

Aveam nevoie ca de aer sa plec undeva departe pentru o perioada asa ca s-a nimerit la fix plecarea asta. Mai multe despre trip-ul nemtesc, in posturile urmatoare.

O data cu mine s-au intors si Gotthard care au scos prima piesa cu noul vocalist. Se numeste "Remember it's me" si va recomand sa o ascultati pe website-ul lor oficial sau pe Youtube aici.

Argh, azi dimineata m-am trezit cu o stare demna de vremea de afara si ma enerveaza de mor.

Packing

2011-11-11T20:21:00.001+02:00

Packing my clothes, packing my camera, packing my laptop, packing my dreams, packing my feelings, packing my everything. Destination: Germany! :-)

Panic attack

2011-11-09T21:45:00.002+02:00

6:00 a.m. suna telefonul
6:35 a.m. Lenore mananca o briosa pe post de mic dejun
6:45 a.m. Lenore se urca in taxi
7:15 a.m. taxiul mai culege o colega
7:40 a.m. taxiul culege si cealalta colega
9:02 a.m. Lenore cu tot cu taxiu' ajunge la Oltenita
...Lenore munceste...
11:30 a.m. lui Lenore ii ghiortaie stomacul de foame
11:40 a.m. Lenore primeste sandwich-uri fara sa ceara!
...Lenore munceste...
4:55 p.m. Lenore se urca in taxiu cu colegele si multe bibliorafturi cu acte
6:30 p.m. Lenore ajunge la birou, despacheteaza
6:50 p.m. Lenore pleaca spre metroul de la Aurel Vlaicu
7:14 p.m. Lenore este la Unirii unde isi cumpara cativa euros
7:30 p.m. Lenore trece pe la Mec sa isi ia un sandwich, rapusa de foame si de oboseala (a se nota ca Lenore este pe tocuri!)
7:40 p.m. Lenore se urca in tramvai
7:50 p.m. Lenore constata ca s-a urcat intr-un tramvai gresit (Lenore injura)
8:15 p.m. Lenore coboara la o statie pe care o cunoaste si asteapta un autobuz care sa o aduca acasa
8:30 p.m. Vine nenorocitu' de autobuz
8:35 p.m. Lenore este in casa si se chinuie sa trimita un mesaj fiindca inca imbracata, cu rucsacul in spate si cu geaca pe ea
8:40 p.m. Lenore vorbeste la telefon cu family-ul despre ziua de azi
8:50 p.m. Lenore mananca si isi plange de mila

Concluzia zilei de azi: Vreau sa mananc mancare normala si nu junk food, vreau sa muncesc mai putin, vreau sa nu ma mai trezesc asa dimineata, vreau sa ma linistesc cu programul asta draconic si vreau sa treaca mai repede urmatoarele 2 zile ca sa plec in Germania. Ar mai fi cateva doleante legate de viata sociala si sentimentala dar o lasam pe data viitoare, azi a fost deja o zi prea lunga.

p.s. head hurts

Azi este o zi in care ma bantuie multe sentimente

2011-11-08T23:53:00.000+02:00

Road of broken hearts

2011-11-08T22:46:00.002+02:00

I'm walking endless miles of terror
A desert road which leads to failure
Cloudy skies and darkness all around
The silence I hear is too loud

Too many people are walking this road
Together we are here but we are alone
As I wanna feel someone close to me
No one answer, as no one I can see

Niste versuri dintr-un trecut indepartat ce mi-au ramas bine intiparite in minte. Si-acu ascult muzica asta ce candva mi-era refrenul zilelor si noptilor. Nu-mi pare rau de nimic si daca ar fi sa o iau de la capat la fel as face totul, cu bune si rele. Poate-s putin nostalgica dar a fost o perioada foarte frumoasa a vietii mele (daca acu m-am apucat sa dansez si sa topai singura prin casa...haha).

And I'm forever walking on the road of broken hearts...

Outrageous

2011-11-08T22:29:00.002+02:00

Cum sa participi la Vocea Romaniei si sa nu sti piesa "Hey Jude" de la The Beatles? Cum poti sa te consideri muzician si sa nu ai o minima cultura muzicala?

Stau si ma gandesc ca sunt atatia de varsta cu cei 2 concurenti care-s la fel de afoni in ceea ce priveste cultura muzicala si nu numai, incat imi vine sa plang. E trist.

Chiar am numai eu niste asteptari asa mari de la oameni? Cer asa mult?

Happy birthday, Paul!

2011-11-06T10:16:00.003+02:00

Astazi ii uram la multi ani frumosi si cu sanatate lui Paul Gilbert, unul dintre chitaristii mei preferati.

Cronica mea la concetul lui Paul Gilbert de la Bucuresti din decembrie 2010 o gasiti aici:

http://cutedeadlenore.blogspot.com/2010/12/paul-gilbert-live.html

In plus, unul dintre cele mai dragi lucruri mie este pana de chitara de mai jos ce a ajuns la mine prin bunavointa lui Eric Martin (in 17 iunie 2011):

Caledar

2011-11-06T00:01:00.003+02:00

Cateva evenimente pe anul asta la care aveti sanse sa dati nas in nas cu mine:

10 noiembrie - Dream Dealers in Big Mamou
16 noiembrie - Alter Bridge (Munchen)
19 noiembrie - Amon Amarth & As I Lay Dying la Arenele Romane
22 noiembrie - Iced Earth in Silver Church
29 noiembrie - Voodoo in Silver Church
30 noiembrie - Hammerfall & Death Destruction la Hard Rock Cafe
3 decembrie - Celelalte Cuvinte in La Scriitori (Targoviste)
8 decembrie - Trooper in Silver Church
10 decembrie - Trooper in Rockstadt (Brasov)
13 decembrie - Domination in Fabrica

Doctoru' de 2011

2011-11-01T23:18:00.003+02:00

Avem si noi la munci o chestie care se numeste control medical anual. Si vine un nenea sau o doamna doctor care ne intreaba chestii, ne consulta, ne face control la ochi etc.

Daca pana anul asta eu eram aia la care se uitau doctorii cu ochii cascati si puneau intrebari despre ce semnifica tatuajele mele, anul asta am dat de unul mai diliu ca mine. Era un doctor tinerel (in his 30s) cu cercel in ureche si un mod de abodare ce nu aducea nici pe departe a doctor. Printre "glumele" din program s-au numarat chestii legat de varsta, de faptul ca o sa fie ziua mea luna asta, mi-a cerut inelele la control si mi le-a aratat si el pe ale lui (de parca l-ar fi intrebat cineva ceva de ele...), evident insotite de intrebarea daca-s maritata (deja incep sa se faca mistouri d-astea pe seama mea?! wtf?!).

In fine, eu pana la varsta asta am trait cu impresia ca relatia medic-pacient nu ar trebui sa fie apropiata decat in masura in care ar trebui sa ii zici eventualele probleme medicale si el sa te ajute dar na, poate-s eu mai de moda veche. Adaugati la cele de mai sus faptul ca nea doctoru' aducea a Joker-ul din Batman si aveti tabloul complet al minunatei experiente medicale oferita de compania la care prestez munci pe plantatie.

Ah si din evaluarile medicale a reiesit ca sunt OK cu capu', adica nimic grav, netratabil, tensiune de aviator, vedere de soim (cu amandoi ochii deschisi, fiecare separat fiind destul de wacked).

A hell of a day, today...

3 years ago

2011-10-30T21:47:00.002+02:00

me & sis

16 noiembrie

2011-10-30T19:51:00.000+02:00

We could be so much more than we are

Unforgiven

2011-10-28T00:02:00.002+03:00

Pentru ca sunt sucita si nu stiu ce vreau si ma foiesc si rasfoiesc. Si dau cu banul si nici asa nu-i bine.

Am rarit-o rau cu blogul si incerc sa-mi reiau activitatile de pe blog de ceva vreme dar mi-este asa greu sa scriu din nou. Incercarile de pana acum au esuat lamentabil in fata ecranului alb si orice postare mai lunga de cateva randuri si-a gasit sfarsitul inainte de publicare.

Deci, long story short..ce a mai facut domnisoara Lenore de data asta? I've been busy being me and making the same mistakes all over again that it does not even hurt anymore....

Hai ca chiar am scris-o pe scurt si-am dat si asa destule detalii din casa.

Ce va urma?

Niste muzica, niste concerte, niste blogging (hell yeah, o sa trag de mine pana o sa se intample minunea sa scriu din nou ca in vremurile bune, adica 2010), niste Germania, niste tequila sau rom (mi-e pofta de mor chiar acum in timp ce tastez), niste Targoviste, niste plimbari si multe ore pierdute din nopti.

Ce o sa iasa din asta?

Habar n-am :P.

Coloana sonora a postului asta din care n-o sa priceapa nimeni nimic este asigurata de formatia vocal instrumentala Metallica, in amintirea vremurilor din liceu.

Cronica Ten Years After la Bucuresti, 23 octombrie 2011

2011-10-27T22:00:00.012+03:00

O seara linistita de octombrie ce nu anunta nimic special pentru mine. Aveam sa bifez si eu trupa Ten Years After, o trupa ce ne-a mai vizitat in trecut si dupa concertul carora am citit multe cronici pozitive. Tatal meu mi i-a recomandat si el asa ca deja imi schimbasem starea de spirit din "ok, mai bifez un concert" in "ia sa vedem cum le zic baietii astia". Baietii s-au dovedit a fi niste oameni respectabili, dupa cum veti citi in continuare.

Concertul s-a tinut pe 23 octombrie 2011 la Sala Palatului in Bucuresti. Ten Years After au avut de fapt un mini-turneu in Romania, ce a inclus pe langa spectacolul din capitala si alte orase: Iasi, Timisoara, Cluj.

Am ajuns devreme la locatie, sa testam terenul (eu nu mai calcasem la Sala Palatului de cativa ani buni). Am primit locuri in sectorul C, undeva in partea din fata unde am avut o vedere foarte buna spre scena. Mareata Sala a Palatului m-a facut sa regret ca nu se tin mai des concerte rock acolo (da, stiu ca e aiurea sa mergi la concert si sa stai jos, dar totusi este o sala extrem de faina). Mi-a parut rau in special de concertul Therion tinut acolo acum cativa ani si la care eu nu am ajuns.

Desi la inceput parea ca o sa fie un concert la care o sa se cante cu sala aproape goala, incet incet s-a strans public astfel incat la capul de afis a fost o atmosfera deosebita. Media de varsta a publicului a fost undeva pe la 40+ de ani.

In deschiderea spectacolului a cantat trupa Riff. Auzisem de ei dar nu am avut pana acum sansa sa ii prind intr-un concert. Sunt din generatia Iris si Compact, dar pe undeva pe drum s-au ratacit si nu au ajuns sa aiba faima celor mentionati anterior. Banuiesc ca din trupa originala nu au mai ramas prea multi, o parte dintre membrii Riff de azi fiind vizibil mai tineri decat colegii lor. Ceea ce canta ei nu este stilul meu preferat si poate de aceea recitalul lor mi s-a parut mult prea lung si pe alocuri, plictisitor.

Totusi, reactia in sala a fost in general una pozitiva, trupa primind numeroase aplauze. Din setlistul lor, o sa amintesc cateva piese pentru nostalgici: "Caii de lemn", "A trecut vara", "Mr. Jimi" (piesa dedicata lui Hendrix), "Ploua la Woodstock".

Dupa o scurta pauza, si-au facut aparitia pe scena Ten Years After. Chiar de la primele acorduri, era greu sa nu iti dai seama cine este "vedeta" in trupa asta, Leo Lyons, basisul ce nu avea stare si iscodea cu privirea publicul din sala.

De la primele piese, membrii trupei ne-au aratat ca sunt familiarizati cu Romania, multumind publicului pentru sustinere in limba romana. Cei 4 muzicieni au oferit un show de blues ca la carte, reusind sa capteze atentia si aprecierea publicului de la inceput si pana la final.

Formula actuala a Ten Years After este compusa din Leo Lyons (bass), Chick Churchill (clape), Ric Lee (tobe) si Joe Gooch (vocal, cel mai nou membru al formatiei). Suntem trecuti prin piese noi ("I'm Coming On", "King of the Blues", "Big Black 45") si vechi, dar toate suna superb si timpul pare ca sta in loc cand cei din formatie isi demonstreaza virtuozitatea.

Un moment interesant a fost solo-ul de tobe al lui Ric Lee, la piesa "The Hobbit". Mult asteptata "I'd Love to Change the World" aduce cu sine numeroase aplauze si incurajari venite din public, un public cald ce a contribuit intr-o buna masura la spectacolul britanicilor. Imi place sa cred ca am ascultat si vazut pe scena o trupa care intr-adevar a schimbat lumea muzicii prin felul lor de a compune si interpreta. Nu-i deloc o muzica invechita, este o muzica inspirata si jucausa ce nu are cum sa nu te prinda.

Doua ore de muzica, un bis absolut magnific si o seara ce s-a transformat dintr-una obisnuita in ceva cu totul special datorita formatiei Ten Years After. Acum, imi doresc cat mai mult timp pentru ascultat muzica si mers la concerte fiindca imi dau seama ca exista atatea trupe care sunt pur si simplu de neratat si pe care inca nu am avut placerea sa le descopar.

Galeria foto de la acest eveniment o gasiti aici: http://www.letsrock.ro/reviews_Galerie+foto+Ten+Years+After+si+Riff+23102011_303.html

In plus, mai sus este o poza facuta de mine :-).

Shhhh

2011-10-23T23:48:00.001+03:00

This time it's not gonna be a happy ending.

Love it

2011-10-22T14:59:00.001+03:00

I would scream just to be heard
As if yelling at the stars
I was bleeding just to feel
You would never say a word
Kept me reaching in the dark
Always something to conceal

Kottak Attack

2011-10-12T23:16:00.003+03:00

Look what I've got! Sa tot am prieteni de-astia care-mi aduc asa ceva de la concerte.

Cred ca de multa vreme nu am mai fost asa entuziasmata de ceva, inseamna pentru mine mai mult decat orice cadou scump primit vreodata. Ii multumesc lui Liviu pentru poza si pentru toata munca lui de la site la care pune atata suflet.

Voodoo

2011-10-09T02:51:00.002+03:00

Dupa o seara frumoasa cu concert si poze (in lumina lipsa), am ajuns acasa si am zis sa pun un pic ultimul album Trooper la play si sa arunc un ochi la celelalte chestii de pe stick. Zis si facut, m-am infipt cu ochii in booklet stiind ca o sa gasesc acolo pozele colegilor mei de site Alex si Liviu (Bravooo bai pozografilor geniali, care sunteti!).

Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca apar si eu la multumiri si mai ales ca am fost trecuta cu "numele de scena". Astfel, vreau sa revendic numele de Lenore de pe booklet-ul Trooper, eu sunt in toata splendoarea nickname-ului meu :D.

Asta era asa, sa ma dau mare si la voi. Lenore este deja un brand, asa ca the show must go on! Pauza a luat sfarsit.

Inainte sa ma duc la somn, nu uitati cuvintele de mai jos (presimt ca o sa le aud foarte des in urmatoarea perioada):

Uita de tine, intra in vis si asculta de mine!

Outsider

2011-10-05T23:24:00.002+03:00

Cateodata ma simt o straina in propria mea viata. Nu stiu cum fac, dar seara ma paleste mereu o stare foarte nasoala careia nu pot sa ii gasesc nici o explicatie. Sper doar sa se intample ceva si sa nu mai apara...

Am incercat si niste muzica in sensul asta, in ultima vreme am asculta cateva chestii foarte faine. Recomand cu caldura ultimul album Alice Cooper - Welcome 2 my nightmare, ultimul Pain of Salvation - Road salt two si bineinteles, mult asteptatul album Dream Theater - A dramatic turn of events.

O iau incet dar am de gand sa revin la forma mea de anul trecut in ceea ce priveste scrisul pe blog. Nu pot sa las deoparte bucuria de a scrie, indiferent cat de bine sau rau imi este in viata asta din afara on-line-ului. Mi se intampla in continuare lucruri minunate despre care trebuie sa scriu sa ramana aici (pentru mine, pentru voi, pentru tot ceea ce inseamna scrisul).

Weekendul trecut am fost la In Flames si mi-a placut mult. Am reusit sa screw up toata partea cu pozatul (cred ca de emotii ca nu am mai pozat de mult..) dar cumva pana la urma, am reusit sa public ceva cu ajutorul dat la editat de Alex.

A iesit ce vedeti in link-ul de mai jos si ma mandresc cu o singura poza (prima!):

http://www.letsrock.ro/reviews_Galerie+foto+In+Flames+Arenele+Romane+1+octombrie+2011_289.html

off to sleep I go
nighty night
Lenore

To the shoreline

2011-10-04T00:32:00.000+03:00

Love, you know that I can make you stronger.
Love, you know that I can make you brave.
But there's one thing that you must remember:
That I am too far gone for you to save.

Concerts

2011-10-03T00:19:00.003+03:00

Abia astept weekendul viitor! Daca weekendul asta am bifat si eu prima data In Flames (si n-a fost rau deloc, ba din contra), urmatorul am intalnire cu Trooper la Targoviste si cu Pain of Salvation - yay! O sa prestez niste poze si cronici, ramaneti pe frecventa :D.

An anthem for the fall

2011-09-08T23:57:00.002+03:00

Thanks to Vlad & Waybee for sharing!

No pics

2011-08-28T20:34:00.003+03:00

Din pacate, nu am reusit sa fac pozele alea cu casuta in weekendul asta. M-am luat cu cititul (am mai bifat o carte de Stephen King, I love this man!) si cu alte chestii si nu am mai apucat. Oricum, nu va uit si cat de curand o sa le fac si public pe aici.

Intre timp, sa va povestesc un pic cum e cu viata in apartamentul meu situat in maretul ansamblu rezidential (atat cat am apucat sa pricep si eu din ea in 3 saptamani). Trebuie mentionat ca eu pana acum nu am stat niciodata singura perioade lungi de timp. Deocamdata (pentru vreo inca 2-3 saptamani) o sa stau cu sor-mea, dupa care voi ramane sa stau singura. Nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma intristez pentru chestia asta, o sa vad la momentul respectiv.

Viata este oarecum linistita, in bloc este destul de putina lume, foarte rar dau nas in nas cu vreun vecin. La mine la etajul 7 din 8 apartamente sunt ocupate 3. Este curat in bloc, avem 2 lifturi (thanks God, mai ales ca stau la 7), avem paza si supraveghere video (smile!). Am zis oarecum linistita fiindca am apartamentul cu vedere la Sos. Colentina care era super circulata si se aud masinile si ziua si noapte. Cred ca o sa ma obisnuiesc cu asta pana la urma..:-).

In rest, in apartament am apucat sa mobilez si utilez doar cu strictul necesar. N-am corpuri de iluminat de nici un fel, nu am gasit nimic sa-mi placa (astept recomandari in sensul asta pls, thanks!). Pe langa asta, am un spatiu mareee si gol unde ar trebui sa imi construiesc livingul. O sa vina si ala, cand o sa mai fac rost de niste banuti, intr-un luna maxim doua. Saptamana trecuta am primit si primele 2 facturi, de la Enel si de la Romtelecom. Platit si scapat de ei pana luna viitoare!

Cam atat pentru azi.

Gata cu pauza

2011-08-24T21:29:00.004+03:00

Am luat o pauza mare (cea mai mare probabil, din ultimii 3 ani). Pauza de la scris pe blog, bineinteles. Am fost ocupata dar in acelasi timp pot sa spun ca am fost si sunt foarte entuziasmata de toate chestiile noi care mi s-au intamplat. Nu o sa insir acum toate lucrurile care m-au tinut ocupata dar pot sa va spun ca mi-a lipsit sa scriu si sa primesc feedback-ul vostru la postarile mele.

Pauza fiind gata, sa va spun ce minuni mai face Lenore. In primul rand, astept cu mare nerabdare concertele din toamna asta: Pain of Salvation, In Flames, concertele Trooper si albumul "Voodoo", Amon Amarth si chiar si Hammerfall. Un alt moment muzical demn de mentionat este concertul Opeth si Pain of Salvation pe care o sa il vad pe 27 noiembrie in Munchen. Da, ma duc 5 zile sa vizitez Germania si ma intorc inapoi chiar de ziua mea. Asta e asa, cadoul meu pentru mine de ziua mea (yes!).

Dar pana la concertele astea, mai avem un pic de asteptat asa ca o sa va spun si un plan din viitorul apropiat. Weekendul asta vreau sa fac poze la casuta mea si o sa va le arat si voua. Iubesc fiecare bucatica din casa asta, am ales eu tot ce este pe aici. Nu este gata cu totul, dar ma descurc mai mult decat decent cu ceea ce am. Si cel mai bun lucru este ca este a mea (si a bancii, detalii...).

Lenore is back and is here to stay!

Bon Jovi la Bucuresti sau visele devin realitate

2011-07-11T20:36:00.005+03:00

Intr-o atmosfera incendiara din toate punctele de vedere, peste 50.000 de oameni au asistat pe 10 iulie la primul concert al trupei Bon Jovi din Romania. Intreaga productie a show-ului a fost una impresionanta, pe masura capului de afis. Nu pot sa nu amintesc de scena uriasa si ecranele aferente care au asigurat o vizibilitate foarte buna chiar si pentru fanii aflati la peluza Casei Poporului.

Am ajuns pe la ora 18.00 la locatie si am avut inspiratia sa aleg pentru intrare partea opusa celei de la metrou Izvor, astfel ca in mai putin de 5 minute eram inauntru. Dupa un scurt tur pe la standul de jetoane si la cel cu tricouri oficiale (de unde nu mi-am luat nimic), mi-am cautat un loc strategic in Golden Circle. Am observat ca exista si acel mult vehiculat Diamond Circle unde au avut onoarea sa stea primii 300 de fani veniti la concert. Nu prea mi-a placut mie aspectul asta (fiindca nu s-a anuntat ca exista posibilitatea asta), mai ales ca in Diamond Circle era plin de bulgari ce arborau steaguri de la ei din tara, dar am inteles miscarea organizatorilor - aveau un spatiu in mijlocul scenei si trebuiau sa-l umple cumva. Plangerile se opresc aici fiindca de cand a inceput concertul, totul a fost de poveste.

Am avut parte de 2 trupe in deschidere: QuantiQ si Stillborn. Pe QuantiQ nu mai avusesem ocazia sa ii vad in actiune dar pentru o trupa asa tanara cum sunt, cred ca si-au indeplinit cu succes misiunea deschiderii pentru un nume asa mare. Ma asteptam sa ii vad coplesiti de emotii dar nu a fost cazul. Au venit, au cantat si au primit numeroase aplauze, astept sa ii revad intr-un concert de club cu prima ocazie.

Stillborn nu-mi erau deloc necunoscuti, eu fiind in tema cu activitatea trupei inca de la infiintare. M-am bucurat enorm ca au avut ocazia sa deschida pentru Bon Jovi, din punctul meu de vedere si-au meritat pe deplin locul pe scena. Piata Constitutiei nu a respirat timp de cateva secunde bune cand solista Aura a inceput sa cante versurile piesei "Ratacire". S-a vazut ca s-au simtit excelent pe scena, desi era o caldura aproape insuportabila. Din setlistul lor trebuie sa amintesc piesa "Stop" la care se pornise o frenezie generala in public, toata lumea aplauda spectacolul desi celor mai multi le era total necunoscuta trupa. Bravo Stillborn, vrem bis!

Trebuie sa mentionez ca echipa de la securitate a oferit constant apa celor din primele randuri de-a lungul concertului, aceeasi apa care cativa metri mai incolo era 5 ron paharul. Multumiri!

Si a venit si ora 20.00, ora anuntata in programul oficial pentru incepul concertului Bon Jovi de la Bucuresti. Eram in stare sa fac un pariu ca vor intarzia macar jumatate de ora, dar as fi pierdut glorios (nu se poate altfel la mine). Jon si compania (formata din nume nu mai putin cunoscute: Richie Sambora, Tico Torres, David Bryan, Hugh McDonald) si-au inceput concertul cu piesa "Raise your hands" iar de-aici incolo a inceput magia. Nici in cele mai frumoase vise nu speram la un concert de 3 ore in care trupa si publicul sa cante si sa danseze incontinuu.

A fost cel mai frumos public pe care l-am vazut vreodata, public ce a vibrat in ritmul muzicii si al emotiilor transmise de aceasta. Jon parea sincer impresionat de noi si ne-a adresat multe multumiri si chiar ne-a promis ca vor reveni.

Setlistul ne-a purtat atat prin piesele clasice Bon Jovi ("You give love a bad name", "Runaway", "Bad Medicine") cat si prin albumele mai noi: "Lost highway", "We weren't born to follow", "We've got it goin' on". Fiecare piesa a fost primita cu multe aplauze, fiecare gest venit dinspre scena a fost aclamat indelung. In acordurile de inceput ale piesei "It's my life" publicul a explodat ca un vulcan, nu credeam ca o sa vad vreodata atata bucurie pe fata oamenilor aflati la un concert.

Jon m-a impresionat cel mai mult, atat prin vocea care l-a tinut sa ne incante 3 ore cat si prin faptul ca a dansat si topait tot concertul in conditiile in care fusese de curand operat la genunchi. Absolut fenomenal omul acesta!

Publicul i-a cantat "Happy birthday" lui Richie Sambora, a fost un moment foarte frumos ce s-a repetat si cand acesta impreuna cu Jon a venit in partea din fata a scenei pentru a canta "I'll be there for you". Abia in timpul concertului, vanzadu-l pe Richie pe scena manuindu-si chitara, i-am inteles pe cei care ziceau ca nu-si doresc sa vina la un concert Bon Jovi la care Richie sa nu fie prezent (asta in perioada cand se anuntase ca acesta este posibil sa lipseasa de la concertul de la Bucuresti).

Asa cum speram sa se intample, a aparut la un moment dat si un steag al Romaniei, inscriptionat si cu numele Bon Jovi ce a ajuns in bratele lui Jon (daca nu gresesc era in timpul piesei "Bed of roses"). Nu stiu pentru altii cum este, dar pe mine treaba asta cu steagul este impresionanta de fiecare data.

Am crezut ca show-ul se apropia de final cu piesele "Someday I'll be Saturday night", "Have a nice day" si "Keep the faith". Greseam din nou. Au revenit pentru un prim bis de 4 piese la finalul carora Piata Constitutiei devenise din nou vulcanul nestavilit. Si a urmat finalul perfect: "Always" (pe care mi-o doream enorm!), "These days" (o alta piesa pe care o iubesc) si un cover la "Twist and shout" la care am dansat tot timpul cu toate ca abia ma mai tineau picioarele. Mi-ar fi placut sa aud si "Blaze of glory" dar as fi nerecunoscatoare sa mai emit vreo pretentie dupa 3 ore perfecte de muzica si show.

A fost o seara istorica, zic asta fara pic de tagada. Pana la mult sperata revedere cu Bon Jovi, ne ramane sa vedem pozele si filmarile de la concertul din 10 iulie, concertul anului 2011 din Romania in opinia mea!

Hai cu rocku'!

Setlist:
Raise Your Hands
You Give Love a Bad Name
Born to Be My Baby
We Weren't Born to Follow
Lost Highway
It's My Life
In These Arms
Runaway
We Got It Goin' On
Captain Crash & the Beauty Queen From Mars
Bad Medicine / Happy Birthday / Hot Legs / Old Time Rock 'n'Roll
When We Were Beautiful
Bed of Roses
I'll Be There For You
Who Says You Can't Go Home
I'll Sleep When I'm Dead
Someday I'll Be Saturday Night
Have a Nice Day
Keep the Faith

Encore 1:
Dry County
Wanted Dead or Alive
Blood on Blood
Livin' on a Prayer

Encore 2:
Always
These Days
Twist and Shout

Long time, no see

2011-07-04T22:34:00.002+03:00

Imi pare rau ca am cam abandonat blogul dar in ultima vreme am reusit sa-mi planific pana si ultima secunda dintr-o zi. Sunt fully booked si pentru urmatoarea perioada: munca, Targoviste, Bon Jovi, munca, Kavarna (maraton!!), munca, probabil in sfarsit mutat la casuta mea si tot asa.

Ah ca tot am adus vorba de casuta mea, situatia sta in felul urmator: stau bine la mobilat si la electrocasnice, stau prost la utilitati. Daca aveti nevoie de ceva de la Enel, puteti sa va dati cu fundul de pamant. O sa fie fix degeaba. A trecut mai bine de o luna de cand mi s-au aprobat toate actele si gigeii aia tot nu au venit sa-mi puna contoarul. Ma tin in loc si cu internetul si cu mutatul si cu tot.

Cam atat pentru azi, fug la somn!

Mr. Big la Bucuresti, 17 iunie 2011

2011-06-19T23:02:00.003+03:00

La aniversarea a 40 de ani de Hard Rock Cafe, am primit un nesperat cadou la noi in Romania. Ma refer bineinteles la prezenta si concertul celor de la Mr. Big din 17 iunie 2011 de la Bucuresti. Ii iubesc si ma bucur enorm ca am avut onoarea sa ii vad live in cadrul actualului turneu mondial.

Hard Rock Cafe din Bucuresti nu este una dintre cele mai bune locatii pentru un concert rock, acustica nu ajuta prea mult, scena este mica si joasa, preturile sunt peste medie, dar daca ei i-au adus pe Mr. Big nu a mai contat nimic din toate astea si am fost prezenti la datorie cu aparatele foto de gat si muzica in suflet.

Putin dupa orele 22.00, asa cum era trecut si pe afis, in acordurile piesei "Undertow" (prima piesa de pe ultimul album Mr. Big - "What if...") isi fac aparitia pe scena Billy Sheehan, Paul Gilbert, Eric Martin si Pat Torpey. Sunetul din fata scenei este amestecat astfel incat, daca nu as fi stiut primele doua piese probabil ca nu as fi inteles nimic din ele.

La a treia piesa ("Daddy, brother, lover, little boy") sunetul se regleaza astfel incat distingem si noi fiecare instrument in parte. Bassul in mod special se aude foarte bine, chitara ceva mai slab, lucru ce ramane asa cam pana la sfarsitul concertului. As fi vrut sa-l fi auzit mai bine pe Paul Gilbert, este un adevarat zeu al chitarii! Cu toate neajunsurile sunetului, trupa s-a prezentat excelent pe scena, Eric a venit de nenumarate ori si a dat mana cu cei din primul rand, am simtit o apropiere a trupei de public asa cum rar am mai vazut pana acum.

In concert s-au impletit foarte bine piesele clasice Mr. Big ("Green tinted sixties mind", "Take cover", "Just take my heart") cu multe piese de pe noul album (in total ne-au cantat nu mai putin de 8 piese de pe "What if...").

Solo-urile de bass ale lui Billy Sheehan au fost momentele de maxim ale spectacolului, duelurile cu Paul Gilbert fiind de asemenea intens aplaudate de public. Aclamate au fost si hiturile "Addicted to the rush" si "To be with you" dupa care s-a starnit o frenezie generala, Mr. Big nu se mai lasau plecati de pe scena.

Ne-au cantat 2 coveruri de exceptie, "Smoke on the water" la care si-au schimbat instrumentele intre ei (Paul la tobe, Billy la voce, Pat la bass si Eric la chitara initial, dupa care au schimbat iar si Pat a trecut la voce iar Billy la chitara si Eric la bass). A iesit demential! Profitand de ocazia cu ziua Hard Rock Cafe, Mr. Big le-au urat "La multi ani!" asa cum au stiut ei mai bine, cu un cover la piesa "Happy birthday" (The Beatles).

"Colorado bulldog" a incheiat o seara superba ce ar fi putut sa fie una perfecta cu ajutorul unui sunet adecvat. Ce m-a uimit insa, este interesul scazut al publicului roman pentru o trupa cum este Mr. Big. Din ce am vazut la concert, nu cred ca au fost mai mult de 600 de oameni la acest concert pe care eu l-as fi vrut cel putin la Arenele Romane (sau alta locatie similara de 2000+ de persoane).

O galerie foto a concertului gasiti aici: http://www.letsrock.ro/reviews_Galerie+Foto+Mr+Big+in+Hard+Rock+Cafe+17062011_241.html

Setlist:
01. Undertow
02. American Beauty
03. Daddy, Brother, Lover, Little Boy (The Electric Drill Song)
04. Green-Tinted Sixties Mind
05. Take Cover
06. I Won't Get in My Way
07. Stranger in My Life
08. Once Upon a Time
09. A Little Too Loose
10. Road To Ruin
11. Price You Gotta Pay
12. Just Take My Heart
13. Merciless
14. Still Ain't Enough for Me
15. Around The World
16. Addicted To That Rush
17. To Be With You
18. As far as I can see
19. Smoke on the water (Deep Purple cover)
20. Happy Birthday (The Beatles cover)
21. Colorado Bulldog
22. Baba O'Riley (The Who cover)

Not a nice guy but a magnificent show!

2011-06-16T22:52:00.002+03:00

Legenda rock Alice Cooper ne-a mai facut o vizita, dupa concertul electrizant de la Romexpo din 2007. Turneul "No more Mr. Nice Guy" s-a oprit si la Bucuresti, mai exact la Arenele Romane, pe 14 iunie. A fost un concert superb, cei care nu ati venit ati pierdut unul dintre cele mai bune show-uri pe care le-a vazut Romania ultimilor ani.

Am avut parte si de o trupa de deschidere, Iris. Concertul Irisilor mi s-a parut lung si plictisitor, ei cantand multe piese de pe ultimul album cu care recunosc ca nu prea eram familiarizata. Cu toate acestea, au avut un concert bun si au reusit sa stranga foarte multe aplauze din partea publicului. Dintre piesele mai vechi pe care le-au cantat amintesc "Tot zbor", "Floare de iris", "Lady in black".

Un pic dupa ora 21, insusi Alice Cooper a dat startul nebuniei ce a inceput in acordurile piesei "The black widow", dupa caderea cortinei. Ca un dirijor, Alice a condus atat instrumentistii de pe scena cat si publicul de-a lungul concertului ce a inglobat momente teatrale, momente horror, momente amuzante, nu i-a scapat nimic magnificului showman.

Fiecare piesa a avut povestea ei si a fost o nebunie de la prima la ultima piesa. Playlistul a cuprins atat piesa clasice ("I'm eighteen", "Billion dollar babies","Feed my Frankenstein", "Poison") cat si piese mai noi, precum "Brutal Planet" sau "I'll bite your face off".

Alice a fost intr-o forma exceptionala, a cantat foarte bine iar show-ul vizual a fost doar completarea perfecta a celui auditiv. Sarpele boa vehiculat in presa si-a facut aparitia la piesa "Is it my body" cand a stat incolacit in jurul gatului si pe umerii lui Alice. Pe langa acesta, din recuzita au mai facut parte un manechin, un "fotograf" din presa rock (ce a sfarsit injunghiat de sabia lui Alice), o mascota de aproape 3 metri (ce a aparut la piesa "Feed my Frankenstein"), nelipsita ghilotina, imense baloane colorate pline cu confetti, haine cu tinte, camasi pictate cu sange si chiar steagul tricolor fluturat in timpul bisului.

Un moment deosebit a fost si piesa "School's out" ce s-a terminat pana la urma cu o imbinare cu nu mai putin celebra "Another brick in the wall". La bis au fost "Elected" si "Fire", un cover dupa Jimi Hendrix. Am fost atat de vrajita de spectacol incat nici nu am bagat de seama ca Alice a fost sarac la vorba cu publicul roman, el multumindu-ne pentru aplauze si entuziasm abia inainte de bis.

Publicul, in jur de 2500 de oameni dupa estimarile mele, a fost unul dedicat 100% artistului de pe scena si muzicii acestuia (in fata toata lumea canta, aplauda si dadea din cap) . Mie mi-a placut enorm concertul si voi merge oricand sa-l revad pe Alice pe scena.

Alice Cooper canta rock pana la moarte (si chiar si dup-aia)!

Setlist:

1. The Black Widow
2. Brutal Planet
3. I'm Eighteen
4. Under My Wheels
5. Billion Dollar Babies
6. No More Me. Nice Guy
7. Hey Stoopid
8. Is it My Body
9. Halo of Flies
10. I'll Bite Your Face Off
11. Muscle of Love
12. Only Women Bleed
13. Cold Ethyl
14. Feed My Frankenstein
15. Clones
16. Poison
17. Wicked Young Man
18. Killer
19. I love The Dead
20. School's Out & Another Brick in the Wall
21. Elected
22. Fire

Saptamana asta!

2011-06-13T19:55:00.001+03:00

Cronica Scorpions la Bucuresti, 9 iunie 2011

2011-06-11T21:42:00.003+03:00

Joi, 9 iunie 2011, o zi importanta pentru iubitorii de rock din Romania si nu numai. Avem intalnire cu Scorpions la Zone Arena din Bucuresti si nu este orice intalnire ci una in care ne luam adio de la ei. Ma incearca nenumarate emotii, pentru mine Scorpions fiind prima trupa mare pe care am vazut-o in concert (2004, Sala Polivalenta, Bucuresti). Atunci era turneul de promovare al albumului "Unbreakable", acum a fost vorba de Sting and Blackout World Tour, o retrospectiva a 40 de ani de cariera.

Am ajuns la Zone Arena in jurul orei 18:00, la fix sa prind prima trupa a serii. Ma asteptam sa fie Trooper, conform programului oficial, dar startul a fost dat de cei de la Avenue. Parerea mea este ca cine a facut aceasta schimbare a fost foarte inspirat, ordinea intrarii pe scena fiind cea justa in final.

Avenue au fost o surpriza pentru mine, fiind prima data cand ii vad in concert. O trupa ce canta numai cover-uri, cu muzicieni pestriti, o trupa de club daca vreti, o trupa fara un stil propriu ce nu avea ce cauta niciodata in deschidere la Scorpions. Cand iti incepi concertul din deschidere la gigantii de la Scorpions cu un cover dupa The Rasmus, e clar ca ti-ai gresit locatia. Imi pare rau pentru ei, nu canta rau, doar ca nu aveau ce cauta pe scena de la Zone Arena.

Au urmat cei de la Trooper, o trupa ce are la randul ei ceva istorie in spate. M-am bucurat ca au fost a doua trupa din deschidere, avand parte de un public mult mai numeros decat cei de la Avenue. Trooper au facut show si ne-au facut o trecere prin toate albumele lor (imi amintesc din setlist "Vant calator", "Solii turci", "Nu mai conteaza", "Tari ca muntii", "Old school baby").

Au fost rock si s-a simtit chestia asta, publicul reactionand pozitiv la prezenta Trooperilor pe scena: in primele randuri se canta cot la cot cu trupa, se dadea din cap si se scanda numele lor. Au incheiat cu un cover dupa Queen si au fost aplaudati de peste 10.000 de oameni. Felicitari pentru cantare si asteptam sa ii vedem pe scena de la Rock the City.

Emotiile se intensifica, ma uit din fata scenei la tobele lui James Kottak si incerc sa-mi imaginez ce va urma. Putin dupa ora 8, la fix conform programului apare chiar genialul tobosar american si da startul show-ului Scorpions!

"Sting in the tail", piesa ce da titlul ultimului album este cea pe care isi fac intrarea scorpionii Klaus Meine, Rudolf Schenker, Matthias Jabs, James Kottak si Pawel Maciwoda. Zambitori, cu ochelari de soare, cu o energie debordanta ne incanta apoi cu "Make it real"si "Bad boys running wild". Daca la primele 2 piese m-am concentrat mai mult la facut poze, ulterior muzica si-a intrat in drepturi si insotita de show-ul spectaculos de pe scena a dus, fara drept de apel, la o seara perfecta pentru mine.

Klaus saluta publicul, este comunicativ si vizibil emotionat, remarca multimea de tineri din public si se bucura ca suntem alaturi de ei. "The Zoo", "Coast to coast" si "Loving you Sunday morning" imi trezesc amintiri de la concertele anterioare vazute cu Scorpions dar cand incepe "The best is yet to come" emotiile ma coplesesc cu totul. Este ultima piesa de pe ultimul album Scorpions, un fel de oda a bucuriei si a sperantei, un sfarsit si un nou inceput in acelasi timp.

Urmeaza un moment acustic, cu "Send me an angel" dedicata unui prieten apropiat al formatiei ce nu mai este printre noi si "Holiday", cantate amandoua din buza scenei de catre cei 5 muzicieni, apropierea de public fiind salutata si aplaudata indelung de fani.

Apoi, o explozie de energie are loc o data cu piesele "Raised on rock"(una dintre preferatele mele de pe ultimul album), "Tease me please me"si "Dynamite". La finalul acestora urmeaza unul dintre momentele de maxim ale show-ului, solo-ul magistral de tobe al domnului Kottak. Publicul aplauda la fiecare lovitura in tobe sau cinele, astfel ca primim laude ("Bucharest, you kick ass!") de la cel ce traieste in ritm continuu de rock'n'roll.

Nici nu avem timp sa ne revenim ca urmeaza 3 piese clasice Scorpions: "Blackout", "Six string sting" si "Big city nights". Desi nu vroiam sub nici o forma sa se incheie, stiam ca ne apropiem de bis.

Prestatia tuturor membrilor Scorpions a fost impecabila, au fost calzi, deschisi si sinceri in fiecare gest facut pe scena. A fost un concert cu garda jos, fata fite de vedete si alte asemenea. In acelasi timp, publicul a fost minunat, s-a cantat si s-a scandat numele de Scorpions pana la final!

Imnurile mai multor generatii s-au auzit la Bucuresti la bis, vorbesc bineinteles de "Still loving you", "Wind of change"si "Rock you like a hurricane". Klaus a purtat pe umeri steagul Romaniei, o imagine de nepretuit. Nu ma asteptam sa aud "When the smoke is going down" dar am salutat cu bucurie acest moment deosebit din final.

Trebuie mentionat ca la succesul acestui concert au participat si organizatorii de la Project Events care s-au ingrijit de toate aspectele asa cum trebuia. La cat mai multe concerte pe viitor!

O combinatie de bucurie si tristete ma incearca acum cand scriu aceste randuri, Scorpions inseamna enorm pentru mine si-mi vine greu sa cred ca sfarsitul muzical le este atat de aproape. Totusi, stiu ca sunt norocoasa ca i-am prins de 3 ori in concert si am simtit magia Scorpions de fiecare data! Muzica ramane si asta nu ne-o poate lua nimeni niciodata.

Hai cu rocku'!

Atat!

2011-05-26T00:22:00.000+03:00

\m/ \m/ \m/

Lista de concerte updated

2011-05-19T20:07:00.003+03:00

27 mai - God, Ka Gaia An si Eternal Fire, Wings
28 mai - Trooper, Bucov
29 mai - Alternosfera, Wings (asta e cu semnul intrebarii)
2 iunie - Misery index, Wings (si asta e cu semnul intrebarii)
5 iunie - Opeth & Katatonia, Arenele Romane
9 iunie - Scorpions, Zone Arena
10-11 iunie - Seawolves Bikefest 4, Mamaia
14 iunie - Alice Cooper, Arenele Romane
17 iunie - Mr. Big, Hard Rock Cafe
25 iunie - Lake of tears, Arenele Romane

Vai de mine ce de concerte mari!! Mi-e greu sa spun ce astept mai mult dintre aceste concerte, totusi nu pot sa nu ma bucur si sa topai cand ma gandesc la concertul nesperat cu Mr. Big. Abia astept sa-i revad pe Eric Martin si Paul Gilbert, cu siguranta e un vis implinit!

Legat de concertul cu Scorpions ma incearca un sentiment de nostalgie, doar la ei am fost prima data in viata la un concert mmareee (2004 in Bucuresti la Polivalenta). Fingers crossed fiindca se pare ca o sa fac si poze de data asta. The best is yet to come!

Aventura cu apartamentul

2011-05-19T18:48:00.003+03:00

Este cam gata de-acum si ma simt usurata ca s-a terminat cu bine (am semnat azi contractul de vanzare-cumparare). Dar pana aici a fost drum lung...

Cautarile cu apartamentul au inceput acum vreo doua luni dar nebunia a inceput efectiv o data cu semnarea antecontractului. Intr-o sambata ne-am dus si am vazut 3 apartamente, tot atunci am fost si la Timon (Targul imobiliar) si pana seara, m-am decis asupra unuia dintre cele 3 apartamente vazute. Planul casei l-ati vazut intr-un post anterior, locatia exacta pe harta este Sos. Colentina nr. 16, Sector 2, Bucuresti.

Cei de la agentia imobiliara (una mare si cu fite cat cuprinde) mi-au luat un comision de 3% din valoarea apartamentului pentru intermedierea tranzactiei. Ce au facut ei in banii astia? Nu mare lucru, au mutat niste hartii de colo-colo si au aparut de vreo 3 dati: cand am vazut apartamentul, la semnarea antecontractului si semnarea contractului final.

In fine, daca ar fi fost numai astia ar fi fost usor. Dar au mai fost multe probleme cu notariatul - pana mi-au scos extrasul de carte funciara a durat de am imbatranit (s-a nimerit sa-mi trebuiasca si in perioada cu Pastele ce-i drept). Banii dati la notariat pentru contracte si ce a mai fost: undeva la 65 de milioane.

Si-apoi bineinteles, nici cu banca nu se putea sa fie totul perfect. I-am facut maica-mii o procura notariala sa ma reprezinte in fata bancii sa nu ma duc pana acasa de fiecare data cand era o hartie de semnat. Procura a fost facuta dupa un model pus la dispozitie de banca dar ghiciti ce, in final s-a dovedit ca nu a fost acceptata de banca asa ca a trebuit sa ma duc intr-o seara pana acasa si sa semnez actele. Asta s-a intamplat la o saptamana dupa ce am depus tot ce trebuia. Sa nu iti vina sa ii bati?

Avand in vedere cele de mai sus, trebuie mentionat ca la banca creditele alea ipotecare de zic ei ca ti le dau imediat, dureaza vreo 2 saptamani sa se se aprobe.

Nici nu vreau sa ma mai gandesc acum cate ganduri negre si nervi mi-am facut cu toate astea.

Sa vedem acum continuarea cu furnizorii de servicii (curent, gaze, internet si ce-o sa mai fie). Incepe alta distractie..

A mea

2011-05-19T18:45:00.001+03:00

Este inca in Germania dar nu pentru mult timp...:D

Cronica Riverside la Bucuresti, 8 mai 2011

2011-05-14T15:07:00.003+03:00

Duminica, 8 mai 2011, o zi ploioasa ca oricare alta din aceasta saptamana dar care se anunta foarte asteptata de iubitorii rock-ului. Doua evenimente majore s-au intamplat in Bucuresti (Riverside la Kulturhaus si Haggard la Silver Church) si eu a trebuit sa aleg si va asigur ca nu a fost deloc o alegere usoara.

Asa cum spunea cineva din primul rand “nu puteam sa ratez una dintre cele trei trupe din sfanta treime a progressivului (n.r. celelalte doua fiind Porcupine Tree si Opeth)”. Am ajuns la Kulturhaus si am vazut ca era coada la intrare. Recunosc, mi-era un pic frica de faptul ca Haggard a fost sold out astfel incat ma gandeam ca o sa bata vantul la concertul polonezilor dar n-a fost nici pe departe cazul aici. Am trecut repede de intrare, am primit un ecuson fain si spre surprindere mea, chiar si un bon de consumatie.

Primul rand era deja ocupat in totalitate cand am ajuns eu, fanii devotati cat si fotografii asteptau inceperea concertului. Tides from Nebula (o alta trupa din Polonia) au dat startul nebuniei ce speram ca nu se va termina prea curand.

Recunosc ca la trupa de deschidere, am urmarit mai mult sa-mi gasesc o pozitie favorabila ca sa fac poze astfel incat nu prea am fost atenta la muzica lor. Cu toate astea, am observat in timpul concertului lor luminile care nu m-au ajutat deloc la fotografiat. Toti acesti factori, combinati cu scena mica din Kulturhaus, m-au facut sa ma gandesc cum ar fi fost concertul asta intr-o alta locatie.

Tides of Nebula mi s-a parut ca s-au simtit foarte bine pe scena si nu se asteptau la o primire asa calduroasa de la romani. La final, chiar ne-am trezit cu unul dintre chitaristi printre noi in public, moment aplaudat indelung.

Momentul pe care il asteptam toti se apropia cu pasi repezi. Riverside pe scena din Bucuresti! Au dat startul chiar cu piesa “Beyond the eyelids” in uralele publicului. Ma uitam vrajita la scena si trebuie sa recunosc ca m-am distras atat de tare de cateva ori astfel incat am lasat fotografiatul deoparte, concetrarea fiindu-mi atintita numai asupra sunetelor ce veneau dinspre scena.

Cei 4 membri Riverside (Piotr “Mittloff” – tobe, Michal – clape, Piotr “Grudzien” – chitara si Mariusz – voce si bass) ne-au purtat apoi in afara noastra o data cu piesa “Out of myself”. Dupa doua piese,deja eram cucerita definitiv de ceea ce inseamna Riverside: muzical, vizual, efectul acestora asupra mea si a sentimentelor mele.

Trebuie mentionat ca acest concert face parte din turneul aniversar de 10 ani de la infiintarea trupei astfel incat am avut parte de un setlist deosebit. In acelasi timp, am aflat la concert ca si Insititutul Polonez din Romania a implinit tot 10 ani in acest an (ei fiind implicati in organizarea concertului Riverside din Romania, multumim!) si ca Riverside pregatesc un nou material “Memories in my head”.

“Egoist hedonist” este una dintre piesele pe care le asteptam cu nerabdare la concert, lucru valabil de asemenea pentru piesa “Conceiving you” cand sutele de glasuri din sala s-au facut auzite zgomotos.

Am avut parte si de un cover la piesa “Leave that thing alone” a canadienilor de la Rush, primit foarte bine de public. Momentul de maxim (in opinia mea) al concertului a fost reprezentant de piesa “O2 panic room”, la final sunandu-mi obsesiv in cap versul “sweet shelter of mine..” pentru inca o perioda buna de timp.

Trebuie mentionate momentele de virtuozitate ale fiecarui membru al trupei, au fost momente foarte frumoase ce nu pot fi redate in cuvinte. La asta a contribuit si sunetul care a fost de partea artistilor, de mult nu mi-a mai fost dat sa aud un sunet asa bun intr-un club, se vede ca Riverside sunt perfectionisti.

Bis-ul incepe cu piesa “Forgotten land” de pe viitorul EP al trupei, piesa ce se gaseste pe coloana sonora a jocului The witcher, urmata de “The curtain falls”. Mittloff, Michal, Grudzien si Mariusz parasesc scena si spre surprinderea mea, se intorc cateva clipe mai tarziu pentru inca o piesa, “Reality dream II”.

Dupa acest concert minunat, ramanem cu speranta revederii, mai ales ca Mariusz ne-a spus pe picior de plecare ca ne vedem si anul viitor.

Riverside! Riverside! Riverside!

Setlist:

Beyond the eyelids
Out of myself
Reality Dream III
Egoist Hedonist
Living in the past
Conceiving you
Ultimate trip
Leave that thing alone (Rush cover)
Left out
Loose heart
O2 panic room
Second life syndrome

Encore:
Forgotten land
The curtain falls
Reality dream II

If we part, my pulse will guide you through

2011-05-14T13:47:00.001+03:00

Si a mai trecut unul..

2011-05-10T23:26:00.002+03:00

Si a iesit asta: http://www.letsrock.ro/reviews_Galerie+foto+Riverside+in+Kulturhaus+8+mai+2011_210.html

Trooper unplugged in Wings, 6 mai 2011

2011-05-07T16:21:00.008+03:00

Post-ul asta se vroia initial o cronica oficiala dar a iesit pana la urma un amalgam de sentimente ale unui fan insirate pe ecran. Prin urmare, vedeti mai jos cum am trait eu concertul din 6 mai.

Toata suflarea rock din Bucuresti astepta concertul de revenire al Balaurului pe scena metalica. Dupa operatia deloc usoara suferita la coloana in luna martie, Balaurul si compania s-au intors si au zguduit Wings-ul din temelii cu toate ca au cantat unplugged.

Am ajuns pe la 8 la club si era aproape gol, ma gandeam ca o sa am o groaza de loc sa-mi agit pletele din dotare si sa fac poze in fata scenei. Totusi, in doar o ora, Wings-ul a devenit neincapator pentru sutele de fani veniti la concert. Am intalnit multi cunoscuti si am vazut pe chipul fiecaruia bucuria de a fi prezenti in acea seara alaturi de Trooper.

La momentul actual, pot sa spun ca nu exista o alta trupa in Romania care sa imi trezeasca emotiile si bucuria pe care le resimt la un concert Trooper. Prin lentilele aparatului meu foto (si ale ochelarilor) am privit desfasurarea de forte din Wings ce a durat mai bine de 2 ore. Pasiune, sentiment, disciplina, daruire si iubire, asta am vazut si asa am simtit concertul unplugged. Am cantat toate versurile, am incercat sa surprind zambetele venite de pe scena si momentele cheie. Ce a iesit din efortul fotografic vedeti aici:

http://www.letsrock.ro/reviews_Galerie+foto+TROOPER+UNPLUGGED+in+Wings+Club+6+mai+2011_205.html

Mi-au placut momentele cu invitati, desi recunosc ca am ramas cu dorinta de a vedea colaborarea cu Mihnea de la Luna Amara (cred ca ar fi iesit ceva interesant). N-a fost sa fie de data asta.

Nu pot sa inchei sirul gandurilor fara niste multumiri sincere...multumesc Trooper pentru ca existati si pentru muzica voastra! Ne revedem in curand..:-).

Din amintiri, setlistul a fost urmatorul (in ordinea in care mi-au venit mie in minte acum):
Trooper cu Dan Iliescu (Timpuri noi) - Iarba din mine
Trooper cu Aura - Ratacit pe drumul vietii
Trooper cu Pepino (Parlament) - Oriunde ma voi duce
Trooper cu Alin Achim si Alex (Desant) - Cat am asteptat + inca o piesa (!)
Nori de hartie
Vant calator
Poate ca timpul
Inapoi
Pas infinit
Plaja amintirilor
Zorii unei zile noi
Desant
Pentru tot ce-a fost
Dorinta
Doar a mea
Ce a fost a fost
Aminitiri
N-am crezut nimic
Cum vreau eu
Nu mai conteaza
Tari ca muntii
Highway to hell (AC/DC)
I want to break free (Queen)

Am ratat ceva?

Activitati sociale de weekend

2011-05-05T00:03:00.002+03:00

Vineri:

Sambata:

Duminica:

This is gonna hurt

2011-05-04T23:39:00.003+03:00

...is finally released :D. Chiar acum il ascult si simt ca ma indragostesc de el cu fiecare piesa.

Nightfall

2011-05-02T20:35:00.004+03:00

Iar a zburat timpul pe nevazute si eu nu am mai apucat sa scriu pe aici. Ce-am facut? Poze :D.

Mai intai joi am fost la concertul Celelalte Cuvinte din Jukebox si a rezultat galeria asta foto:

http://www.letsrock.ro/reviews_Galerie+foto+Celelalte+Cuvinte+in+Jukebox+28+aprilie+2011_201.html

Apoi, ieri am bifat din nou Blind Guardian si am facut poze si la ei. Or sa apara cat de curand pe Let's rock. Muzical, nu mi-am schimbat parerea formata la Kavarna in 2009. Sunt destul de plicticosi live si Hansi mai falseaza din cand in cand (parca din punctul asta de vedere, a fost mai bine la Bucuresti).

Ce m-a uimit a fost faptul ca dupa primele 3 piese mi-am gasit super usor loc in fata de tot fara sa ma imping cu nimeni. Lume destul de putina, cu atatea evenimente in ultima vreme..

In rest, cineva a facut un pic de magie si aparem pe afisul de la Opeth si Katatonia (a se vedea mai jos :X).

Pana vineri iau o pauza de invatat (joi am examen) dar recuperez apoi. Urmeaza Trooper (vineri), Negura Bunget & Ava Inferi (sambata) si Riverside (duminica).

2% pentru ursi

2011-04-26T23:06:00.004+03:00

La indemnul Sasei si pentru ca mi se pare o idee foarte buna, anul asta donez cei 2% aici:

http://romania.panda.org/implica_te/persoane_fizice/redirectioneaza_doi_la_suta/

In plus, daca vreti sa adoptati un ursulet frumos puteti sa o faceti aici:

http://www.adoptaunurs.ro

Si pentru ca tot am pomenit de Sasa, a mai scris si ea cate ceva pe blog asa ca putina reclama nu strica mai ales ca are articol cu ursi (ignorati inceputul):

http://activistaverde.blogspot.com/2011/04/si-ursii-au-talent.html

Paste is over

2011-04-26T22:29:00.004+03:00

Si-au trecut si sarbatorile pascale de anul asta. Am fost acasa unde am petrecut 3 zile frumoase (vineri seara nu se pune ca atunci am dormit), in compania prietenilor si a familiei. Fiord, muzica, plimbat mult, ceva poze.

O sa postez in zilele viitoare si cateva poze cu orasul vazut de sus din Turnul Chindiei.

Btw, daca va intereseaza tarifele de pozat monumentele, la Turn costa 15 ron/aparat amatori si 25 ron/aparat profesionisti dar doamna de la intrare a considerat ca 2 DSLR-uri cu cate 3 obiective fiecare + trepied inseamna ca suntem amatori si platim 15 ron :P. Ma rog, eu de fapt am pozat pe naspa :-).

La Zoo in schimb sa vedeti preturi pentru fotografiat, era ceva SF gen 1.000 ron, cred ca in banii astia iti gadila animalele in talpa ca sa-ti zambeasca la poza. In fine, nu am mai apucat sa trecem si pe acolo ca se facuse tarziu asa ca a ramas pe alta data. Trebuie sa aflu mai exact ce este cu taxa aia si daca exista vreo cale sa intru cu Blackie fara sa las acolo bani cam cat pentru un obiectiv :P.

Nu pot sa nu ma gandesc deja la weekendul viitor cand am in plan 2 concerte: sambata Trenul de noapte in Music Hall si duminica Blind Guardian la Arene. Meet you there :D.

Ce mai bifam

2011-04-21T23:11:00.002+03:00

O lista mica cu ce intentionez sa bifez in mai si iunie. Nu cred sa-mi iasa s-ajung la toate ca mai am si munca asta care ma seaca de toate puterile, dar o sa-mi dau toata silinta:

1 mai - Blind Guardian, Arenele Romane
2 mai - expozitia foto a lui Miluta
4 mai - Rotting Christ, Silver Church
6 mai - Trooper, Wings
7 mai - Ava Inferi, Wings
8 mai - Riverside, Kulturhaus
14 mai - Trooper, Brasov
19 mai - Dark Tranquillity, Silver Church
27 mai - God, Ka gaia an si Eternal fire, Wings
5 iunie - Opeth & Katatonia, Arenele Romane
9 iunie - Scorpions, Zone Arena
14 iunie - Black tape for a blue girl, Kulturhaus
25 iunie - Lake of tears, Arenele Romane

Home sweet home

2011-04-19T11:37:00.005+03:00

Astazi am semnat antecontractul pentru apartament. Daca totul merge bine, pana pe 1 iunie o sa ma pot muta (ma rog, si daca apuc sa-mi cumpar si ceva mobila).

Pe de o parte sunt super happy ca o sa am casuta mea dar pe de alta ma sperie commitment-ul ca trebuie sa platesc la banca 300 euros pe luna in urmatorii 15 ani.

Asta-i planul comercial de pe site-ul dezvoltatorului, cu poze reale o sa vin dupa ce semnez contractul de vanzare-cumparare si primesc cheile :D. Lenore se muta in Colentina, pazea!

Fast track

2011-04-17T22:51:00.004+03:00

Lucrurile au luat o intorsatura un pic ciudata weekend-ul asta. Mai exact, s-au intamplat multe lucruri intr-un timp foarte scurt astfel incat nu am apucat bine sa ma dezmeticesc.

Daca totul o sa mearga bine, saptamana asta o sa semnez antecontractul pentru apartament. O sa mai dureze un pic pana o sa ma si mut efectiv fiindca trebuie sa-mi iau mobila si alte cele dar pasul cel mare o sa fie facut. Argh, I'll finally have my own crib!!!

In afara de asta, alta chestie interesanta de saptamana asta este concertul Ensiferum-Children of Bodom. Me is looking forward to hear these bands rock @ Arenele Romane.

Lifeless

2011-04-14T21:51:00.003+03:00

Nu se mai termina perioada asta aglomerata. Sufar in continuare de lipsa acuta de timp pentru mine si pasiunile mele, asa ca am rarit-o de tot cu blogul. Mi-e dor sa scriu, mi-e dor sa ascult MULTA muzica, mi-e dor sa mai stau la povesti cu lumea.

Sa va spun si cateva vesti cat de cat ok: sambata asta ma duc sa vad 2 apartamente, weekendul de peste 2 saptamani o sa aiba o zi in plus (Pasti ftw!), miercuri pe 20 vreau sa ajung la concertul Ensiferum - Children of Bodom, traiesc cu speranta ca o sa vina caldura in curand si poate ies si eu mai des la plimbare ca ma omoara rutina job-casa.

As vrea sa plec undeva de Pasti sa ma mai deconectez de realitate dar pare destul de nerealizabila chestia desi o sansa mica-mica exista. Oricum ar fi, un trip fotografic tot o sa bifez ca parca simt nevoia.

Ah cred ca nu am apucat sa povestesc ziua de luni. Am fost cu colegii de la site si alti cativa oameni sa-l vedem in actiune pe Liviu, deasemenea coleg cu noi. Liviu canta la bass in trupa Clear 5 Machine. A fost o cantare intre prieteni, intr-un local un pic neprietenos (rece si cu lumina proasta) dar overall, m-am simtit bine si a fost fain. Vrem bis!

Cam atat din saptamana asta aglomerata, o seara de luni in care am reusit sa zambesc si eu. I still have hope for other smiling days :-).

Iar mi-am asternut pe aici gandurile gramada, fara cap si fara coada, probabil si fara prea mult sens. Incerc sa ma adun, incerc.

Si o piesa soundtrack pentru starea de spirit:

That April day

2011-04-10T23:30:00.000+03:00

On the turning away

2011-04-09T20:00:00.002+03:00

A venit weekendul in final. Welcome, life. Am inceput distractia in forta, inca de vineri cu un meeting cu colegii de la site ocazionat de ziua lui Liviu si a lui Cris. La multi ani both, oameni faini :-), sper ca v-au placut cadourile!

Dupa meet, am mers la concertul Speak Floyd din Music Hall. Music Hall este Cage/LMC update-at, cu garderoba si cearceafuri pe tavan. Concertul incepe cu intarziere (ma rog, oricum era anuntat ca sa inceapa la ora 22) si la mine oboseala isi spune cuvantul. Totusi, imi trece totul instantaneu cand aud acordurile si versurile de la "On the turning away". Urmeaza o trecere printr-o groaza de piese Pink Floyd care-mi merg direct la suflet, in acelasi timp privesc totul prin lentilele ochelarilor mei si cele ale camerei foto. Printre picaturi, cant cate un vers si ma gandesc cum ar fi sa ii vad vreodata live pe britanici (Pink Floyd).

Din ce imi amintesc din setlist: "Mother", "High hopes", "Shine on you crazy diamond", "Comfortably numb", "Money", "Wish you were here" etc.. Speak Floyd au avut si un invitat in persoana lui Berti Barbera. A fost si bis si parca tot nu a fost suficient pentru cei din sala. Am plecat cu sentimentul ca a trecut repede, ca as mai fi vrut dar in acelasi timp a fost intens atata cat a fost.

Cu siguranta o sa mai merg la ei la concerte cand mai vin sa cante prin Bucuresti.

Speak Floyd sunt:

David Bryan (Hotel FM)-vocal
Sandy Deac(Kappa,Desperado si alti artisti)- clape, voce, acoustic & electric guitars, lap steel guitar
Kovacs”Kovi” Laszlo(Kappa,Desperado si alti artisti) – electric & acoustic guitars
Razvan”Vava” Rotis( Razvan Krivach band) – tobe si percutie
Kovacs Norbert(Tabassco,Paula Seling si Ovi)-chitara,voce
Kolumban Zoli(De La Funk,Yesterdays) – bass
Edi Raita(LeeQuid) – clape
Lazar Rudy(Gaio Jazz Band) – saxofon

Dupa Speak Floyd a venit ziua de azi (sambata). Si uite ca aproape a trecut ziua de azi si eu nu stiu cand a zburat timpul. Btw, am fost la F64 si mi-am luat un parasolar pentru aparatul foto si chestii de curatat lentilele. Mi-a parut rau ca nu mi-am luat si un filtru care face stelute din lumina dar nu mai era pe stoc, a ramas pe data viitoare :-).

Dark

2011-04-03T20:59:00.002+03:00

Si pentru ca tot vorbeam de niste darkwave in post-ul anterior, profit de ocazie si va propun sa ascultati si voi niste Deine Lakeien. Eu i-am descoperit prin 2005 cand au lansat albumul April skies si de atunci m-am indragostit de ei iremediabil. Cumva, am reusit sa ii ratez cand au venit sa cante in Bucuresti acum ceva vreme..

Zleepy head

2011-04-03T15:38:00.003+03:00

Weekendul asta am dormit. Am dormit asa pe banda rulanta tot ce am sarit saptamanile trecute. Printre picaturi insa, am fost si la un concert in Wings sambata cu Dark Fusion, Conflict mental, Vepres si Voices of silence. A fost dragut insa nimic care sa ma dea pe spate. Mi-am exersat din nou talentele fotografice si nu-s prea multumita de rezultate (gresesc undeva si perpetuez aceasta greseala mereu).

O sa urc pozele pe Let's rock mai pe seara. Intre timp ascult ceva darkwave (Professor Fate) provided by Alex care se potriveste destul de bine cu starea mea de spirit.

Nu pot sa nu ma gandesc de acum la viitorul weekend cand o sa vad live Speak Floyd si sper sa particip la primul (semi-)trip fotografic din care sa invat cate ceva.

Cam atat pentru acum.

De-ale mele

2011-03-30T21:08:00.004+03:00

Trooper + Scorps = love

Asteptam pe saptamana viitoare si noutati cu Rock the city, sa stim ce facem la vara (cat nu sclavim pe plantatie).

P.S. Fara nici o legatura cu ce am scris mai sus, today I am as dead as yesterday.

Sin-atra

2011-03-29T21:17:00.003+03:00

Devin :D.

Caught in a web

2011-03-29T20:42:00.003+03:00

Ieri am ajuns prima data pe anul asta acasa pe lumina. Azi, iar intuneric si in plus ploaie. In stilul meu caracteristic nu umblu cu umbrele dupa mine asa ca am avut sansa sa iau o portie de ploaie, vant si frig in fata. Si venind eu asa prin ploaie si frig, va dati seama ca am inceput sa ma gandesc la chestii. Chestii de genul de ce ajung asa tarziu acasa, de ce in ultima vreme nu mai am timp de nimic, de ce o sa fiu si weekendul asta nevoita sa muncesc, de ce nu (mai) am prea multi prieteni, de ce si tot de ce.

Uf, m-am prins iar in trenuletul ametitor cu munca si casa, munca si casa si putinele (si asa) iesiri in oras/la concerte se raresc pe zi ce trece. Simt ca ma pierd pe mine cu fiecare zi care trece si nu apuc sa fac nimic pentru sufletul meu. Nici sa scriu pe blog nu prea am mai avut tragere de inima in ultima vreme si se vede lucrul asta, ca sa nu mai zic de citit si alte placeri d-astea pentru care nu mai am energie deloc..

De vreo 2 weekenduri ma auto-motivez ca o sa treaca perioada asta si tot incerc sa ma detasez de probleme. Guess what, nu-mi iese. Seara nu adorm pentru ca nu vreau sa vina a doua zi. De multa vreme nu am mai resimtit atata frustrare combinata cu oboseala si neputinta de a face vreun lucru ca sa ma ajut in sensul asta.

Am nevoie urgenta de un shut down la sistemul nervos central sau macar un stand-by prelungit.

Cloudy now

2011-03-23T23:33:00.002+02:00

Iar trec printr-o perioada din aia fucked up in care nu am timp nici macar sa scriu pe blog. Dar cu toate acestea, vad o raza de speranta in faptul ca am inceput sa-mi caut casuta aia pe care mi-o doresc, se apropie o groaza de concerte interesante si am cunoscut cativa oameni nice in ultima vreme.

N-am mai dat pe acasa de mult timp dar sper sa ajung acum de sambata pana duminica. I miss home. Astept sfarsitul de saptamana cu mare nerabdare si pentru plecarea acasa dar si pentru intalnirea cu colegii de la site de vineri.

Pe 21 aprilie vine vara-miu din Germania si imi aduce si obiectivele alea dupa care balesc de la Craciun. Cu ocazia asta sper sa ma apuc si eu mai serios de fotografie...ar fi pacat sa nu la ce de jucarii o sa am..:)

Muzical ascult in continuare in disperare Pink Floyd, Blackfield si Riverside si foarte rar ma abat la altceva.

Cam atat despre mine zilele astea. Horns up!

Do you Speak Floyd?

2011-03-21T23:14:00.002+02:00

Pe 8 aprilie in Music Hall. Meet you there :D.

Acum dau castile la maxim si dau repeat ca-s prea faini.

Another one for today

2011-03-15T23:39:00.001+02:00

And I also love the video!

A hell of a day

2011-03-15T21:48:00.002+02:00

Sunt prea obosita ca sa mai misc. Totusi, sa mai ascultam niste muzica:

Obiective foto

2011-03-13T22:50:00.001+02:00

And the winners are:

http://www.amazon.de/Canon-EF-S-0-5-55-250-Objektiv/dp/B000V9D5LG/ref=sr_1_1?s=ce-de&ie=UTF8&qid=1300041834&sr=1-1

http://www.amazon.de/Canon-EF-28mm-Objektiv-Filtergewinde/dp/B00066HJP2/ref=sr_1_89?s=ce-de&ie=UTF8&qid=1300041937&sr=1-89

Le primesc pe 21-22 aprilie, cadoul meu de iepuras. Ya-ba-da-ba-doo!!

My gift of silence

2011-03-13T22:17:00.003+02:00

A mai zburat un weekend. L-am inceput bine cu un concert unde am vazut pentru prima data 2 trupe pe care imi doream sa le vad: Metrock si Negative Core Project (stiu, diversitatea asta muzicala ma omoara si pe mine). A fost o seara interesanta, am vazut si cateva trupe la inceput de drum dar cu greu pot sa spun ca mi-a facut vreuna o impresie buna. Am tras si niste poze in conditii de luminozitate destul de dubioase (o sa le vedeti pe Let's rock in curand).

Am avut o tentativa sambata sa ma duc din nou in Grill numai ca sa vad Stillborn dar cum toti prietenii au dat bir cu fugitii am stat in casa si am facut la proiectul pentru CECCAR. Apropo de proiectul asta, mi-am pierdut de tot antrenamentul la scris de mana..

Azi am ascultat o buna parte din zi Blackfield (unul dintre proiectele lui Steven Wilson de la Porcupine Tree) si vad ca nu ma mai satur de ei. Weekendul viitor raman iar in Bucuresti pentru concertul cu Theatres des vampires si poate imi iau revansa cu Stillborn si ma duc si la ei vineri in Music Hall. Ah si inca ceva, weekendul viitor incep questul cu cautarea unui apartament, ma duc la ceva targ de imobiliare pe la Sala Palatului. Cred ca o sa fie o chestie interesanta asta cu apartamentul, sper din tot sufletul sa gasesc ceva pe gustul meu cat mai repede.

Uf, maine incepe o noua saptamana de munca.

we have cookies

2011-03-10T21:44:00.001+02:00

The lunatic is in my head
You raise the blade, you make the change
You re-arrange me 'till I'm sane
You lock the door
And throw away the key
There's someone in my head but it's not me.

Next weekends

2011-03-09T20:08:00.001+02:00

Meet you there :D

We're with you

2011-03-08T21:02:00.008+02:00

Am scris de atatea ori despre ei dar mult prea putin despre fiecare luati individual. Din pacate, azi scriu despre Balaurul cel din afara scenei intr-un context mai deosebit pentru ca trece prin niste momente grele si are nevoie de gandurile noastre bune.

Nu stiu daca a trecut inca peste operatia la coloana vertebrala, dar stiu ca multa lume s-a gandit astazi la el si la faptul ca-l asteptam din nou la un suc, pe scena la concerte, la Eurosport, la studioul Trooper din Targoviste sau pe oriunde numai nu in spital. Este unul dintre cei mai buni oameni pe care ii cunosc, care a ajutat pe toata lumea cat i-a stat in putinta si s-a dedicat fiecarui lucru din viata lui (muzica, familie, prieteni, iubite) ca nimeni altcineva.

Ma simt norocoasa ca-l cunosc si ca am impartit multe momente fericite impreuna. Pe langa nenumaratele concerte cu Trooper si alte formatii ma gandesc acum la zilele noastre de nastere (care coincid, bineinteles in ani diferiti), la momentele de la radio cand nu se mai oprea din sporovait, la iesirile si petrecerile din Underground si multe alte momente petrecute in compania lui.

De talentul lui muzical, stiti cu totii si nu cred ca mai este nimic de demonstrat de mult. Ii vin idei in cele mai neasteptate momente si le canta si le salveaza pe telefon pentru ca apoi sa mearga si sa scoata cate o piesa din aia dupa care urlam toti la concerte ca o vrem. Stiu ca este capabil de mult mai mult decat v-a aratat deja, eu una ma astept sa se autodepaseasca cu fiecare album facut (bineinteles aici contribuie si ceilalti baieti din trupa).

El ma corecteaza uneori la cronici si la postarile pe blog, asa ca-l astept cu bucurie sa se intoarca la internet si sa ma apostrofeze cand mai vede cate vreo greseala. Da, este exigent cu el si ceilalti si asa ar trebui sa fim toti din punctul meu de vedere.

Sper ca operatia sa nu ii afecteze deloc tatuajele pe care stiu ca si le adora si sunt aproape sigura ca dupa aceasta va celebra viata printr-unul nou. Balauru este un artist in toate intelesurile cuvantului si iubeste arta in toate formele ei.

Nu stiu daca mesajul acestui post s-a facut inteles prin cuvintele de mai sus, dar intentia mea este sa il vedeti asa cum este el ca om. Muzica este o parte importanta a omului Balaur asa ca pana la urma, fanii sunt intr-un fel incununarea muncii lui. Fiti alaturi de el cu un gand bun!

In loc de incheiere, va las cu niste cuvinte pe care stiu ca le apreciaza: "And now these three remain: faith, hope and love".

Love them forever

2011-03-07T20:37:00.002+02:00

Chiar acum ascult albumul Glorious collision si-mi place enorm. Evergrey is back in business! :D

Legat de clipul de mai sus, de la ei de pe site: “This is the video for our song Wrong. Once again Patric Ullaeus and the Revolver.se film-crew made 5 stupid guys from Sweden look like a million dollars, well maybe not like a million but for sure better than the 20-dollar hookers we normally look like. The song will give all dark, tough and depressed people a soundtrack and most certainly a legit reason to cry your hearts out. If crying is not you thing, see if you´re man enough to match that guitar-solo. Or – you can just enjoy the vid and the damn song!”‘

Cronica Stillborn&Idol in Grill Pub

2011-03-06T19:22:00.002+02:00

Dupa concertul Negura Bunget de joi, am facut o trecere cu 180 de grade spre un concert cu muzica ceva mai alternativa (free rock alternative dupa cum se auto-categorisesc Stillborn).

Concertul din data de 4 martie 2011 a avut loc in Grill Pub din Regie. Clubul nu cred ca are neaparat un profil rock, desi in ultima vreme am vazut ca se organizeaza mai multe evenimente de acest gen acolo.

Lume destul de putina la inceput insa pana cand au urcat Stillborn pe scena s-au strans destui simpatizanti. Dar sa o luam cu inceputul.

A fost si o trupa de deschidere, fetele de la Idol. Iulia, Laura, Catalina si Julia ne-au cantat cateva coveruri (We will rock you, I love rock'n'roll, Coming undone) si piese proprii. Din pacate, cu greu au reusit sa ridice cativa curiosi de la mese si ceva le-a lipsit in concertul asta. Poate le-am vazut eu prea des, dar se simte nevoia de ceva nou in muzica lor (piese noi, oameni noi in trupa). Mi-a fost imposibil sa nu le compar cu Stillborn care canta impreuna de mai putin timp decat ele si care au cantat de au zguduit Grill Pub-ul.

Si fiindca tot am ajuns la Stillborn, ei sunt trupa ce a castigat in 2010 concursul Maximum Rock Suport pentru Underground. De vazut i-am mai vazut anul trecut prin primavara cand abia venise Aura in trupa si atunci nu m-au prins foarte tare. Dar Stillborn au crescut intr-un an cati altii in cinci, pentru ca in 4 martie in Grill Pub am vazut o trupa ce da clasa la tot mainstream-ul muzical romanesc.

Ca sa ii cunoasteti si voi, Stillborn sunt: Aura (voce), Mihai (chitara), Alex (chitara), Robert (bass) si Catalin (tobe). Trupa are inregistrare 2 EP-uri: "Un nou inceput" (iulie 2010) si "Intr-un vis" (decembrie 2010). Va recomand calduros sa le ascultati, le gasiti la free download pe site-ul formatiei: http://www.stillbornband.ro/

Si daca o sa va placa ce auziti, sa stiti ca Stillborn live sunt de o explozie de energie si bucurie ce nu poate fi descrisa in cuvinte. Pe langa piesele propri de pe cele 2 EP-uri, ne-au cantat si o piesa noua "Stop" cu versuri in engleza ce a fost ceruta insistent la bis de fani si cateva cover-uri ce au sunat foarte bine ("Weak" - Skunk Anansie, "Wake me up when September ends" - Green day, "One" - U2, "Fire it up" - Black Label Society).

Pe Stillborn ii puteti vedea in Grill Pub si weekend-ul urmator in cadrul maratonului muzical organizat de Rockzone. Cel mai probabil ca o sa fiu si eu acolo!

Hai cu rocku'!

O galerie foto a evenimentului gasiti aici:http://www.letsrock.ro/reviews_Galerie+foto+Stillborn+si+Idol+in+Grill+Pub_170.html

La multi ani, David Gilmour!

2011-03-06T18:45:00.001+02:00

Cronica Negura Bunget, Sincarnate si Carpatica in TSC

2011-03-06T15:43:00.000+02:00

Se pare ca anul 2011 este pentru mine un an al noilor experimente muzicale. Din ce in ce mai des ies din aria mea de “confort” muzical pentru a incerca trupe noi sau diferite fata de ce ascult in mod uzual.

Este si cazul concertului din 3 martie din Silver Church. Povestea mea cu Negura Bunget incepe de prin 2008 cand i-am vazut in deschidere la Paradise Lost, dar atunci asteptam capul de afis cu un mare interes astfel incat nu i-am bagat prea mult in seama pe cei din deschidere.

Pentru ca de atunci nu i-am mai prins in concert, am zis ca ar fi cazul sa le dau o sansa si sa merg la un concert la lor. Cam tarziu, stiu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata.

Am ajuns la Silver Church in jurul orei 20 si inca nu incepuse concertul. Prima trupa a serii a fost Carpatica, o trupa foarte tanara dar care promite multe. Este o onoare si o experienta uriasa pentru ei sa deschida cele trei concerte din Romania din luna martie ale celor de la Negura Bunget.

Din pacate, sunetul nu i-a ajutat foarte mult pe cei de la Carpatica si probleme au existat pe durata intregului concert (cel putin in zona din fata scenei, unde am stat eu). Nefiind la curent cu piesele lor, nu pot sa va spun nimic de setlist. Sper sa fructifice experienta acestui mini-turneu si sa creasca pentru ca am un sentiment ca o sa auzim tot mai des de ei de-acum incolo.

A doua trupa a serii a fost Sincarnate. Desi nici ei nu sunt my cup of tea, mi-a placut cantarea lor. Cu un sunet ceva mai bun, au sunat foarte bine de unde am stat eu (pe la jumatatea salii). Am facut mentiunea cu localizarea mea in sala pentru ca am auzit mai multe pareri cum ca in fata vocea nu s-ar fi auzit. M-au facut curioasa cu acest concert asa ca acum astept cu nerabdare sa ascult albumul lor lansat in 2010, “As I go under”. Dintre piesele cantate pe 3 martie amintesc “Song of eternal return”, “On earth the furtherest”, “Getting over Jocasta” si “Rituals of Obnubilation”. Astept cu nerabdare o noua intalnire cu trupa asta!

Si am ajuns si la Negura Bunget, timisorenii care fac metalul romanesc cunoscut si peste hotare. Zona din fata scenei s-a aglomerat, fotografii si-au indreptat obiectivele spre scena si toata lumea astepta cu sufletul la gura inceputul concertului. Trebuie sa recunosc ca incet-incet pe parcursul pieselor ma simteam tot mai prinsa in vraja Negura Bunget astfel incat la final s-au ales cu (cel putin) inca un fan.

Cu ce ne-au incantat? Piese de pe albumele “Om” si “Varstele pamantului” si o piesa noua “La marginea luminii”. O trupa ce suna inchegat acum chiar daca a trecut prin niste schimbari majore de componenta si a renascut din propria cenusa, o trupa care ne-a aratat ca talentul si munca nu iti pot fi luate orice s-ar intampla. Componenta actuala a trupei este: Ageru Pamantului – voce/percutie, Urzit – chitara, Fulmineos –chitara/voce, Gadinet – bass/nai/voce, Inia Dinia – clape/voce si Negru – tobe/percutie.

Au fost piesele “Pamant”, “Hora soarelui”, “Chei de roua”, “Cunoasterea tacuta”.

La final, publicul a scandat minute in sir numele trupei. Mi-as fi dorit si un al doilea bis dar cum trupa nu a mai revenit pe scena, ramane sa spun “prezent!” negresit la urmatorul concert Negura Bunget din Bucuresti.

Hai cu rocku’!

Joi, vineri..

2011-03-02T00:15:00.002+02:00

Hai cu rocku'!

so hollow now

2011-03-01T23:34:00.001+02:00

The way home
Lined with all the things that you have learned.
The way home...
The lights are on, but we're still getting burned.
Show to me,
The way I found the grey lines honed.
So hollow now... show's over now...
The way I'm lighting all the faces you have turned.
The way is high.
Glad to know the greatest thing I knew... I always knew.
So hollow now...
Show's over now...
And I've wasted time on daylight...
I won't be knocked down, show the way.
(I've only time now)
So hollow now...
Show's over now...
And I've wasted time on daylight...
I won't be shown the way home.

Almost here

2011-02-28T22:33:00.001+02:00

Rosslyn Chapel

2011-02-28T21:56:00.002+02:00

Nu prea sunt eu fan biserici dar o mare parte dintre acestea sunt niste monumente arhitecturale unice. A fost o experienta deosebita sa vizitez Rosslyn. Capela este intr-un satuc numit Roslin, ce pare rupt de lume.

Se spune ca aceasta a fost construita de un cavaler templier si este decorata cu numeroase insemne francmasone. Interioriul este intr-adevar deosebit din punct de vedere al detaliilor.

Se pare ca in ultima vreme, de cand cu mentiunile despre capela din cartea lui Dan Brown, se fac multe speculatii privind secretele din pivnita. Am coborat in pivinta (bine, am impresia ca era doar primul nivel si ca de fapt exista mai multe) si in afara de un casetofon ce canta o muzica plangacioasa si niste pietre, nu era nimic.

Din pacate, in interior era interzis fotografiatul (este totusi o capela si chiar se tin inca slujbe acolo) si afara era in mare parte in reconstructie. Nu prea sunt eu multumita cu ce am pozat pe acolo in experior, asa ca pentru postul asta o sa va arat o poza cu un monument de langa capela ce mi-a atras mie atentia.

Time flies

2011-02-28T20:41:00.001+02:00

Fail me

2011-02-28T00:22:00.005+02:00

Dupa cum probabil stiti deja, se pare ca am asteptari prea mari de la oameni. Aproape mereu ajung sa fiu dezamagita de acestia si nu este prea placut, mai ales cand este vorba despre oameni apropiati despre care crezi ca tin intr-un fel sau altul la tine si la prietenia ta.

Parca este acelasi scenariu care se repeta...

Dar de ajuns despre asta ca incepe sa ma irite subiectul. Back to my books & music now. They never fail me.

Ah si sa nu uit, o noapte frumoasa va doresc!

Fighting my demons again

2011-02-28T00:02:00.001+02:00

Camera Obscura & Scotch Whisky Experience

2011-02-27T12:39:00.004+02:00

Camera Obscura din Edinburgh este un fel de muzeu interactiv cu tot felul de iluzii optice si chestii d-astea. Oricat de mult m-as fi chinuit eu sa descriu ce am vazut, nu ar fi fost suficient asa ca va invit sa urmariti filmuletul de mai jos:

Au si site si o sa gasiti si pe acolo chestii interesante: http://www.camera-obscura.co.uk/

De la ei din shop mi-au placut niste afise cu iluzii optice dar cum sufar de lipsa grava de spatiu unde sa le pun, nu mi le-am mai luat. Ar fi fost o provocare si sa le transport in bagaj.

Dupa vizita la Camera Obscura am fost la un Scotch Whisky Experience Tour in care am vazut procesul de fabricare al whisky-ului, am gustat whisky din diferite regiuni ale Scotiei si cel mai fain, am vazut cea mai mare colectie de sticle de whisky din lume.

Au si ei site aici: http://www.whisky-heritage.co.uk/index.php

Va arat si voua 2 poze de acolo:

Omul, fiinta sociala

2011-02-27T00:39:00.003+02:00

Intrerup un pic seria postarilor din vacanta pentru ca in ultima vreme ma tot gasesc in discutii despre religie, manipularea maselor, viitorul societatii si faptul ca suntem fucked-up de tehnologie, free will-ul pe care nu-l avem si alte asemenea. Nu stiu ce i-a apucat pe toti sa despice firul in patru dar e interesant sa auzi pareri diferite despre astfel de subiecte.

Parerea mea? Well, subiectele abordate sunt vaste si implica nenumarate ipoteze. Stiu ca suntem o societate a consumului (si cumparam de multe ori si lucruri de care nu avem nevoie gratie brainwashului si nu numai), dependenta de tehnologie si modalitati de comunicare. Eu recunosc ca-s dependenta de internet si mi-am dat seama de asta in momentele in care ma trezeam fara si ma apucau istericalele. Nu stau toata ziua pe internet, dar trebuie sa stiu ca este acolo daca am eu chef sa accesez ceva.

Am citit mai demult "Mobilul" de Stephen King si probabil ca sub influenta acestei carti am ramas cu impresia ca sfarsitul ni se va trage de la tehnologie. Dar la dracu ca ma bucur de beneficiile acesteia in fiecare zi si mai mult decat atat incerc sa profit la maxim de tot ce imi ofera.

Daca si din ce cauza va ajunge umanitatea la declin, sper sa nu apuc sa vad in viata asta. Dar pentru moment, cred ca cel mai bun lucru pe care il pot face pentru mine este sa ma bucur de lucruri simple, sentimente si amintiri. Da, mi-am luat un aparat foto pentru ca nu vreau sa uit nimic din lucrurile frumoase pe care le intalnesc sau le vad.

Mi-e foarte clar ca nu actionez instinctual decat in foarte putine cazuri si ca educatia pe care am primit-o m-a modelat dupa societatea de la momentul respectiv. Ma update-ez constant dar o baza exista si o am de cand eram mai mica. So, free will? Din punctul meu de vedere este limitat pentru ca daca ar exista in toata acceptiunea termenului probabil ca acum ar fi un fel de haos pe planeta.

Sa mai intru si in subiectul cu religia? Nu cred ca poate contesta nimeni ca religia a reprezentant intotdeauna cel mai bun instrument de manipulare a maselor si totodata un izvor nesecat de bani. Eu sunt de parere ca daca crezi in ceva anume, nu ai nevoie de un loc, un lacas sau mai stiu eu ce unde sa iti arati adoratia. Si nici macar de oameni care sa iti arate calea spre lumina. Nu am fost niciodata o persoana religioasa dar daca va intrebati daca cred in ceea ce generic se numeste Dumnezeu, raspunsul este da. Pentru ca viata este un miracol.

Nu cred ca am apucat sa abordez toate aspectele insirate la inceput dar a fost un exercitiu bun de scriere pentru ora tarzie care este acum. Simtiti-va liberi sa ma loviti cu opiniile voastre :D.

Glasgow rock trip

2011-02-26T13:17:00.005+02:00

La Glasgow am plecat pe 16 februarie si am stat 2 seri, cat am fost la concertele Black Label Society si Europe. E un oras industrial, cu mult mai putine locuri de vizitat decat Edinburgh dar cu o viata de noapte ceva mai activa din cate am vazut.

Am avut noroc de un hotel foarte bun (Alexander Thomson) care avea ca principal avantaj locatia. Era la putin timp de mers de Central Station, fix pe strada cu magazine si la vreo 15-20 de minute de mers de salile unde s-au tinut concertele.

Cand am ajuns la BLS la sala, era o coada imensa fiindca nu se daduse inca drumul la porti. Lumea era super relaxata si majoritatea erau imbracati numai in tricou (erau vreo 2-3 grade afara). Asa se imbraca scotienii, total neadecvat cu vremea (sunt caliti probabil). Despre cantare v-am spus mai multe in cronica, dar o sa va dau acum sa ascultati o piesa cu Godsized - trupa din deschidere:

Mi-am luat unul dintre tricourile turneului Berzerkus (pe care l-am mai gasit marimea mea) si imi place mult asa ca abia astept sa-l scot la concertele viitoare. BLS rulz!

A doua zi ne-am trezit dimineataaaaa...astia de la hotel aveau micul dejun pus intre 7:30 si 9. Sa mai zzz-ai daca poti! Dup-aia am fost sa si vizitez ceva chiar daca ploua linistit si nu prea ma imbia la vizitat. Am fost la Kelvingrove Museum (un fel de muzeu Antipa al lor) unde am vazut o groaza de chestii din istorie si arta - tablouri, sculpturi, nebunii. A fost interesant dar am avut si un pic de ghinion fiindca Museum of Transport aflat langa Kelvingrove era inchis :-(. Ah fain in Glasgow a fost ca m-am dat cu metroul si e amuzant la ei in metrou, sunt trenulete mici de 2 vagoane si exista o singura linie, parca era facut pentru papusi.

Dupa masa, am fost cu Sasa la o tura de shopping. Ah mi-am amintit, cand ma intorceam de la Kelvingrove m-am oprit in Waterstones, o librarie foarte misto unde am stat mai bine de-o ora. Mi-am luat 3 carti si am stat la povesti cu un angajat de acolo care vazuse ca mi-am luat biografia Pink Floyd si se apucase sa-mi povesteasca cum a plecat in tinerete la Londra sa ii vada la Brixton Academy.

Seara din nou concert, de data asta clubul era situat pe o alee pietonala din centru. Foarte faina locatia!! Mi-a placut scena mult mult fiindca era mare si oferea o vizibilitate foarte buna de oriunde. Publicul m-a amuzat pentru ca era o groaza de femei britanice de varsta mai intaintata care se rupeau in doua pe acolo si dansau. Haha, mamai britanice in actiune! Concertul a fost de nota 10, totul la superlativ. Daca mai vin Europe in Romania, nu-i mai ratez orice ar fi!!

A doua zi de dimineata ne-am facut bagajele si am luat trenul spre Edinburgh. Overall, a fost o experienta foarte faina ce mi-a hranit pofta de rock :D.

Museum of childhood

2011-02-26T01:07:00.003+02:00

In a doua zi de Edinburgh am vizitat si acest muzeu situat frumos si strategic pe Royal mile. E interesant si merita vizitat daca ai chef sa rememorezi vremuri demult apuse sau sa vezi ce iti doreai sa fi avut cand erai mic/mica si n-ai avut.

Sunt o groaza de papusi (intre noi fie vorba, astea-s cam scary asa cu aspect de Chucky), jucarii de plus, jocuri, masinute, trenulete. Au mai fost interesante tonomatele unde trebuia sa bagi cativa pence si cantau sau aveau o sceneta (noi l-am incercat pe Sweeney Todd..buhuhu).

Miniaturile sunt adorabile, aveau o gramada de casute de papusi si detaliile sunt uimitoare. Se gaseau si de vanzare in shop-ul muzeului si daca mai aveam 10 ani cu siguranta spargeam o groaza de lire acolo.

Aveti si o poza de la muzeu, facuta de Sasa care se juca cu aparatul meu fiindca eu eram incapabila. De ce eram incapabila? Probabil ma gandeam cu jind la concertul cu BLS din seara aia...dar asta este deja cu totul alta poveste :D.

Amazing!

2011-02-23T21:32:00.002+02:00

Mica galerie foto

2011-02-23T20:37:00.002+02:00

O mica galerie foto cu excursia din Scotia am postat aici.

Daca nu o vedeti, puteti sa ma abordati prin orice alte mijloace de comunicare si vi le arat.

Damn, it was great :D.

I'm home

2011-02-23T15:26:00.002+02:00

Gata, s-a mai dus un trip scotian.

A fost foarte frumos si de data asta, dar mai multe si mai pe larg in zilele viitoare. Pentru cei carora va este dor de mine sau pur si simplu aveti chef de rock si o bere, ne vedem maine la concertul Trooper din Old School!

Si pentru ca tot m-am dat mare in postul anterior ca am primit setlistul de la Europe, va arat si o poza cu el sa vedeti exista :D.

Era cat p-aci sa uit, un mare MULTUMESC merge la Sasa care a fost o gazda minunata si de data asta si care l-a "vrajit" pe sunetistul de la Europe sa ne dea foaia. You rock, girl!

Cronica Europe live in O2 ABC Glasgow, 17 februarie 2011

2011-02-23T14:41:00.004+02:00

A doua seara de concerte petrecuta de mine in Glasgow a fost in compania formatiei suedeze Europe. Pana acum nu am reusit sa ii prind in Romania, desi ne-au vizitat de mai multe ori dar de fiecare data a intervenit ceva sau distanta si-a spus cuvantul. Am spart ghinionul pe 17 februarie 2011 in Marea Britanie la concertul ce a avut loc la O2 ABC din Glasgow.

Pentru Europe a fost primul concert din turneul britanic Balls'n'banners. Sala era de fapt un club ceva mai mare cu o scena foarte misto amenajata si pozitionata astfel incat se vedea foarte bine din orice loc ai fi stat. Eu am estimat ca au fost in jur de 800-1.000 de spectatori la concert. Ca varsta, majoritatea celor din public erau trecuti bine de 35 de ani dar s-au manifestat pe parcursul concertului ca si cum ar fi avut 20.

A existat si un opening act, o trupa englezeasca numita Voodoo Johnson. Nu mi-au spus nimic din nici un punct de vedere asa ca nu o insist prea mult asupra cantarii lor.

Europe au inceput concertul in forta cu piesa ce da titlul ultimului album, "Last look at Eden". Joey a salutat publicul dupa prima piesa si ne-a spus ca sunt bucurosi sa se intoarca in Glasgow. In 2010, isi incheiasera turneul precedent tot in Glasgow. Sunetul a fost excelent pe tot parcursul concertului, cel putin in fata unde am stat eu nu am sesizat nici o problema. Au urmat mai multe piese de pe ultimul album "The beast", "New love in town" presarate cu best of-uri ca "Rock the night" sau "Carrie".

Joey a vorbit foarte mult intre piese, este glumet si s-a vazut ca se simtea excelent pe scena. A fost si un moment special dedicat memoriei chitaristului Gary Moore, cand John Norum a interpretat piesa "The loner". A cantat cu foarte mult feeling si tot publicul a ramas tintuit cu ochii la chitara acestuia.

Un alt moment demn de mentionat este solo-ul de tobe al lui Ian Haugland care in ritm de muzica clasica (da!) a zguduit toata sala.

Dupa "Start from the dark" si "Superstitious" la care am cantat cat m-au tinut plamanii, trupa a plecat in backstage. Publicul a scandat numele lor timp de cateva minute pana ce Europe s-au reintors pe scena.

La bis au cantat o piesa noua (prima data cand au cantat-o vreodata live!!) numita "Doghouse" si au incheiat cu "The final countdown" in uralele publicului. Un concert mult peste asteptarile mele si un start de turneu cum si-ar dori orice trupa.

Europe rocked the night!

Setlist:

1. Last look at Eden
2. The beast
3. Rock the night
4. Scream of anger
5. No stone unturned
6. Carrie
7. The getaway plan
8. Guitar feature - The loner (Gary Moore cover)
9. Seventh sign
10. New love in town
11. Love is not the enemy
12. More than meets the eye
13. Start from the dark
14. Drum solo
15. Superstitious

Encore:
16. Doghouse
17. The final countdown

P.S. I got the setlist!! (thans to Sasa & the sound engineers).

Black Label Society Live in O2 Academy, Glasgow 16 februarie 2011

2011-02-17T16:43:00.004+02:00

Unul dintre motivele plimbarii mele de anul acesta in Marea Britanie a fost si faptul ca aveam sa-i vad live pe Black Label Society. Am ajuns cu 10 minute inainte de a se deschide portile de la O2 Academy si era o coada destul de mare in fata salii din Glasgow. A mers incredibil de repede cu scanatul biletele si controlul de la intrare, astfel incat in 15 minute eram inauntru si ne-am dus fix langa scena (cam in randul 3).

Nu ne-am infipt in bautura ca nu ne trebuia (asa ca nu stiu cat costa) astfel incat am preferat sa asteptam inceperea concertului langa scena. In timpul aceasta, organizatorii ne-au pus pentru entertaining niste AC/DC si Pantera. Nice!

A existat si o trupa de deschidere, Godsized. Nu auzisem de ei pana acum dar mi-au placut foarte mult in concert si o sa ii ascult cu siguranta cand ajung acasa. Seamana ca stil cu Black Label Society asa ca nu e greu de ghicit de ce i-au ales acestia pentru deschiderea concertelor din Marea Britanie.

Acesta a fost al treilea concert din turneul european Berzerkus si playlistul a fost identic cu cel pe care l-au cantat si in turneul american. Multe piese de pe “Order of the black” si bineinteles, cele mai bune piese de pe albumele anterioare (nu de pe toate totusi).

S-a pus cortina si in jurul orei 21, cei de la Black Label Society au urcat pe scena.

Publicul s-a manifestat de la prima piesa, au incins repede un moshpit chiar langa noi. Nu prea sunt eu fan al astfel de manifestari asa ca dupa cateva piese ne-am mutat un pic mai in spate. Dupa estimarile mele au fost 1.500 – 1.700 de persoane in public.

In fata sunetul nu era grozav, vocea se auzea destul de incet dar dupa ce ne-am mutat cateva randuri mai in spate totul a fost perfect. Sunet, lumini, de trupa nu mai zic pentru ca ar fi putut sa nu cante nimic ca mie tot mi-ar fi placut :D.

Zakk este un showman exceptional si a avut un solo de chitara si de pian impresionante. A vorbit cu publicul destul de putin, cam dupa piesa 5 si apoi cateva mici interventii cand a prezentat trupa. A schimbat vreo 4-5 chitari pe timpul concertului si pe langa cele inscriptionate cu bullseye-ul specific a avut si un two-neck guitar foarte interesant.

Din playlist m-am bucurat cel mai tare de “In this river”(singura balada pe care au cantat-o), “Fire it up”, “The blessed hellride” si “Suicide Messiah”.

Mi s-a parut ca s-a terminat totul cam abrupt si tare as mai fi vrut sa se intoarca trupa pentru un bis. Scotienii nu au fost prea insistenti astfel incat dupa “Stillborn” s-au indepartat destul de repede din fata scenei. Eu as mai fi vrut sa aud macar o piesa la bis dar se pare ca nu a fost sa fie de data asta.

Din cauza faptului ca nu a fost voie cu aparate foto (de nici un fel), n-am poze sa va arat dar le asigur pe doamne si domnisoare ca ar fi avut ce vedea. Merchanise-ul a fost foarte bogat (multe tricouri, hoodies, bratari, etc.) dar si destul de scump. Mi-am luat un tricou cu turneul actual de care-s tare mandra.

Sper sa ii mai prind in concert candva cu un playlist mai cuprinzator si un public cu plamani care sa strige la final “We want more!!”.

Playlist:
1. The beginning…at last
2. Crazy horse
3. What’s in you
4. The rose petalled garden
5. Funeral bell
6. Overlord
7. Parade of the dead
8. In this river
9. Fire it up
10. Guitar solo
11. Godspeed hell bound
12. The blessed hellride
13. Suicide Messiah
14. Concrete jungle
15. Stillborn